22,588 matches
-
spațiu câștigat (prin multiplicare). Este vorba de un spațiu al privirii, al alunecării printre străluciri de o clipă, printre oglinzi nesigure și mișcătoare. Spațiul aparține absențelor multiple, tăcerilor tanatice. Se câștigă nu numai în exterior, ci și înăuntru, printr-o senzație de rătăcire fără capăt, de vastitate interioară. Imaginea din oglindă, înstrăinată, sfârșește prin a trimite eul în sine: oglinda este un spațiu al interiorității. În proza lui Emil Botta, oglinzii i se opune fereastra. Aceasta semnifică deschidere, înnoire, act de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
momentul în care am trecut granița am simțit cu toții o apăsare grea și întunecată care plana deasupra țării noastre și am simțit că mai avem de luptat. Eu am tăcut până ce copiii s-au exprimat și încercau să-și explice senzația aceasta ciudată și rea. Atunci am înțeles că nu numai câțiva oameni mai inițiați știu ce se întâmplă, ci fiecare om, de la tânăr la bătrân, de la om simplu la erudit simt acest fenomen urât care vrea să ne doboare; dar
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Iași. Era 29 iunie 2007. Erau exact 11 zile de când plecaserăm la drum, dar parcă trecuse o veșnicie. A doua zi dimineața plecam spre Frasin. Această misiune era încheiată. Toată vara aceea și încă mult după aceea, am avut o senzație de Bine, de plutire, am avut senzația trăirii într-o altă densitate (vibrație, dimensiune) a vieții. Cred că acele 11 zile cu toate evenimentele lor neau ridicat într-adevăr la un alt nivel vibrațional și nu numai pe noi, dar
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
11 zile de când plecaserăm la drum, dar parcă trecuse o veșnicie. A doua zi dimineața plecam spre Frasin. Această misiune era încheiată. Toată vara aceea și încă mult după aceea, am avut o senzație de Bine, de plutire, am avut senzația trăirii într-o altă densitate (vibrație, dimensiune) a vieții. Cred că acele 11 zile cu toate evenimentele lor neau ridicat într-adevăr la un alt nivel vibrațional și nu numai pe noi, dar și pe cei din jurul nostru. Într-adevăr
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
referință pentru perioada interbelică, prin originalitatea și caracterul ei feminin numai o femeie cu personalitate puternică se va putea sustrage influienței modelelor masculine. După cum remarca Garabet Ibrăileanu :„ea nu ne dă melodii, ca să deseneze evenimentele, ea ne dă armonii de senzații, care aduc ceva din intimitatea profundă a lucrurilor. De aici și stilul său cu fraze lungi, cu incidențe, cu reveniri, cu ezitări”. Eugen Lovinescu este sensibil la debutul marii scriitoare pe care o va fura lui Ibrăileanu pentru a o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
noutatea viziunii lor nu s ar fi putut exprima altfel. În consecință, stilul unor asemenea mari scriitori întrunește condițiile necesității și ca atare nu se pot presupune nici un fel de alternative. Tot astfel stau lucrurile și la autoare: “Abundența de senzații și mai ales, puterea de incizie a observației au la doamna Hortensia PapadatBengescu proporții ce i condiționează și forma: pletoric prin exces de adjective, supărător prin abuz de neologisme, obscur prin îngrămădirea notațiilor, pedant prin științism și exuberant prin lirism
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ființei proprii și a lucrurilor din afară. La întâile eroine ale scriitoarei, la Bianca din Lui Don Juan, la Manuela din Femeia în fața oglinzii, la eroina Mării, experiența vieții implică neapărat confuzia dintre interioritatea ființei și exterioritatea lumii. Analizându-și senzațiile, aceste femei par convinse că descoperă lumea socotită prin excelență feminină, o astfel de literatură este dezagreabilă la lectură datorită caracterului liniar, monoton al exprimării mesajului excesiv liricizat, dar nu doar din cauza stilului, neconsistent și liric exaltat, de care toți
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
teatral și pururea mut, având doar menirea sacră de a ține trează și în revarsare de parfumuri imensa grădină de trandafiri a ființei unei femei, atentă la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un surâs firesc și cuceritor, podoabe și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cultiva muzica ca pe o artă”. Suflet sensibil și creator, eroina încearcă salvarea prin artă: “Cânta acum o simfonie în care să exprime, din sensibilitatea sonorităților, impresiile sufletești cele mai impalpabile și cea mai fină vibrație a aparatului nobil al senzației” ORAȘUL DE PROVINCIE Atmosfera sufocantă a orașului mic, poate prea mic pentru sensibilitatea autoarei, căci în paginile cărții se observă prezența descrierilor atmosferei străzilor orașului de provincie, așa cum Hortensia Papadat-Bengescu le prezenta în scrisorile sale, este excepțional zugravită în capitolul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a unei realități scârboase o agresează pe eroina. Suspendată în întrebări, ea suferă rănită de tot ce se manifestă în real sau imaginar deopotrivă, ea nu mai poate face distincție între planuri, trăiește acut și visează, redimensionează lumea după propriile senzații. Pretextul o invadează, oricine și orice devine involuntar un pretext pentru a se simți rănită. Îi place să se lase rănită, să-și manifeste sentimentul de persecuție, se joacă ușor cu obsesia morții pe care însă no trăiește cu plenitudine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea o amoreză nedesfătată încă?! Gelozia nu vine dintr-un complex de inferioritate, de fapt, deschide porțile trăirii lăuntrice, a senzualității ce se împletește cu senzațiile inhibate până acum. Gelozia ei este de fapt spasmul vulcanului din care va erupe feminitatea ei desăvârșită, se vrea femeie cu toate că se teme de femeia din ea. Își reamintește plăcut declarația de dragoste a lui Vâlsan: “Am văzut numai...femeia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acordul dintre loc și păgânirea gândurilor și simțurilor ei încâlcite. Iubirea pentru Vâlsan este singura realitate pe care o are, iubirea ei pentru el este fiul ei, parcă un fiu ar fi murit și o mamă l-ar fi plâns. Senzațiile plânsului sunt trăite acut, dar gestul lipsește, totul este trăit și nu manifestat concret, o puternică închipuire auditivă, închipuire vizuală ce nu pot fi oprite decât prin moarte : Poate că sfârșitul e o moarte”. Ce poate să mai însemne moartea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
stilistice, ceea ce îi conferă o remarcabilă fluență. Deși poet, Constantin Clisu este, în proză, imun la tentația lirismului, și bine face. Eventualei necesități lirice el îi răspunde prin puneri în scenă de un romantism suav, ușor convențional, realizând o confortabilă senzație de plutire și măiestrind văluri care acoperă, dar lasă străvederii, zbaterile sorții. Care ne absorb. C. D. Zeletin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
de început După ce, ani la rând, ai citit „de meserie” mii de pagini presupuse drept viitoare cărți, îți pică în mână încă un manuscris. De astădată, în fine, poți să citești fără nici o „obligație de serviciu”. Și, pe neașteptate, ai senzația că lectura este ceva... așa... cum ai intra într-o casă din care lipsește proprietarul. De la clanța ușii la ochelarii de pe noptieră, totul respiră suflul unor vieți străine, dizolvate instantaneu într-un râu de tăcere. Înregistrezi segmente de spațiu, obiecte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
rare!) au ceva „aparte”. Iat-o pe Teodora cum îi pândește, discret, viteza de reacție, mobilitatea intelectuală; cum așteaptă să se înfierbânte, să devină tandru, „verbal și epidermic”, să îl simtă viril, ca să o transpună pe țărmul exotic al tuturor senzațiilor și visurilor, alimentate de căldura trupului, de freamătul sângelui... ... Și nimic nu este mai liniștitor pentru prezent! („Nu se știe cum va fi pentru viitor!” comentează P.H.L.) Urmăresc în continuare confesiunea Domnului R., în spatele căruia presupun că se ascunde autorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
momentele de maximă trăire a actului sexual (orgasm). Intelectual „dornic să știe tot”, el ar vrea să-i ofere iubitei sale nu doar tandrețe, ci și posibilitatea (cât mai des!) de a-și topi „inerția existențială” în sfera strălucitoare a senzației de zbor, după cum vede (sau simte) el ca bărbat satisfacția ultimă, iubirea ca acuplare. La întrebare, Teodora i-a răspuns simplu: „În acel moment simt că mă risipesc total în corpul tău, în interiorul tău.” Iar el a și găsit explicația
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
întrebat-o ce simte în momentul de „maximă satisfacție” ar putea da seamă despre complicațiile sufletești ale scriitorului însuși. P.H.L. părea multora un sentimental incorigibil și un pudibond. În secret, era obsedat de întrebări privind omul în genere, inclusiv conținutul senzațiilor provocate de instinctul sexual. Ceea ce mi se pare firesc la un scriitor, chiar dacă, presupun, nu era un adept al teoriilor lui S. Freud. Așadar, se întreabă P.H.L., cum poate (și adesea reușește) omul să proiecteze „pulsiunile sexuale” (Freud -nota mea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de a iubi), nu înțelegea prin artă mai mult decât meșteșug sau tehnică? Adică, un fel de sublimare a instinctului, transfigurarea organicului în fericirea dăruirii generoase până la identificarea cu ființa morală (și fizică!) a partenerului. Dincolo de trăirea strict personală a senzației, a plăcerii secrete ce inundă cele două trupuri îmbrățișate, petrecerea în doi „se justi 25 fică” prin consistența umană a relației, a comunicării, a gândului ce caută gândul pereche. P.H.L. se străduiește să definească acel capital sufletesc care susține soliditatea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dăruit ceva ce nu a mai cunoscut îi creează lui însuși „o stare de bine” cu totul rară, în care sunt excluse îndoielile, suspiciunile, neîncrederea. Trecut, prezent și viitor se topesc în fluxul vital ce îi poate crea insului o senzație de plutire de nedescris, ca un fel de întoarcere, crede P.H.L., la „fericirea organică” a existenței intrauterine. Este „gustul paradisiac” al dragostei, deși, constată Profesorul, aici este o contradicție în termeni: dragostea cuplului primordial „se realizează” nu în Rai, ci
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de piatră fără fisuri, deoarece, crede ea, a parcurs toate „treptele încrederii.” În continuare, P.H.L. face o serie de observații marginale. Astfel, încrederea se clădește treptat, în urma acumulării gesturilor de intimitate totală, de absorbție a ființei celuilalt la nivel de senzație, dorință, gând. Intimitate senzuală și intimitate în interiorul aceluiași vis. Mai mult, sincronizare în gîndire și visare, exprimată în replici de genul „mi-ai luat vorba din gură” ori „gând la gând cu bucurie”. „Vorba o poți lua și cu un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
2006 Ora 6,00. Urc în trenul Iași București, pentru Vaslui, la Prefectură. Pe această rută va fi mers adesea și P.H.L. Am luat cu mine caietul său, tovarăș de călătorie de care am devenit „dependent”. Nu știu de ce am senzația că mi-au scăpat unele sensuri din povestea lui P.H.L. Din grabă, din neatenție sau datorită unei orbiri de moment. De aceea revin la paginile de început, acolo unde începe „aventura” domnului R. Gândul că o femeie tânără și frumoasă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
excese sentimentale, fără vorbe mari. Li s-a părut amândurora că această întâlnire le-a fost predestinată. Păcat că atât de târziu!... Sau, cine știe, poate la cel mai potrivit moment!... După ce l-a cunoscut mai bine, Teodora a avut senzația „aproape fizică” (cum a subliniat ea) că îl vede venind de undeva din visurile adolescentei care a fost, că l-a așteptat mereu doar pe el, chiar dacă s-a întâmplat să-l caute mai întâi în altul... Și nu l-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vedea și măreția spectacolului uman. Cu unele performanțe ale mele am impus oarecare respect, dar n-am dobândit iubirea. Adică acea comunicare de la suflet la suflet și de la trup la trup, cu pierdere de sine și regăsire în celălalt, cu senzația că ești parte necesară a întregului și nu fulg stingher în bătaia vântului. Bucuria pe care o văd în ochii tăi mă înalță deasupra „abisului existențial”. Când te-am găsit, m-am regăsit. Tu, iubita mea, m-ai făcut să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe masă ori în pomii din grădină îi permite să vadă cât mai departe și cât mai multe; să fie pătruns de fiorul necuprinsului și al necunoscutului la orice „ieșire în spațiu”, la orice ascensiune. Iar această stare cheamă automat senzația de zbor, desprinderea de pe suportul solid pentru a încerca saltul în gol. Își amintește cum „zbura” alergând în salturi de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-l urmărea, iar pe de altă parte de Tomiță, care vru să-i iasă în cale, iedul sări peste niște bolovani, se feri să nu dea piept în piept cu Vlad și nimeri drept în brațele lui Virgil. Acesta avu senzația că strînge toată lumea nefericită la pieptul său. De bucurie îi dădură lacrimile și se străduia să-l ferească de colții lui Napoleon, care continua să latre și să se repeadă la el. Țibă de-aici, criminalule! strigă cît putu Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]