50,569 matches
-
ca lentă și tristă anihilare reciprocă a protagoniștilor, din clipă în care Tomas se hotărăște că o urmeze pe Tereza. Decizia lui e declanșată de compasiune: închipuindu-si cum deschide ușa apartamentului lor din Praga, copleșită, pe prag, de nimicitorul sentiment al singurătății și părăsirii, bărbatul își provoacă o suferință care nici nu mai contează că e sau nu a Terezei, pur și simplu e insuportabila pentru el. Compasiunea îl face, de fapt, să ducă o viață ilicita, pentru că îl transporta
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
maestru, cu atelierul său. Iar pe Persida nu o lasă să frecventeze o școală obișnuită, ci la una specială, la maicile catolice din Lipova, unde e îndrăgită mult de maica econoama, Acgidia. Persida e o fată frumoasă, fermecătoare, care atrage sentimentele tinerilor. Se îndrăgostesc de ea studentul în teologie Codreanu, cu certe gînduri matrimoniale, dar și tînărul Natl, măcelar și fiu de măcelar. Acest din urmă amor are ceva de predestinare, din momentul tulburătoarei întîlniri nocturne nevorbite, ea în fața geamului spart
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
a Romei antice: Europa există oriunde și-a lăsat amprenta Imperiul Român, chiar și acolo unde blazonul sau a fost mai degrabă batjocorit și maimuțărit, ori copiat strident și fără pricepere. Amprenta lumii române echivalează, pentru Valéry, cu un anumit sentiment al puterii, o putere impregnata de spirit militar, de spirit religios și de un spirit formalist. Prin spirit formalist (mă îndoiesc că traducerea e, în acest caz, fericită), scriitorul se referă la rigoarea administrativă a Imperiului român, precum și la acea
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
a principiului autodeterminării a avut drept consecințe: injustiția unor granițe (generată de ambiguitatea implacabila a frontierelor etnice); imposibilitatea alcătuirii unei hărți politice necontroversate, coezive; precum și escaladarea unor noi conflicte. Perioadă a treia, cuprinsă între 1946-1989 este cea a scăderii intensității sentimentului etnic și a declinului naționalismului în Europa Occidentală. Expansionismul naționalist și decalajele economice se reduc progresiv, iar etnicitatea este mutată din sfera publică în cea privată, devenind o problemă personală. Motivele acestui fericit declin sunt: lipsa încrederii în capacitatea militară
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
cu statul, în Europa Estică ideea de națiune implică noțiunea de cultură, limba, religie și destin comun, iar legătură cu statul e înțeleasă în primul rând că naționalitate. Această specificitate națională a Europei Centrale și Estice, generată de faptul că sentimentul național e disociat de stat și, uneori, chiar intra în opoziție cu organizarea statală, determină actuala resurgența a naționalismului. Cauzele acestei nefericite recrudescente sunt diverse: nivelul scăzut de viață, "înghețarea" culturii naționale sub dictatură totalitara comunistă; apariția unor noi state
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
a injustiției) sociale nu-i era străină, în ciuda faptului că el, om al atâtor reușite, nu putea fi un ofensat. Numai că Barbu-Barbilian avea, se pare, o marota, o veritabilă obsesie, i.e. onorabilitatea. Or, renunțând la poezie (și) din obscurul sentiment că ea, în filistina era, nu-i lucru tocmai onorabil, profesorul de matematici nu se prea simte onorat, nici el, în universitatea în care-i doar conferențiar. De unde, ca la Călinescu, o academică frustrare și, uneori, vociferație (în contra "mult-ursuzei tagme
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
de vreo dovadă că insul era foarte inteligent, răspunsul lui îmi oferi pe loc dovadă: - Era îngîmfat - răspunse el - într-un fel aproape comic. În orice caz, - precizase, - se vedea de pe mutra lui că nu purta în el cauza, sau sentimentul, simțirea reală ce reflectă pe fata omului expresia specifică de înfumurare, îngîmfare etc. - Just! concedasem. Măcar în acest punct, orice suspiciune între noi putea să fie înlăturata. Nu știu dacă în românele sale sudiste în care drept fundal există deseori
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
românele sale sudiste în care drept fundal există deseori negri, Faulkner să fi "sesizat" observația precum că negrii pot fi orice, numai modești nu. Nu știu. Ce știu și ce m-a urmărit întotdeauna în românele lui Faulkner este alt sentiment, tipic negrilor, deși pe vremea aceea ei încă nu fuseseră eliberați, - sentimentul că ei erau niște copii spăimoși, cu ochii holbîndu-li-se în cap de orice. Apoi mai e, tot infantilă, veselia lor tipică așa cum apare și în mașina lui Bayard
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
fi "sesizat" observația precum că negrii pot fi orice, numai modești nu. Nu știu. Ce știu și ce m-a urmărit întotdeauna în românele lui Faulkner este alt sentiment, tipic negrilor, deși pe vremea aceea ei încă nu fuseseră eliberați, - sentimentul că ei erau niște copii spăimoși, cu ochii holbîndu-li-se în cap de orice. Apoi mai e, tot infantilă, veselia lor tipică așa cum apare și în mașina lui Bayard, eroul cărții, șofînd, în timp ce, îndărăt, pe banca din fund, prin oglinda retrovizoare
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
ipostază a avangardismului interbelic. Beckett, Adamov, Weingarten, Tardieu, Ghelderode sînt afinii recunoscuți ai lui Ionesco. Într-un loc, referindu-se la categoria de absurd, afirmă: "De îndată ce exista decalaj între ideologie și realitate, apare absurdul. Nu este același absurd, e un sentiment al absurdului practic, moral, nu al absurdului metafizic. Însă acest absurd pare voit de om. Poate că omul creează absurditatea istoriei, fiindcă nu se mai știe căror legi le răspunde istoria". Și, mai înainte declarase: "Absurdul este o noțiune foarte
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
regii, pentru că regii înșiși muncesc, pe cînd eu mă pot duce unde vreau, cu un caiet și cu un creion... Totuși, se poate spune că nu muncesc și se poate spune că muncesc... În fapt, daca scriu, asta se datoreaza sentimentului de culpabilitate, pentru că sînt înclinat să nu scriu, să nu ridic povară, în fine, să nu lucrez. Îmi trebuie luni de acumulare ca să pot lucra o lună". E, firește, ca autor dramatic, împotriva excesului din ultima vreme de a se
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
cărora de altfel se dezinteresează, el rămâne esențial un nefericit. Scrisul este, din punctul lui de vedere, un automatism al supraviețuirii, ca zbaterea inutilă a cuiva rănit de moarte. Îl practică patetic, cu o deplină angajare existențiala, dar și cu sentimentul zădărniciei. Povestea vieții unei femei Cel mai recent român al lui Dan Stâncă, Morminte străvezii, cuprinde în prima sa parte povestea vieții unei femei, spusă de ea însăși. Este vorba de Ruxandra Albescu, o specialista în istoria artei, stabilită în
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
că e datoria ei nu numai să ducă pînă la capăt misiunea care îi fusese încredințată (aceea de a îngriji ră-niti, ceea ce presupune inclusiv a-i salută pentru o ultima dată), ci și să nu își ferească privirile din fața morții. Sentimentul datoriei reprezintă căpătîiul moral al principesei, dar fără a o transforma într-o făptura uscată sau rigidă. Domnită Ileana apare, din acest volum, ca o ființă extrem de vie și de firească: e maladiv timidă, dar conștientă de asta și de
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
și în întreaga viață social-economică și culturală a țarii. De aceea viitorii cetățeni trebuie să recunoască și să le utilizeze. Să vedem așadar ce anume trebuie să cunoască viitorii cetățeni. Mai întâi stilul solemn în care se exprimă gânduri și sentimente grave, mărețe, profunde. Iar exemplul este o scrisoare, evident solemnă (se putea altfel?), a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general etc. etc. Dacă nu ne interesează așa ceva, nu-i nimic, există și capitolul despre stilul administrativ, unde este reprodusa Legea pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
dreptate - "vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului cu încercarea de a descoperi "poeticitatea" unei realități cenușii, informe și de la preocuparea aproape obsedanta de a releva corporalitatea textului, Adrian Ălui Gheorghe se întoarce spre formele și sentimentul tragicului. El își construiește cartea pe cîțiva pivoți - seria de șase poeme întitulate Complicitate - si dirijează lectură spre sensul amintit prin secționarea volumului: în prima parte, O piesă ratată dintr-o colecție, este vorba mai ales despre setea și, deopotrivă
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
piesă ratată dintr-o colecție, este vorba mai ales despre setea și, deopotrivă, frica aproape atavica de forma (pentru că aceasta oriunde s-ar afla, exprimă mereu dimensiunea tragică), iar partea a doua, O dramă la vînătoare, e a elegiei, a sentimentului, a feeling-ului cu totul special pe care îl dau vecinătatea și, mai cu seamă, asumarea dimensiunii tragice. Aceasta se descoperă în cel puțin patru ipostaze: în sentimentul religios, unde formă e "proiectul lui Dumnezeu" (casă, ființa, viața, moartea), în relația
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
tragică), iar partea a doua, O dramă la vînătoare, e a elegiei, a sentimentului, a feeling-ului cu totul special pe care îl dau vecinătatea și, mai cu seamă, asumarea dimensiunii tragice. Aceasta se descoperă în cel puțin patru ipostaze: în sentimentul religios, unde formă e "proiectul lui Dumnezeu" (casă, ființa, viața, moartea), în relația teatrală a insului cu lumea și cu sine, unde formă e intimitatea pulverizata, în tensiunea raportului dintre timp și vreme, dintre "pipăirea infinitului" și rană deschisă a
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
poti sa/ înțelegi?": e aici rană deschisă a poeziei, singura care poate salva de la mutilare și e "paiața", August Prostul, histrionul în toată dimensiunea lor tragică: glazura e rîsul-plînsul, figură, nervii: miezul e tragicul. Apoi, în O dramă la vânătoare, sentimentul, cîntecul, elegia, toata suferință dureros de dulce de a se ascunde sau de a se minți sau, pur și simplu, de a viețui în buclă de timp care i s-a (pre)destinat: "Dragostea noastră cea de toate zilele dă
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
chiar în cazurile în care tradiția o impunea (pentru străzi ori licee). Vorbind aici, altă dată, despre specificul statistic al numelor de străzi din orașele românești, observăm că foarte multe aveau (și multe au încă) nume neutre - de plante, obiecte, sentimente -, fiind defavorizate atribuirile de nume de persoane - care puteau deveni peste noapte indezirabile. Oricum, înregistrarea de tip birocratic, prin sigle impronunțabile (în cazul majorității instituțiilor) și chiar prin numere (în cazul instituțiilor de învățămînt, ori al farmaciilor) domină cîmpul deciziilor
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
care ii întîlnește cîteodată la clubul lor (nici club, nici restaurant propriu-zis), cu figuri pitorești și nelipsite de acea filosofie ieftină a ratării vesele. Anunțul parastasului și o fotografie din tinerețe a mamei sale, pe care o iubise cu un sentiment pe care abia acum îl descoperă, produc însă acea cuplare misterioasă a diferențialelor divine care schimbă destinele muritorilor de rînd și îl fac să decidă plecarea spre țară, ca să dea curs unei invitații în care nici expeditorii nu credeau. Aici
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
avionului spre filosofare: „Încă nu aflasem că repetiții ale povestirii lui Iov sunt înscrise în viață precum soarele în zi și luna în noapte. Cu o mare ușurare, m-am cufundat în somn și am visat imagini de nedescris, asemenea sentimentului pe care-l trezește în suflet sunetul clopotelor pe înserat”. Deși n-am lecturi întinse din literatura poloneză contemporană, în afara celei clasice consacrate, soldată și cu premii Nobel, a valorilor acesteia, îndreptate spre mine de marii poloniști olteni I.C.Chițimia
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
amabilități din presă, aparițiile asociate pe micul ecran, sub ocrotirea mult-întelegătorului realizator, cu un picior la conducerea Contemporanului, Cătălina Tîrlea, precum și atmosfera tineresc-dansantă, dar nu fără note tendentios-agresive, a noului Contemporan, au scos în relief o fraternizare ce dospea în sentimentul, mai mult ori mai puțin mascat, de solitudine al ambilor protagoniști. Singurătatea e de două feluri: una care-și ajunge sieși, "soarta spiritelor superioare" după cum o definea Schopenhauer, pregătită a-și asuma riscurile, și alta "de tranziție", pîndind prilejurile unor
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
buna armonie cu decorurile Liei Mantoc de la "Petru" - piesa lui Vlad Zografi, sau cu cele ale lui Puiu Antemir la spectacolele sale Molière... Am vorbit și cu cîteva studente la scenografie din diferite țări, și ele aflate în "încăperea românească." Sentimentul dominat perceput a fost că scenografia românească este una a "exorcizării" răului. Românii fiind profund marcați de experiență istorică a crimei și a violenței (România fiind în continuare percepută ca tară în care un dictator odios a fost nu mai
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
teatrală a unui spectacol - de la teorie pînă la realizare... punînd astfel sub semnul întrebării însăși ideea expoziției (prin definitie statică și păstrată în imaginile statice ale fotografiilor) sau a spectacolului teatral, prezentat ca produs finit în fața publicului... Emoție copleșitoare - este sentimentul pe care l-am trăit în fața decorurilor lui Vladimir Anson, atît pentru decorurile de la "Platonov" de Cehov (la Tallinna Linnateater, în 1995) cît și în fața celor de la "Damă de Pică" de Puskin. Combinația între îndrăzneala și respectul pentru tradiție, fiind
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
fost consacrată lui Stanislaw Wyspianski și Tadeusz Kantor, doi artiști din Cracovia care au influențat în mod esențial artă teatrală a începutului de secol. Și dacă, trecînd de cîteva ori prin expoziția de scenografie de la Praga, trăiești și retrăiești un sentiment, atunci acela este de descoperire a diversității, de spectacol al lumii. De FASCINANT spectacol al lumii! Premiile au fost acordate de două jurii. Din Juriul UNESCO au făcut parte: Setsu Asakura (Japonia); George Banu (Franța); Edith del Campo (Chile); Christopher
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]