17,487 matches
-
celorlalte femei pe care le siluiesc marcându-le pentru o bună bucată de timp sau poate pentru toată viața. — Fata mea din parc, nu-ți pot exprima în cuvinte cât de fericit m-ai făcut dăruind-mi-te cu toată sensibilitatea, cu toată dragostea, cu ființa ta întreagă. Mi-ai oferit o trăire pe care n-am s-o uit niciodată și pe care o voi dori mereu fiind unica fecioară ce mi s-a dăruit cu tot farmecul ei. — Am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ar trebui să-și aibă locul în mine, în 26 Rareș Tiron mod normal. Doar, toată viața mea, am pornit de la premisa că tot ce-i feminin este frumos. Numai sexului slab îi pot aparține, pe drept, acea finețe și sensibilitate specifice, de care sexul tare, într o bună măsură, este lipsit. De fapt, sincer, cred că până și cea mai insensibilă femeie va avea întotdeauna cu un dram mai multă sensibilitate decât cel mai sensibil bărbat! Și nici nu vreau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
slab îi pot aparține, pe drept, acea finețe și sensibilitate specifice, de care sexul tare, într o bună măsură, este lipsit. De fapt, sincer, cred că până și cea mai insensibilă femeie va avea întotdeauna cu un dram mai multă sensibilitate decât cel mai sensibil bărbat! Și nici nu vreau să mă obosesc să verific dacă aici chiar am dreptate; este părerea mea și mi-o păstrez. Mai mult, până și în secolul acesta viciat, în care trăim acum, când mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de un sugar, ce pornește să scâncească chiar și pentru simpla adiere de vânt, care tocmai și-a schimbat un pic direcția. De vorbit despre motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
începe să pulseze puternic de posibilități nesfârșite; și până și pentru cei care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asemenea, aceasta era neprețuită și pentru autorul ei însuși, căci fusese născută din sămânța nestăpânită a talentului său, ce parcă se asemăna cu o 116 Rareș Tiron piatră nestemată, călită în focul mistuitor al suferințelor avute și înnobilată cu o sensibilitate adâncă. Curând după aceea, cartea văzu lumina fericită a tiparului. Deschizând-o, pe prima pagină cititorul putea vedea limpede aceste sincere cuvinte, venite direct din partea autorului: Tot ceea ce stă scris în continuare a fost realizat sub imperiul unor sentimente grele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă mai ține pe mine strâns legat de credință, este doar muzica cântată la liturghie. Da, așa este... Muzica este cu adevărat divină, și să mă contrazică cineva, dacă îndrăznește! Ea este un cristal neprețuit și fin șlefuit, născut din sensibilitatea de neestimat a compozitorului și spart în mii de bucăți de zgomotul urlător, care se tot aude astăzi în chip de muzică! Și nici n-are cum să fie 178 Rareș Tiron altcumva, mai ales că, se pare, nu numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
culori stridente, sperând că sfârșitul tuturor mecanismelor statului le va aduce pacea, fără a realiza că, în fond, moartea societății implică automat moartea lor ca indivizi sau, cel puțin, reducerea lor la stadiul de animale cu o oarecare doză de sensibilitate. Există însă și o parte constructivă a negației. Astfel, această ispită a extincției traduce (din nefericire, în forme grosiere) o idee rafinată, intuită, acum mai bine de două mii de ani, de un prinț indian, Siddharta Gautama, pe care discipolii aveau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Pentru mine, nu există istorie. Imobilă, prinsă în centrul unei bule eterne, nu pot nici măcar să-mi acord eroismul recuzării timpului. Pentru că nu am fost atinsă de el, dăruită sau blestemată cu această lipsă congenitală a unei forme apriorice de sensibilitate, o oroare care i-ar fi tulburat somnul bătrânului filosof. Vă întrebați cum am supraviețuit până în prezent, spre a vă încerca răbdarea cu aceste rânduri. Vă atrag atenția că, acum, vă țin de vorbă pentru a vă arăta că mult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
profunzime o persoană. Nu fac parte dintre cei ce vorbesc deschis despre credința lor și nu ratează orice ocazie de a-și manifesta convingerile religioase, uneori chiar printr-o atitudine invazivă. Când vorbim despre religie este nevoie de delicatețe și sensibilitate, două calități care se cer și interlocutorului de față. Totuși, în calitate de teolog, nu pot să înlocuiesc argumentele cu emoții sau mărturii făcute în grabă. Celor ce mă întreabă despre spiritualitatea mea și sunt numeroși le răspund că despre aceasta vorbesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lume mai bună, spre ceva cu totul altfel. Totuși această religie nu este, în ciuda a toate, departe de rațiune, nu reprezintă bastionul iraționalității? Nu, chiar deloc. Spiritualitatea rațională Spiritualitatea mea a fost mereu legată mai mult de raționalitate decât de sensibilitate. Nu am vrut niciodată doar să cred, ci și să înțeleg credința mea. Ca teolog m-am considerat totdeauna și filozof, am studiat și practicat filozofia. Aversiunea față de filozofie, observabilă constant la teologii protestanți precum Martin Luter, nu îmi aparținea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Când îmi petrec ceva timp pe alt continent, mă gândesc adesea cum aș fi fost dacă nu m-aș fi născut în Europa, ci în alt context cultural. Probabil mi-aș fi ghidat viața după un model total diferit de sensibilitate, gândire și acțiune. De exemplu, conform modelului hindus. Modelul hindus Să presupunem că m-aș fi născut în India, împreună cu alte aproximativ 1,2 miliarde de persoane. Foarte probabil aș fi fost un hindus. La origine, "hindușii" și "indienii" erau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în ajunul Reformei, pe care am observat-o adesea, împreună cu cea spiritualizată a lui Cristos înviat. În zilele noastre cred că moartea rușioasă a lui Isus pe cruce necesită o interpretare diferită. Aceasta, pe de o parte, din motive de sensibilitate interculturală; pe de altă parte, datorită luminii experiențelor istorice negative. Nu pot ignora din păcate că, în istoria Bisericii, în numele crucii au fost comise numeroase agresiuni. Crucea lui Isus (care, la origine, era un simbol de mântuire și de pace
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu care a trecut această viață, de zbuciumul și zădărnicia ei; își formulează "ultima dorință", înclină capul înainte "inevitabilului" ULTIMA DORINȚĂ! Cine oare, ar putea defini psihologicește aceste două cuvinte? Cine ar fi în stare să transpună și să imprime sensibilității noastre întreaga lume de sentimente ce stăpânesc în ceasul cel din urmă //ființa celui ce pleacă dintre noi pentru totdeauna? Ce proces de gândire se va fi producând în creierul unui muribund? Fi-va gândirea lui logică și unitară, ori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
moarte. Piatra, de pildă, nu se simte pe sine, și spunem despre ea că este un "lucru". Pământul, marea, stelele sunt lucruri. Plantele, arborii, vegetalele în general sunt tot lucruri, cu condiția să nu facem să apară în ele o sensibilitate în sens transcendental, adică acea capacitate de a se încerca pe sine și de a se simți pe sine care ar face din ele ființe vii nu în sens biologic, ci în sensul unei vieți veritabile, care este viața fenomenologică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale proprii, se sprijină, se pare, pe o natură, pe o corporalitate umană sau animală, această natură nu este, tocmai, lumea științei cu idealitățile sale abstracte, este cea a vieții o lume la care nu există acces decât în interiorul unei sensibilități ca a noastră și care nu ni se dezvăluie niciodată decât prin intermediul jocului fără sfârșit al aparițiilor sale subiective, care se schimbă și se reînnoiesc în mod constant. Iluzia lui Galilei, ca și a tuturor celor care, succedându-i, au
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înseamnă care o face posibilă în calitate de subiectivitate, în calitate de viață) -, atunci această viziune a obiectului nu este niciodată o simplă viziune, ci, deoarece ea se auto-afectează în mod constant și nu vede decât în această auto-afectare de sine, ea este o sensibilitate. Iată de ce lumea nu este un simplu spectacol oferit unei priviri impersonale și seci, ci o lume sensibilă, nu o lume a conștiinței, ci o lume-a-vieții. Mai precis: o lume care nu este dată decât vieții, care există pentru ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și universal răspândită potrivit căreia cunoașterea înseamnă știință. Dacă, pentru a evalua raportul dintre știință și cultură, facem apel la criteriul artei, ne cuprinde amețeala, căci ne găsim cu adevărat în fața unui neant. Arta în adevăr este o activitate a sensibilității, desăvârșirea puterilor sale, în vreme ce, eliminând din natură calitățile sensibile, știința modernă își definește domeniul propriu și se definește pe sine prin excluderea acestei aceleiași sensibilități. Astfel arta și știința cad una în afara celeilalte ca urmare a unei eterogenități a domeniilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
căci ne găsim cu adevărat în fața unui neant. Arta în adevăr este o activitate a sensibilității, desăvârșirea puterilor sale, în vreme ce, eliminând din natură calitățile sensibile, știința modernă își definește domeniul propriu și se definește pe sine prin excluderea acestei aceleiași sensibilități. Astfel arta și știința cad una în afara celeilalte ca urmare a unei eterogenități a domeniilor lor respective atât de radicale, încât chiar conceperea unui posibil raport între ele se înfățișează, pentru moment cel puțin, ca fiind imposibilă. Nu ne vom
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau dacă fotografiile la microscop ale formelor vegetale sau minerale pot fi comparate cu opere picturale, mai ales dintre cele mai novatoare, aceasta nu demonstrează că domeniul științei se suprapune, măcar parțial, cu cel al artei, adică cu cel al sensibilității și al vieții. Dimpotrivă chiar: aceste reproduceri de structuri cristaline, vegetale sau de alt fel au o valoare estetică nu pentru că sunt "științifice" și pun în lumină un adevăr științific, nu pentru că sunt documente capabile să valideze sau să confirme
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de structuri cristaline, vegetale sau de alt fel au o valoare estetică nu pentru că sunt "științifice" și pun în lumină un adevăr științific, nu pentru că sunt documente capabile să valideze sau să confirme teorii pure, ci pentru că se adresează unei sensibilități umane. Datorită acestui fapt și numai lui o anumită construcție sau dispunere de elemente are și poate avea o semnificație plastică. Legile care înzestrează cu frumusețe aceste documente științifice sunt legile estetice ale sensibilității, iar nu legile matematice sau fizice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pure, ci pentru că se adresează unei sensibilități umane. Datorită acestui fapt și numai lui o anumită construcție sau dispunere de elemente are și poate avea o semnificație plastică. Legile care înzestrează cu frumusețe aceste documente științifice sunt legile estetice ale sensibilității, iar nu legile matematice sau fizice pe care savantul caută a le descifra pornind de la ele. Acum, dacă în afara semnificației pe care au pentru savant, astfel de reprezentări sugerează o alta artistului sau iubitorului de artă, este tocmai pentru că lumea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însăși, se auto-afectează în transcendența sa însăși, așa încât viziunea, de pildă, este o viziune sensibilă. Iată de ce Kant, căutând condițiile oricărei experiențe posibile, adică, pentru el, ale oricărei lumi posibile, și-a început investigația printr-o Estetică transcendentală prin analiza sensibilității. Fără îndoială, această analiză se derulează pe un plan care este încă cel al factualității, ea întâlnește sensibilitatea la nașterea lumii, fără a înțelege într-adevăr rațiunea caracterului sensibil al acestei nașteri. Această rațiune este acolo pentru noi: lumea este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
căutând condițiile oricărei experiențe posibile, adică, pentru el, ale oricărei lumi posibile, și-a început investigația printr-o Estetică transcendentală prin analiza sensibilității. Fără îndoială, această analiză se derulează pe un plan care este încă cel al factualității, ea întâlnește sensibilitatea la nașterea lumii, fără a înțelege într-adevăr rațiunea caracterului sensibil al acestei nașteri. Această rațiune este acolo pentru noi: lumea este o lume sensibilă deoarece, ca lume-a-vieții și nu a unei conștiințe pure, ea este afectivă în fondul său
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al acestei nașteri. Această rațiune este acolo pentru noi: lumea este o lume sensibilă deoarece, ca lume-a-vieții și nu a unei conștiințe pure, ea este afectivă în fondul său, potrivit posibilității celei mai interioare a desfășurării sale extatice. Doar că sensibilitatea nu constituie doar esența apriorică a oricărei lumi posibile, ea o definește de asemenea pe cea a artei: "Prin sensibilitate și doar prin ea reușim să ajungem la adevăr în artă", declară Kandisky. Astfel, faimoasele legi ale frumosului, fiind cele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]