9,449 matches
-
are privilegiul de a mai îngădui lămurirea sensului legăturii sale cu kantianismul și cu formulele din filosofia contemporană de care este apropiat, anume personalismul și energetismul. În contextul de față, sensurile celor doi termeni formal și material sunt următoarele: formal semnifică tiparul unui gând filosofic, operațiile prin care el devine inteligibil, forma lui logică determinată prin raportare la "canonul" filosofiei, la condiționarea epistemică, atidudinal-noetică sau formula teoretică a acestei discipline; iar material constituie conținutul informațional al gândului, determinat prin dezvăluirea problemelor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ființării), nu este posibilă decât în urmarea unui discurs asupra celui care are acces direct la întrebarea despre ființă asupra ființării umane (ca Dasein) -, discurs ce devine, astfel, ontologie fundamentală. Așadar, întrucât "descrierea lui Heidegger asupra Ființei pre-predicative a Dasein-ului semnifică faptul că 'Ființa' este numai în înțelegerea Dasein-ului"36, ontologia (generală) este posibilă doar pe temeiul "analiticii existențiale" ("analiticii ontologice") a acestuia. Ambele proiecte de discurs asupra omului, antropologia filosofică gândită de Max Scheler și ontologia fundamentală a lui Martin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
modelul ontologiei umanului prin temei, program, consecințe teoretice. Astfel, prima are ca temei postularea unei esențe umane (a unui atribut specificator); cealaltă se întemeiază pe dovada unității existenței umane și a identității ei ("structurale") cu unitatea lumii . Programul antropologiei filosofice semnifică un decupaj ontic al "ființei" umane, o determinare a specificului existențial uman; ontologia umanului urmărește un "plasament" ontologic al acestuia, fiindcă ființa omului ("existența" umană în unitatea sa) este identică structural ființei ca atare, datorită în-ființării lumii, ca un fel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acoperite de alte semnificații filosofice. Întâi, trebuie spus că referințele privitoare la om din opera kantiană formează o unitate teoretică, iar aceasta poate fi interpretată ca proiect antropologic. Ideea acum formulată constituie ipoteza de lucru a demersului. Proiectul antropologic nu semnifică însă, în context kantian, decât Ideea unei științe despre om, știință care nu s-ar putea înfăptui, totuși, decât pe temeiul unei "critici a rațiunii pure", singura în măsură să stabilească limitele rațiunii noastre în funcționarea sa teoretică, așadar și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
subiectului cunoașterii 60, în ultimă instanță, de unitatea de existență a omului, așa cum aceasta a fost gândită de Kant în Critica rațiunii pure.61 Însuși subiectul gânditor (ca primă semnificație pentru "eu sunt") trebuie înțeles ca subiect transcendental, așa încât el semnifică nu doar unitatea subiectului cunoașterii, posesor al formelor a priori care fac posibilă cunoștința, ci unitatea de existență a omului, care cuprinde, pe lângă facultatea numită, și facultatea de a dori, ce face posibilă, prin forma sa a priori, anume libertatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
își poate propune scopuri, doar el posedând o facultate (o putere) corespunzătoare acestui fapt. Ce urmări ar putea avea operația de extindere despre care este vorba aici? Cum poate fi lărgită valabilitatea unui concept, în așa fel încât el să semnifice într-o zonă în care nu părea să aibă vreo legătură? Numai dacă ținem seama de ordinea lui "ca și cum" ne este îngăduită această operație de extindere. Oricum, în filosofia kantiană, ideea acestei extinderi are drept consecință conceperea naturii ca un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o asemenea "lume", ordonată prin finalitate, omul este "scop final". Toate aceste consecințe au ca sens ultim respecificarea omului; în fond, un concept valabil numai pentru spațiul umanului este extins, în semnificația sa, peste hotarele acestuia și este pus să semnifice ceea ce nu-i este propriu. Fiind vorba însă de ordinea lui "ca și cum", operația în cauză nu face ca natura să-și piardă esența pentru a căpăta o esență umană și nici ca omul să fie despecificat în așa fel încât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu găsim și finalitatea printre ele); b) părăsirea, de către Kant, a semanticii "clasice" a acestui concept. Categoriile (formele a priori ale intelectului) sunt concepte universale pentru cunoaștere, în vreme ce finalitatea este un concept particular al facultății de judecare reflexive; categoriile nu semnifică și în ordinea moralității decât în măsura în care aceasta presupune și cunoaștere; în spațiul ei propriu, categoriile intelectului sunt inoperante; finalitatea, în schimb, reprezintă un "principiu" în acest spațiu al moralității, așa încât lipsa sa din tabela categoriilor intelectului pare a fi firească
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omul (în context kantian, omul ca ființa rațională), cu operațiile proprii facultății sale de cunoaștere, care reprezintă o "logică", operații logice care primesc, conservă și reactualizează un înțeles. Nu trebuie însă confundat între "logic" și "formal", căci aceste două determinări semnifică diferit în spațiul filosofiei kantiene.84 În contextul de față, termenul "formal" desemnează condițiile logice minime care oferă cadrul de înțelegere pentru conceptul finalității (nu sensurile lui, acestea alcătuind împreună structura "materială", semantica sa). Susțineam mai sus că structura formală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de forme a compusului."93 Structura formală a conceptului finalității, în reconstrucție kantiană, constă în condițiile logice minime care fac inteligibilă extinderea referențialității sale asupra naturii. Nu poate fi vorba, în această extindere, de reantropomor-fizarea conceptului, deoarece operația kantiană nu semnifică un transfer de conținut de la om, ca ființă teleologică, la natură, nici nu oferă o "formă" nouă naturii. Prin conceptul finalității putem observa, cerceta, gândi fenomenele naturii, fără a le determina prin cunoaștere și, prin urmare, fără a le explica
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Homo până la profilul său biologic și spiritual cu adevărat uman. Modificările biologice ale lui Homo timpuriu conduc la o interacțiune socială ce favorizează cultura. Mediul cultural incipient, care cuprinde și condiționează umanizarea, are ca elemente: arta, limbajul, conștiința. Împreună, acestea semnifică prezența conștiinței de sine. Miturile originare sunt dovezi exemplare ale conștiinței de sine a omului. Fiecare societate omenească are un mit originar, o istorie fundamentală, în raport cu toate celelalte. Aceste mituri originare cresc din izvorul conștiinței de sine vocea interioară care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu este o identificare a omului cu Absolutul, ci o deschidere către o evoluție infinită întru apropierea sa, totodată, de natură și de Necondiționat. Personalitatea energetică este, pentru C. Rădulescu-Motru, o promisiune onorată parțial. Dar chiar împlinită, ea nu va semnifica sfârșitul omului sau al istoriei, ci doar ultima treaptă în personalizarea energiilor lumii, de unde doar mărimile infinitezimale îl vor mai separa de natură, de o parte, de Absolut, de alta. Cât va dura oare această umanizare, și în consecință cât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
are nici un rol; din momentul ce anticipația intervine, ordinea universului nu poate să fie concepută decît ca ordine personalistă, fiindcă anticipația nu poate fi încadrată în mod rațional decît în o experiență de persoană omenească"139. Conceptul determinismului prin finalitate semnifică o ordine a lumii în care există, după cum am văzut, două orizonturi: cosmic (al energiei-ca-natură) și istoric (al personalizării; universul scopurilor). Cel de-al doilea orizont este finalist prin natura sa; primul orizont devine finalist prin anticipație, care, deși aparține
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care produce cristalizarea personalității prin punerea sa în "serviciul muncii". Munca însăși ar fi doar o anticipație, "prin o instrumentare conștientă", a efectelor acțiunilor pe care omul și le propune. Conceptul anticipației este corelativ celui de determinism prin finalitate. Amândouă semnifică ordinea personalistă a lumii. Anticipația își are locul în orizontul istoriei, dar conferă un sens și orizontului cosmic; valabilitatea ei este, desigur, circumscrisă istoric. Determinismul prin finaliate legiferează existența istorică a omului, dar oferă sens înseși energiei-ca-natură, având astfel valabilitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în ordine formală). Conceptul finalității dă seama, în ambele filosofii, unitatea ființei umane. În kantianism rezultă, prin aceste operații de de-limitare a spațiilor de semnificație a finalității, un proiect antropologic. În personalismul energetic, esența omului, gândită în plan cosmic, semnifică omul doar ca o gradație înlăuntrul lumii; în cel istoric, ea se identifică faptului muncii. Deși extinsă asupra naturii, finalitatea va specifica, nedezmințit, omul, dar nu ca atare, ci prin activitatea lui specifică: munca. Faptul real care confirmă determinismul prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
noastră despre număr sfârșește prin a risipi în spațiu tot ceea ce se numără în mod direct, este de presupus că timpul, înțeles ca mediu în interiorul căruia operăm distincții și le numărăm, nu este altceva decât spațiu"163. Pentru Rădulescu-Motru, durata semnifică o conștientizare a destinului; dar, de asemenea, un moment necesar pe calea către abstracția de timp. Bergson contrapune timpul (spațializat) duratei (timpul veritabil). Timpul ar fi durata-ce-se-neagă-pe-sine prin spațializare. C. Rădulescu-Motru opune timpul destinului. Acesta din urmă reprezintă o "realitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sufletești care însoțesc alte trăiri. Prima, ca întrepătrundere a stărilor de conștiință, numai prin negare, prin spațializare, prin trecere în altceva își pierde calitatea (și trece, spune Bergson, în timp, mai bine-zis, în timpul spațializat). A doua, fiind determinată bio-psihic, nu semnifică o multiplicitate sau o identitate a stărilor psihice, ci o realitate psihică cu o evoluție ireversibilă, presupunând, neîncetat, o nouă "calitate". Potrivit personalismului energetic, timpul se modalizează în funcție de ritmurile pe care le măsoară: timpul biologic măsoară ritmul vieții organice, cel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalizat al lumii omului. De-limitarea cauzalității, constrângerea sa în zona "naturii", înseamnă, totodată, limitarea determinismului prin finalitate. Abia într-o a doua instanță putem gândi finalitatea ca ordine universală. Potrivit celei de-a doua operații, conceptul determinismului prin finalitate semnifică pozitiv: legea sa se impune în mod universal, toate fenomenele lumii, chiar și cele naturale, i se subordonează. Lucrarea Timp și destin înfăptuiește deplin deschiderea universală a acestui concept, în două feluri: 1) prin justificarera sa formală: precizarea operațiilor prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de reconstrucție a umanului din personalismul energetic, ca necesar pentru justificarea formală a conceptului său fundamental, determinismul prin finalitate, și pentru relația semantică a acestuia cu conceptele de realitate originară (energia), evoluție și personalitate. Prin urmare, timpul și destinul nu semnifică prin ele însele, ci subordonat acestui concept și doar în sensul determinării operațiilor logice pe care aspectul său formal le propune. Ordinea oarecum inversă a operațiilor din schema "intelectuală" a conceptului de care ne ocupăm întâi negația, apoi afirmația are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
caracterizată și prin repetabilitatea fenomenelor. Cauzalitatea, aparținând ordinii naturale, poate întoarce cursul acesteia către ceea ce s-a produs deja. Dimpotrivă, finalitatea aduce neîncetat un plus de adaptare. Acest factor se propune ca afirmare directă a determinismului prin finalitate, căci el semnifică deschiderea ordinii umane către ceea ce a pregătit-o, către natură. Cursul fenomenelor omenești nu revine asupra a ceea ce s-a produs, pentru că el propune, în orice moment, tendințe anticipatoare asupra viitorului. Odată spart cadrul determinismului prin cauzalitate, realitatea însăși evoluează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natural limitat la fenomenele cauzale fără importanță în evoluția universală; apoi, chiar în planul fenomenelor nodale ale evoluției universale, atât cât nu operăm cu categoria finalității, cât privim aceste fenomene prin ele însele. "Dinamica ireversibilului", ca factor al intuiției destinului, semnifică hotarele determinismului prin cauzalitate și extinderea finalității la ordinea naturii pentru ca finalitatea să legifereze ca principiu al evoluției totale a universului. Astfel, destinul este plasat în orizontul vieții, cauzalitatea în cel mecanic, iar finalitatea (însemnând acum și ireversibilitate) în orizontul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin semnificația lor în această privință. Dar ei îi oferă lui C. Rădulescu-Motru motivația câtorva reflecții asupra stării timpului celui de-al doilea război mondial. Fiecare factor, îndeosebi primii doi afirmarea valorii omului și a grupului social și dinamica ireversibilului semnifică și cele două operații prin care dobândește justificare formală determinismul prin finalitate. Prin delimitarea unui spațiu al umanului, adică al finalității (spațiu care semnifică, uneori, zona fenomenelor subiective) este limitat implicit domeniul de aplicație al determinismului prin cauzalitate. Și întrucât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mondial. Fiecare factor, îndeosebi primii doi afirmarea valorii omului și a grupului social și dinamica ireversibilului semnifică și cele două operații prin care dobândește justificare formală determinismul prin finalitate. Prin delimitarea unui spațiu al umanului, adică al finalității (spațiu care semnifică, uneori, zona fenomenelor subiective) este limitat implicit domeniul de aplicație al determinismului prin cauzalitate. Și întrucât fenomenele naturale pot fi privite și în corelațiile lor, dat fiind faptul că prin ele este pregătită apariția omului, finalitatea este extinsă la natură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sale de actualizare anterioare. Doar gândită în această ordine universală și concepută în mod personalist, ea corespunde "scopului" evoluției. Eul interiorizează unitatea sufletească, iar personalitatea o exprimă "în afară", prin muncă. Integrând eu și conștiință într-o structură aptitudinală, personalitatea semnifică unitatea sufletească într-o formă determinată a sa. De altminteri, personalitatea produce o diferențiere care trece viața de pe "terenul biologic" pe cel sufletesc. Primul moment al personalizării energiei este pregătit prin eul primitiv, ca "simțire cu care sufletul întovărășește anticipația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și nucleul structurii aptitudinale care susține tehnica muncii proprie personalității mistice. Sporul de raționalitate al mentalității aduce cu sine o mai bună structurare a aptitudinilor de muncă, prin urmare, o mai clară conștiință a scopului. Totodată, modificările structurii personalității misticului semnifică o încadrare în spațiul finalității. Personalitatea amorfă a misticului, ca primă formă umană, este ea însăși "scop", fiind pregătită, după cum am văzut, de condiții biologice, psihologice etc. Dar ea nu este punctul final în procesul personalizării, așa încât, formele personalității care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]