1,825 matches
-
cunoscută ei, trecuse printr-o transformare dureroasă și răscolitoare. Căci, așa cum, doar cu o clipă mai Înainte, acest chip bun, frumos, strălucitor mă fermecase cu siguranța și integritatea bucuriei debordante, tot așa farmecul lumii Întemeiate pe vigoare și viață fusese sfărîmat acum de această moarte fără nume, se Înecase În torentul de sînge fără nume al acestui om și nu-i mai vedeam chipul așa cum Îmi apăruse la prînz. SÎngele și moartea acelui om deșteptaseră În inima mea o neagră prăbușire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
durere, zdrobește pădurile În mînia și suferința sa, lovește În dreapta și-n stînga cu un stejar și azvîrle bolovani uriași, smulși din stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o mișcare dezinvoltă și curajoasă a brațului se Întipărise În mintea mecanicului ca un lucru frumos și trainic, ceva ce nu se poate schimba sau strica, ceva ce va rămîne veșnic nealterat, În ciuda nenorocirilor, durerilor sau greșelilor care ar putea sfărîma rigiditatea de fier a zilelor sale. Imaginea căsuței și a celor două femei Îi dădea cea mai intensă fericire pe care o trăise În viața lui. Le văzuse În toate nuanțele de lumină, În toate anotimpurile anului. Le văzuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acoperișul unei biserici, nelipsindu-i nici turnul, nu a scăpat observării adesea adânci a poporului, când a dat numele de Toaca vârfului celui mai înalt și de Panaghia, (...) monolitului alăturat, greu de cucerit chiar de îndrăzneți alpiniști. De la Detunata, stâlpi mereu sfărâmați de trăsnete, până la Duruitoarea, cascadă ca laptele, cu glas neogoit, din taina desișului de brazi, numirile sunt toate evocatoare. Ici e căciula Dorobanțului, o cușmă curcănească în vârful unui stâlp scund de piatră, dincolo, Jghiabul lui Vodă, Gardul Stănilelor, până la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
permanent ca o coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner. Și când ieșim flămânzi și goi Ne doare că lumina sa Pământul ține-o lume
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prin surprindere, nici câștigată fără pierderi mari, când turcii s-au întors contra lui Ștefan care a pierdut mulți moldoveni. Ba, într-un moment, lupta părea pierdută fără intervenția lui Ștefan, care a sărit însuși în mijlocul turcilor și le-a sfărâmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu. În ziua de 25 ianuarie, scrie Ștefan tuturor prinților că a fost atacat de 120.000 de turci, ajutați de Basarab, dar pe la Bobotează, «i-am biruit și i am călcat în picioare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fața țărânii strămoșilor și părinților noștri adormiți pe câmpul de onoare cu arma în mână și fața la dușman, de la soldații lui Decebal căzuți pe ruinele Sarmisegetuzei și până la cei de ieri, sfărâmați de obuzele de la Mărășești și Turtucaia. Când doi legionari s-au apropiat apoi și au început să amestece cu sfințenie această țărână în timp ce ceilalți, salutând tot timpul cu brațul întins, cântam din toate puterile inimii imnul Legiunii „Sculați români la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bărbăție, mi-a fost spadă și scut. Să te arunci în flăcări și să nu fii mistuit. E ocrotirea Cerului, sabia Arhanghelului Mihail, protectorul spiritual al Mișcării Legionare și puterea Crucii lui Hristos, cea cu care prin patimile Sale a sfărâmat porțile iadului.
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cea cu ochi adânci a aruncat fără ezitare bilețelul cu litere și cifre buchisite la coș intuind o concluzie ratată. Profesorul o înșelase și cu prietena ei însă ea, deja trecuse senină la visul următor. Luna, ca un felinar roșu sfărâmat atârna deasupra orașului... vicioasă, sfârtecată, respira gemând cu obrazul în flăcări! Eterna copilărie Tandrețe copilărească De câteva zile suntem asediați de toți cățeii vecinilor și ținem poarta închisă. De obicei nu este așa, dar acum ,,vinovata‚ este Missy... vișla mea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
poate de regretabil, domnule. A fost pe de-a-ntregul vina mea. Când l-am scos la plimbarea de sănătate de după-amiază - dintr-o neiertătoare neglijență - am scăpat scaunul de sub control și s-a prăvălit pe un povârniș și s-a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost decapitată, domnule. Roddy se uită pieziș la el, ca și cum ar fi încercat să decidă dacă era o glumă. — E-n regulă, Pyles, rosti el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la viteza cu care pornea din țeavă Îl izbea cu o greutate de două tone, nici când glonțul Îl lovise În bot, nu știa nici ce-l făcea să meargă Înainte și după aceea, când a doua lovitură zdrobitoare Îi sfărâmase coapsele și el se tot târa spre lucrul acela bubuitor și zdrobitor care-l terminase. Wilson știa câte ceva despre asta, dar exprimase totul simplu, spunând doar „Grozav leu“. Dar Macomber nu știa nici ce credea Wilson despre lucruri și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu alți oameni și cu mai mulți bani, luând ce-i mai bun din locurile pe care le știa și din altele noi. Dacă nu stai să te gândești, totul merge ca uns. Aveai un interior solid, așa că nu te sfărâmai În felul ăla În care o făceau cei mai mulți, și te Învățase și să spui că nu-ți pasă de treaba pe care o faci, acum, că n-o mai puteai face. Dar Îți spuneai În sinea ta că o să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de două lire și două de câte una. — Mulțumesc, caro, mulțumesc, spuse Peduzzi cu tonul unui membru al Carleton Club care primește Morning Post-ul de la un confrate. Asta da, viață. Gata cu grădina hotelului, gata cu furca cu care sfărâma bălegarul Înghețat. Viața i se deschidea-nainte. Atunci ne vedem la șapte, caro, spuse, bătându-l pe spate pe tânărul domn. La șapte fix. — S-ar putea să nu vin, spuse tânărul, băgându-și portofelul la loc În buzunar. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să lase armele și muniția și să aștepte sosirea ofițerului care răspundea de observator... Norocul lor a fost că acesta a venit foarte repede. Îndată au ajuns la postul de prim ajutor, unde s-a constatat că osul piciorului era sfărâmat la două laturi de palmă sub genunchi și că Toaibă a pirdut mult sânge. Urmarea era imobilizarea piciorului și evacuarea urgentă la eșalonul superior!... Despărțirea de Trestie i s-a părut lucrul cel mai greu... Trestie, frățioare! Cine știe dacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
le efectuezi Într-o altă țară, de pildă Germania. Dorința mea viscerală de ordine explică alegerea, o simți zbîrnîind Încă de la aeroport, ordinea, toate ceasurile arată aceeași oră, cotidianul carnivor mărunt, care te macină În țara lui Menumorut, este distrus, sfărîmat cu precizie, simți că te invadează liniștea și pădurile perfect tăiate-n decor. O explică, poate, și pe-a lui Caragiale, această ființă solară, ultimul om la care te-ai fi putut aștepta să aleagă Berlinul, de ce nu Italia, Portugalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ploua. Un film care leșină cam pe la mijloc și te umple de amoc În ciuda performanțelor actoricești ale celor doi. Oarecum asemănător este Deathtrap, istorie cu Michael Caine și Cristopher Reeve, tot doi Îndrăgostiți, un cuplu de dramaturgi ușor homosexuali care sfărîmă totul, inclusiv răbdarea pacientului heterosexual privitor, după ce-o omoară pe nevasta altminteri destul de urîțică a lui Caine, ca să-i ia moștenirea. Intrigi, Agatha Christie, povestiri cu final neașteptat, mare deziluzie. Și-i făcut tot de Sidney Lumet, ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că s-a și ajuns, Deplini Încrezători În destinul țării / Și În izbînda bravului popor, cînd din capul fiecărui cetățean se va răspîndi un plăcut zgomot de atelier de tîmplărie sau În fruntea Partidului fi-va reales de moară olandeză, sfărîmÎnd cu spor ultimele resturi ale cuvintelor cîndva vii, Cale, comunistă lege, calea Marilor Congrese, și cu asta procesul istoric e Încheiat, Și munca voastră e rotundă ca o pîine, rod bogat, de pe Întreg cuprinsul patriei Înălțîndu-se dangătul clopotelor de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
preluate apoi de toate posturile de televiziune, de ne cad capetele pe covor direct din Sony-ul plat cu diagonala mare. În Evul Mediu nu era plasmă, cetățenii se duceau În piață pentru spectacol, pe urmă povesteau nepoților cum s-a sfărîmat vertebra cervicală pînă la mărul lui Adam, În varianta antică nici nu se mai povestea, deoarece În amfiteatre intra Întregul oraș ca să se distreze privind cum sunt mîncați de vii oamenii de lei. Încă nu se inventase țeapa, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unul câte unul, se întorceau de la fereastră, apropiindu-se de cămin. Valerian, cel dintâi care își scosese paltonul, încercase chiar un început de poem. - Un dulap, doar atît! șoptise. Un vechi, bătrân și obosit sau, poate, înțelept? - dulap..." Ieronim îl sfărâmase cu mare pricepere, în chip savant, mânuind aproape cu dragoste toporișca, blând, abil, concentrat. Când începuse să se înfierbînte căminul, Maria da Mana își întinse mâinile cât putu mai aproape de flăcări, frecîndu-le, mîngîindu-le. - Eu știu la ce vă gândiți, vorbi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totuși i se adresau lui: Căutăm pe cineva, cum Dumnezeu îl cheamă? E cineva cunoscut, îl cunoaște toată lumea. S-a vorbit mult de el. Nu-ți aduci aminte numele? A fugit tocmai când începuseră să-l bată cu vergile și îi sfărâmau degetele, unul după altul, deget după deget, a fugit cu mâinile însîngerate și s-a făcut nevăzut." ... Abia apucaseră s-o răstignească, vorbi cineva, dar când i-au zdrobit mâinile, a țipat atât de puternic, încît s-au trezit, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a reușit. Mergând mereu la vale, căruța îi lovea peste picioarele din spate, întărâtându-i și mai rău. A doua zi oamenii din sat găsiră, împrăștiate prin iarbă, bucăți din corpul musafirului meu, din corpurile cailor și din căruță, toate sfărâmate de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul din crâșmă care beau apă gazoasă. - Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul galben, având șorțul pătat, zâmbitoare și sprintenă, în ciuda
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
împlinirilor lui. Medita, după ce se culca, la poezia lui Eminescu, “La steaua“. Lumina-i licărea, deși era stinsă de mii de ani, poate. La fel, urmele de pe zăpadă rămâneau, chiar dacă săniuța abandonată în ultimul moment de un copil, se izbise sfărâmându-se de stânci. Părinții lui trăiau, deși cei care le dăduseră viață, bunicii, nu mai erau. Avea vreo 13-14 ani când se-ntreba: “Oare voi trece și eu vreodată în lumea umbrelor? Nu, nu se poate, trăiesc atât de intens
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Au găsit pășuni grase și bune, și o țară întinsă, liniștită și pașnică, fiindcă cei ce o locuiau mai înainte se coborau din Ham. 41. Oamenii aceștia, scriși pe nume, au venit pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, au sfărîmat corturile lor și pe Maoniți, care se aflau acolo, i-au nimicit cu desăvîrșire pînă în ziua de azi, și s-au așezat în locul lor, căci acolo erau pășuni pentru turmele lor. 42. Și dintre fiii lui Simeon s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]