159,175 matches
-
n-ar fi jucată de monștri salvatori, ar fi de o plicticoșenie pe care n-ar mai înviora-o toate apele Senei... Sena cea frumos curgătoare, la care privește un bărbat învins definitiv. De dragoste. Și totuși, “omul omorît la sfîrșitul actului II” va prinde sfîrșitul filmului, triumfător. Tot în zona “consumului inteligent” (dar la o altitudine superioară) se plasează Invaziile barbare, filmul multipremiat al canadianului Denys Arcand (în familia stilistico-sufletească a lui Good bye, Lenin). Fără să copleșească prin originalitatea
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
monștri salvatori, ar fi de o plicticoșenie pe care n-ar mai înviora-o toate apele Senei... Sena cea frumos curgătoare, la care privește un bărbat învins definitiv. De dragoste. Și totuși, “omul omorît la sfîrșitul actului II” va prinde sfîrșitul filmului, triumfător. Tot în zona “consumului inteligent” (dar la o altitudine superioară) se plasează Invaziile barbare, filmul multipremiat al canadianului Denys Arcand (în familia stilistico-sufletească a lui Good bye, Lenin). Fără să copleșească prin originalitatea privirii regizorale, fără să facă
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
și entuziasmează marele public de pe mapamond, indiferent de gradul de cultură sau de civilizație... În amîndouă e vorba de “spectacolul unei morți anunțate” și de arta de a face din moarte un spectacol stenic; în filmul nemțesc, resortul esențial e sfîrșitul unui sistem, bascularea istoriei o dată cu căderea Zidului și a Cortinei de Fier; în filmul canadian, resortul ține de “generația ’60” (cu iluziile ei, vorba cîntecului, “care le-a avut”) și cu ora bilanțului nerostit. Profesorul care moare, după o viață
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
trebuit să fi luat calul. Nu să rămână ei atâtea ore, acolo-năuntru. Spune toate astea strigând; ca să-l facă să tacă, Ulise îl strânge de gât. La ivirea zorilor renasc speranțele. Astăzi troienii vor veni sigur, vor lua în sfârșit calul și-l vor duce-năuntru. E logic, ieri n-au făcut-o că nu aveau încă încredere. Azi o să le fie clar că aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
le fie clar că aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese din cetate și vine spre cal. Aheii își țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului de lemn și se uită
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului de lemn și se uită la el curioși. Discută-între ei, dar aheii, deși-și ciulesc urechile, nu aud ce spun. Ajunge până la ei doar un murmur de vorbe amestecate cu freamătul valurilor. Acum, în sfârșit, vor lua calul și-l vor duce-năuntru. Dar nu, n-o fac, se întorc în cetate și închid porțile. În acea noapte, războinicilor ahei le e și mai greu să adoarmă. Foamea și setea-i cuprind pe toți. Nu
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
și a permite violoncelului să anunțe tema morții și lui Otello să se îndrepte discret înspre locul sacrificiului. Conlon respectă astfel continuitatea dramei și sacrifică excepționalitatea ariei. E ceea ce a dorit Verdi și Conlon dirijează Otello ca o operă de sfîrșit de viață, ca o încheiere exemplară: „Nu uitați că sunt ultimele note scrise de Verdi”.
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
lexic unitar, chiar prin extinderi semantice ad-hoc. În prezentarea unor sărbători, credințe, rituri religioase, sînt folosite desigur cuvinte cu sens religios general: post și rugăciune - “o lună de post și rugăciuni” (vlg = Viața liberă - Galați; arhiva Internet, 2002) “perioada de sfârșit a postului și rugăciunilor” (vlg 2002); credincios: “Ești un tip credincios? - Da, foarte credincios. Sînt musulman și aș dori să merg la o moschee, aici, în București, să mă rog înaintea meciului cu Dorin” (EZ = Evenimentul zilei, 20.10.2003
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
acasă, fiindcă ea este un instrument care acolo nu are prea mare importanță. Dar, în același timp, am resimțit aceasta și ca pe o eliberare. Și cred că "das Schwankende" - unduirea, legănarea care este literal pomenită la începutul și la sfîrșitul romanului reprezintă o calitate a acestei țări, îi dă culoare și poezie. Acest ceva l-am primit cu mare plăcere în dar atunci cînd am vizitat România; întors acasă a trebuit să recuperez pe cont propriu acest dar. Mi-am
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
marea lor majoritate inedite. Doar prima, Lucian Blaga, reia în parte alocuțiunea rostită la centenarul celui căruia cerchiștii îi fuseseră „adevărații și singurii săi discipoli prin ceea ce ne despărțea de el”, numindu-l Tao. Finalul evocării reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări proaspete, celelalte evocări devoalează
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
ne provoacă mai degrabă oroare decît interes; un lucru pe care, pur și simplu, nu avem nici un motiv să-l aflăm sau care se adresează la foarte puțini, ca un schimb de mesaje personale între știrist și publicul său; în sfîrșit. nu sînt știri comentariile speaker-ului. Rămîn cîteva precizări de făcut. Nu toată mass-media și nici toate ziarele din lume au în vedere aceeași noțiune cînd vine vorba de știri; și nici aceeași concepție despre importanța lor, așadar despre ordinea în
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
chindie, băută, beție etc. Există apoi verbele - a petrece, a chefui, a benchetui etc. - , precum și determinanții caracteristici; cheful, de pildă, e în adeseori monstru: „Crede că de fiecare dată vin de la un chef monstru” ( G. Arion, 1985); “cheful monstru al sfîrșitului de mileniu” (EZ 14.12.1999). În vreme ce sărbătoare și-a păstrat un uz sobru, tradițional, religios sau laic-oficial (chiar mai evident în verbele a serba și a sărbători), termenul petrecere e profan, aparține registrului standard, iar sensul său poate acoperi
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
cumva în acest tînăr artist care era fiul ei se suprapuneau prea exact inițierea superioară și destinul. Chipurile torturate de erotism din tablourile sale nu reprezentau o promisiune, ci o concluzie. Nu erau un început. Erau, în mod inevitabil, un sfîrșit. Înțelegerea acestui fapt o nemulțumea, fiindcă mama dorea să vadă în evoluția fiului său realizarea unei personalități ale cărei bucurii erau legate de creativitatea sa. Nu era drept ca trupul să-l trădeze, ca trupul, în mod catastrofal, să nu
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
compasiunea. Privirea strălucitoare a băiatului, venind din orbitele-i din ce în ce mai adînci, adresau lumii și mamei - care se suprapuneau în sufletul copilului - următoarea întrebare: “Cine are dreptul să mă compătimească?”. Nu mă trădați prin mila voastră. Voi fi bărbat pînă la sfîrșit. “ Cel care lucrează noaptea ajunge să se simtă creatorul lumii. Dacă el nu și-ar îndeplini sarcina nocturnă, soarele nu ar mai apărea a doua zi. Cînd eu mă duceam la culcare, Carlos trecea să-mi spună noapte bună, înfășurat
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
NATO — i-a reamintit românului doar lugubrele înscenări din vremea lui nea Pingelică sau, mai recent, reactivarea de către Năstase a cravatelor roșii la gâtul junilor pesedei. Oricât ai încerca să demonstrezi că de data aste e pe bune, că în sfârșit am scăpat de spectrul totalitarismul comunist, nea Gheorghe o să ridice a sictir din umeri, o să-și dea pălăria pe ceafă și-o să te întrebe flegmatic: „Și mie ce-mi pică la chestia asta?” Ei, bine, îi pică mult mai mult
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
un cititor teoretic. Un roman teoretic? Un roman rece, ar putea fi răspunsul, dar nu e deloc așa. Fraza, imaginile construite de autoare se adună, oarecum paradoxal, într-o scriitură „caldă“. Pseudoromanul devine uneori seducător: „A venit la noi, în sfîrșit, Antonia. Era excitantă și atentă la ce se întîmplă cu ea (în jur). Indiferenți, leneși, iată și prada mult visată. Se auzea o muzică lină, atmosferă intimă, destindere. Ea a început să danseze îmbietor în ritmurile muzicii. Aproape goală, avea
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
la petreceri, Noi sîntem români, iubitorii de băsmăluțe și bundițe, cei fascinați de băncile pictate în roșu, galben și albastru. Dar toți aceștia, chiar dacă ar fi bine intenționați (nu e cazul!), ar avea probleme reale în a duce la bun sfîrșit o asemenea lectură. Victor Neumann, Neam, popor sau națiune? Despre identitățile politice europene, Editura Curtea Veche, București, 2003, 154 pag.
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
să-l vadă. Cît despre restul, nici nu poate fi vorba! Corpuri de bibliotecă dezafectate, cu geamuri mari, generoase, delimitează spațiile de joc, exteriorul și interioarele, traseele fixe sau aleatorii ale acțiunii, imprimînd atmosferei un aer ciudat, un amestec de sfîrșit de lume, în care orice început este amînat, un amestec de zi și noapte, o lîncezeală prelungită la infinit, o stare de provizorat, un interval, cum ar spune Pleșu, un teritoriu pe care trenează melancolia chefurilor și amînarea deciziei de
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
Gheorghe, Valer Dellakeza, Constantin Cicort, Angel Rababoc, Iosefina Stoia, Ion Colan, Valeriu Dogaru - și prezentul, adică Cerasela Iosifescu, Nicolae Poghirc, Iulia Lazăr, Romanița Ionescu, Mihai Arsene. Și pianistul Ion Butnaru, muzicantul nostru de la spartul tîrgului. Și ploaia măruntă, rece, fără de sfîrșit, cade - purificator? - peste noi toți...
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
și violente, aflată, la începuturi, sub controlul total al sovieticilor — ai căror agenți se mândreau a fi —, pentru ca, în ultima fază, să-și aproprieze cu violență cvasi-defuncta doctrină stalinistă. În ciuda slugărniciei absolute și definitive față de Moscova, ei au reușit, la sfârșitul domniei lui Dej și, decisiv, după preluarea puterii de către Ceaușescu, să construiască ceea ce Vladimir Tismăneanu numește „stalinismul național”. Logica acestei acțiuni e simplă: comuniștii români, după valurile de epurări care-au înlăturat de la putere prima generație de activiși (mare parte
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
a face lumină în afacerile puternicilor din parohia lor. Dar cînd, cum se știe, adeseori nici acest imbold nu există, cum poate fi justificată atitudinea Centrului care nu spune, limpede, că își ia mîna de pe soarta autosuspendaților săi locali? În sfîrșit, în privința spuselor premierului că se lucrează la o lege care să-i taxeze cu 90% pe cei care nu-și pot justifica proveniența averii, chiar dacă această lege va apărea în regim de urgență, cum se va dovedi că rapid eventualii
Semnalele viitorului anterior by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12993_a_14318]
-
americani după întâiul război mondial. În cartierul Montparnasse, la Coupole, Rotonde, Select își găsiseră sediul Hemingway, Ezra Pound, Scott Fitzgerald, John Dos Passos, antrenați în dispute de idei înfierbântate, în întreceri sportive de amatori, examene de virilitate, în beții fără sfârșit. În răgazul interbelic, la Viena și la Berlin, artiști și scriitori de seamă puteau fi găsiți în aceleași puncte fixe (Stammtisch), preocupați din ce în ce mai mult de agravarea unei primejdii, isteria fascistă. Excelente portrete de romancieri, poeți, pictori, clienți permanenți în aceste
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
reviste de excepție, cu un număr mai mic de apariții, au fost pur și simplu reluate și redate unui public interesat de ineditul unei ofensive culturale. Prima restituită după 1990 a fost revista „Criterion”, cu doar șapte numere apărute la sfârșitul anului 1934 și începutul lui 1935, locul unde se afirmase gruparea „noii spiritualități”, animată de Comarnescu, Eliade, Noica și Mircea Vulcănescu. Emil Pintea a realizat în 1992 la Editura Dacia o foarte utilă, masivă (aproape 700 de pagini, format mare
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
vre-o reacție... După denunțarea de către președinte a comunismului ca fiind ilegitim și criminal, și după discuții avute în acest sens cu autorul raportului, Vladimir Tismăneanu și cu consilierul presidential Eugen Tomac, am crezut că oferta mea va fi în sfârșit acceptată: cum această nu s-a întâmplat nici până astăzi, mi-o retrag din convingerea că nici conducătorii și nici mogulii României nu sunt interesați de trecutul țării și nici de nenumărații care au suferit. Statistic, este foarte puțin probabil
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
adunate în acest volum: unele par notații de jurnal, altele meditații creștine sau existențiale, unele par fragmente desprinse din prelegerile rostite în fața studenților, altele satire la adresa unor manifestări megalomane ale unor inși ce-și uită cu totul trecutul, și în sfârșit unele, cele mai frumoase sunt adevărate poeme în proză. Acestea, de bună seamă, vor surprinde plăcut, chiar pe cei care au citit cărțile de până acum ale lui Aurel Sasu. Să exemplificăm. Autorul vorbește adesea studenților de violența (nu numai
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]