3,380 matches
-
taur, dar nu te gândești și la coarnele lui. Taurul e atât de puternic Încât coarnele lui taie ca un cuțit, te străpung ca o baionetă și te doboară ca o măciucă. Uite cum o să facem, zise Enrique, scoțând din sertar două cuțite cu care se tăia carnea. O să leg astea de picioarele unui scaun. După aia o să fiu eu taurul și o să te atac, ținând scaunul În dreptul capului. Cuțitele sunt coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trezise că spune două sute cincizeci. — Lu’ Villalta Îi dai șapte mii. — Tu nu ești Villalta. — Știu. — El atrage lume, Manolo, explică Retana. Sigur că da, spuse Manuel, ridicându-se. Retana, dă-mi trei sute. — Bine, fu de acord Retana. Căută În sertar după o hârtie. — Poți să-mi dai cincizeci de-acum? Sigur, spuse Retana. Scoase o bancnotă de cincizeci din portofel și o Întinse pe masă. Manuel o luă și o puse În portofel. — Și cum e cu cuadrilla? — Păi, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
parcă, mirarea, fetița spune: E noul meu ghiozdan. Îți place? Da, e foarte frumos. Dar ce-ai făcut, l-ai stricat pe celălalt? Nu. Am crescut mai mare și acum nu mai am nevoie de el! Apoi, scoate dintr-un sertar al biroului, câteva caiete pe care le pune în ghiozdanul cel nou. Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
accident? Ar trebui să fii cretin ca să crezi așa ceva și, după cât se vede, s-au găsit și unii care să creadă. La morgă s-au făcut fotografii În special cu partea mutilată a gâtului. Cadavrul a fost băgat Într-un sertar de metal pentru a fi studiat din nou mai târziu. Am zăcut acolo câteva zile și apoi au Început să preleveze din mine câte o bucățică din toate - foliculi de la rădăcina părului, sânge și suc gastric. Apoi au mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Eu am scris exact ce mi-a povestit Yuasa. Până la urmă, asta a fost experiența prin care a trecut el. Liceul avea două secții: Mecanică și Transport. Cei de la Transport erau numiți „tocilari“. Cică țineau lista cu mersul trenurilor în sertarul biroului (râde). Mie îmi plăceau metrourile, dar nu chiar atât de mult. Nu era o obsesie pentru mine. Pe atunci, să te angajezi la Căile Ferate Japoneze (JR) era o realizare importantă. Mulți doreau să devină conductori de Shinkansen (cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spus cu personajul care aduce atâtea argumente în favoarea sinuciderii?!". Pînă la urmă, am renunțat la ideea publicării și am uitat de manuscris. Pe la mijlocul anilor '90, fiica mea Amana, pe atunci în vârstă de 14 ani, l-a descoperit într-un sertar, l-a citit și m-a convins să-l public. Cartea a apărut la Editura Meta, în 1995. în general, recenziile n-au fost rele. Mi-a atras mai ales atenția cronica cea mai critică. în România literară, Ioana Pârvulescu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
imbricate, o manie a cifrului; șiruri de chei vechi, sticluțe de poțiuni farmaceutice arhaice, sugestii de mail art, fizionomii de tip "les annees folles", clepsidre minuscule, brevete de meserii de odinioară ș.a.m.d. stau cuminți și straniu evocatoare în sertarele unor cufere de lemn fără vârstă. însumare pseudo-aleatorie de semnificații, deopotrivă coborâre și rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zic: - Ia să vedem noi ce s-a întâmplat! - la care bunica, privindu-mă admirativ, mă întreabă: - Dar vă pricepeți și la ceasuri? - Printre altele, da! - zic eu. Aveți cumva o șurubelniță? - Avem, cum să nu! - și scotocind într-un sertar al dulapului, îmi întinde obiectul. Exact ceea ce aveam nevoie, așa că acum, neavând nici o șansă să dau înapoi, am început să desfac ceasul bucată cu bucată. Mi s-a părut antrenantă și chiar simplă chestia asta, mai ales că n-o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
-ne azi și te ajutăm pe gratis. - Vând câine: mănâncă orice și îi plac foarte mult copiii. - Castron pe placul oricărei gospodine cu fund rotund pentru batere eficientă. - De vânzare: birou de epocă pentru o doamnă cu picioare subțiri și sertare largi. - Mașini uzate: De ce să te duci în altă parte ca sa fii păcălit? Vino la noi! Nu-i așa că a devenit deodată totul interesant și mai ales vesel? Și noi, care trecem zilnic pe lângă asemenea „capodopere” umoristice, fără a aprecia
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aceea și-a dorit... a zis că poate aceasta ar fi doar un vis urât... Și a spus ca să se întoarcă timpul înapoi. Și s-a întors timpul înapoi, da, și, când era din nou copil, a văzut într-un sertar o poză cu un moșneag care avea în mână o mașinuță de copil mic. Și bătrânul acela semăna cu el. Și el s-a întrebat: Cine e ăsta? Seamănă cu mine. Nu știa că ăla e el, când timpul mergea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
era el la grădi, da, și părinții lui trăiau și îl iubeau, și totul era ca mai înainte. Iar prietenii lui erau din nou în grupa mare, nu mai erau la pensie. Și într-o zi a găsit într-un sertar o poză cu un moșneag care avea în mână o mașinuță de copil mic și mașina aceea galbenă de pompieri parcă o cunoștea el de undeva. Și el a întrebat atunci pe tatăl său: Cine e aici? Cine e moșneagul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
spus cu personajul care aduce atâtea argumente în favoarea sinuciderii?!". Pînă la urmă, am renunțat la ideea publicării și am uitat de manuscris. Pe la mijlocul anilor '90, fiica mea Amana, pe atunci în vârstă de 14 ani, l-a descoperit într-un sertar, l-a citit și m-a convins să-l public. Cartea a apărut la Editura Meta, în 1995. în general, recenziile n-au fost rele. Mi-a atras mai ales atenția cronica cea mai critică. în România literară, Ioana Pârvulescu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
imbricate, o manie a cifrului; șiruri de chei vechi, sticluțe de poțiuni farmaceutice arhaice, sugestii de mail art, fizionomii de tip "les annees folles", clepsidre minuscule, brevete de meserii de odinioară ș.a.m.d. stau cuminți și straniu evocatoare în sertarele unor cufere de lemn fără vârstă. însumare pseudo-aleatorie de semnificații, deopotrivă coborâre și rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poeziei cu o marcată „influență“ chineză sau japoneză, versurile lui Seymour sunt cât se poate de golașe, invariabil neînzorzonate. Totuși, acum șase luni, când sora mea mai mică, Franny, m-a vizitat într-un weekend și a scotocit întâmplător prin sertarele biroului, a dat peste poemul cu văduvul, pe care tocmai vi l-am schițat (în mod criminal); fusese detașat din colecție pentru a fi redactilografiat. Din rațiuni care nu interesează în acest moment, Franny nu citise niciodată poemul respectiv, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
verde.șSe referea aici la una dintre cele patru cravate scumpe pe care le cumpărasem cu un an înainte. Interzisesem strict tuturor fraților mei -dar îndeosebi lui Seymour, care avea cel mai ușor acces la ele -să se apropie de sertarul în care le țineam. Le învelisem, mai mult în glumă, în celofan.ț N-am încercat nici o vină pentru că am purtat-o, mă stăpânea numai o frică mortală că ai să apari tu brusc pe scenă și ai să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
farfuriile stăteau strâns lipite unele de altele și, dacă voiai să te folosești de ele, trebuia să apelezi la lama unui cuțit, altfel riscai să le Îndoi sau chiar să le faci bucăți. Mașa se apucase deja să umble la sertare, Însă Extraterestrul, care ațipise pe scaun, o opri din avânt: - N-are nici un rost să te obosești, dragă Mașenca, ora e destul de târzie. De obicei la noi casa se deretică dimineața, nu seara sau noaptea, și apoi eu sunt obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dovedește În mod sigur, nimeni n’a băgat de seamă. Așa să fie...!?” Cu o sticlă de apă minerală suspendată pe marginea biroului din care Șeful Șantierului turnă pe gât câteva Înghițituri, acesta holbă ochii la el. Scoase dintr’un sertar plin cu tot felul de pilule numai de el cunoscute, dizolvă două Într’un pahar jumătate plin cu apă minerală, le mestecă bine apoi le sorbi dintr’o singură Înghițitură.Clăti paharul punându-l la locul inițial, zâmbind cu bunăvoință
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repede, sunt extrem de grăbit...!!” Muncitorii vociferară, Însă În cele din urmă biroul rămase gol. Necunoscutul, fără alte formalități, se proțăpi În fața lui Tony Pavone,exclamând. „Deci, tu ești magnificul...! Mi te Închipuiam altfel...Dar, ce importanță mai are...?? Oricum, deschide sertarele biroului și scoate tot ce ai prin buzunare...!!” Tony Pavone era descumpănit. Efectiv, nu putea realiza dacă urma să i-a lucrul În serios ori Șeful Șantierului era pornit pe glume. Numai În momentul când individul verifică vizibil poziția revolverului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dispoziție...” „S’o luăm deci cu țigările. De unde le ai și ce aveai de gând să faci cu cele zece cartușe de țigări americane de fabricație Kent...?” „Le’am cumpărat, domnule colonel”. „Dumneata fumezi...?” „Nu pentru mine le păstram În sertarul dulapului. Cu un pachet două de țigări se poate deschide multe uși care ne ajută la realizarea producției. Dacă nu mă Înșel, țigara care o mutați dintr’o mână În alta e tot de fabricație americană...!!” Colonelul tuși scurt stingând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aveți timp, treceți mâine să o luați Înapoi...! Nu cred. În mod sigur, nu puteți opține nici măcar câteva foi de material. Totul pleacă la export...” - ținu ea să precizeze laconic. „Mâine e prea târziu...! - argumentă Tony Pavone strecurându-i În sertarul Întredeschis două pachete de țigări americane. „Vă rog...” „Mulțumesc pentru țigări, Însă tovarășul ministru lipsește...” „Fi-ți amabilă, poate altcineva Îmi poate da o semnătură”. „Îmi pare rău, nimeni nu poate dispune livrarea unei asemenea cantități. Nu doresc să va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
discuția. „Trăim timpuri grele stimate domn. Doresc din inimă să te pot ajuta, ce să zic...Pe a mea răspundere, Îți ofer două mii de metri pătrați. Ești mulțumit...?” Tony Pavone cumpăni fulgerător situația. Hotărât, cu Îndrăzneală Îmbulzi restul cartușelor În sertarul Întredeschis oferindu-i drept suvenire și bricheta japoneză, suspinând. „Vă rog din suflet, tovarășe Ministru, dați-mi aprobare pentru toată cantitatea. În caz contrar, nu mai garantez de libertatea mea...! Generalul Balaur, Comandantul aviației militare mă poate trimete În fața tribunalului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înapoi hârtia...! Du-te repede la ministru să-ți de-a cartonul...! Lămurit...?” Stupefiat, Tony Pavone Înțelese refuzul. Mai putea oare merge Înapoi...? Înțelegând despre ce-i vorba, Tony Pavone acționă pe moment. Numără două mii de lei, așezându-i În sertarul Întredeschis al biroului făcând precizarea. „O mică atenție, domnule director...!” Fără pic de jenă, Directorul Comercial luă În mână teancul de banknote, le privi câteva momente apoi Începu să numere. Îndoi banii cu atenție, privind gânditor la repartiția de carton
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone Înțelese aluzia. Ca de fiecare dată acționă rapid, fără a oferi posibilitate de-a fi refuzat. Oftând prelung, dădu la iveală câteva sticle de băuturi din import cumpărate la bursa neagră pe care cu iuțeală le introduse În sertarul Întredeschis al biroului urmate de câteva originale pungi de cafea ce emanau un miros suficient de plăcut, motivând. „Am o sarcină de partid „Ultra Secretă” minți el din nou. Coborând vocea se aplecă la urechea directorului, șopptindu-i. Acest material urmează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]