1,780 matches
-
apropie. Era scund și slăbuț. Pe chipul lui se citea tristețea. Părul Încâlcit era galben ca paiul. Ochii albaștri aveau culoarea cerului de vară. Obrajii erau palizi și tot chipul lui arăta că nu prea știe să se joace. Privea sfios, călca nehotărât, vorbea rar și cu glas slab. Câinele se ținea alături de el. Se aveau bine. Se vedea acest lucru din devotamentul animalului. Mângâiat din când În când, câinele se gudura prietenos." FIȘE DE EVALUARE CLASA I 1. Așază propozițiile
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
mai mult, dar se vede clar, de la distanță, cum omul se bucură că este băgat în seamă, speră că va fi văzut de către cei din satul său. La final, reporterul televiziunii își intră și el în rol, ia o mină sfioasă, se apleacă spre subiect și spune „sănătate, să vă ajute Dumnezeu !”. Ceilalți pelerini din jur clatină din cap, ca și cum ar aproba și saluta gestul de „smerenie” al omului cu camera. Am văzut de zeci de ori asemenea scene și de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din curiozitate decât din alte motive. Sau împins de la spate de soția care observă cum cei din jur ating de crucea Părintelui Boca diverse obiecte vestimentare. „Atinge și tu, Iliuță, șapca de cruce”, îi spune soția cu o voce și sfioasă, și autoritară, o combinație rară, la urma urmei. Olteanul este însă mai puternic decât sacrul, omul râde și spune „De ce să o ating, fă, de cruce, ca să-mi țină mintea caldă ?”. O parte dintre cei din jur zâmbesc subțire, alții
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
favoriza îmbulzeala sau aglomerația inutilă, atât de gustate de televiziunile comerciale plecate la „vânătoare” de excepțional în zonă. Foarte interesantă mi s-a părut a fi reacția celor din grupul din care făceam parte : la început s-au codit, erau sfioși, ezitau să prindă în mâini caserolele cu sarmale călduțe întinse peste gardul jandarmilor. Doborâți însă de oboseală și de foame, toți au început să mănânce, după puțin timp, în tăcere. Se laudă sarmalele, gustul și compoziția, faptul că „se vede
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Și-n inima-mi tremurătoare Era senin și soare!971. Cu toate acestea, abia noaptea înțelegem rostul, înălțimea și totodată micimea noastră, zărind locul in care stelele se invârtesc să ne aducă destinul la ceas de ascendență cosmică. Cât de sfioasă crește noaptea, pășind încet din scară-n scară Și câtă liniște se lasă; pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele S-alege albă și scânteie...972. Doamne, acolo mulți cred că Tu locuiești
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cei de acum, în comunități familiare, prin sate, târguri și orașe (cetăți). Viața creștină nu cuprinde numai un sector al societății creștine, înseamnă un efort permanent, viu, privind atent la Începătorul Vieții, Hristos. Adică ducând viață de control și cercetare sfioasă, viață de smerenie și dragoste lucrătoare, de ascultare permanentă de ierarhia harică, preoțească, cu post și rugăciune, cu lacrimi de părere de rău pentru condiția de degradare spirituală în care ai trăit, care ți-a mutilat propria ființă în adâncul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mării suflă pe sub chenarele ferestrelor ușor desprinse și prin crăpăturile de sub uși. Astfel încât, noaptea, când zac în pat, e lesne să-mi închipui că aud pași ușori bântuind în pod, deasupra mea, sau că perdeaua de mărgele de pe palier răpăie sfios pentru că cineva s-a strecurat pe furiș printre șiraguri. Poate că nu-i momentul potrivit, acum în crucea nopții, ca să abordez asemenea subiect, dar mi-a revenit deodată în minte cu forță și ascuțime. Cititorul, dacă va fi existând vreunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pasionată și totuși duioasă și divin de stupidă. Așa să arate, oare, momentul în care-ți reîntâlnești marea iubire a vieții, după un număr nesfârșit de ani? Și n-am fost oare din nou, unul pentru celălalt, făpturile inocente și sfioase de odinioară? Discuțiile noastre fuseseră întotdeauna pure, și în conversația bâiguită pe care o avusesem acum, nota aceasta de puritate se făcuse din nou simțită. Poate că voi reuși, într-adevăr, prin ea și prin iubirea noastră copilărească, acum iremediabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îmi răspunse destul de posac: — Nu ne-ați cerut să nu spunem. Apoi prinse privirea Rosinei și rânji cu gura până la urechi. Firește că Gilbert o mai întâlnise și înainte pe Rosina, și o cunoștea. Până acum, o privise cu o sfioasă ostilitate, pe care unii bărbați o încearcă instinctiv față de femeile prea prădalnice (în schimb se împacă foarte bine cu femeile blânde și dulci de genul lui Lizzie). Acum însă, părea să fi suferit o instantanee convertire. Titus era un băiețandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un băiețandru simplu, absolut vrăjit să se afle în prezența unei actrițe celebre, în carne și oase, și să constate că aceasta nu numai că-l lua în seamă, dar îi și aprecia farmecele tinerești. Se mâncau din priviri, el sfios, ea cu obraznic amuzament. Înfățișarea lui Titus, ca și cea a lui Gilbert, câștigase mult de pe urma soarelui și a mării. Părul lui blond roșcat căpătase o culoare mai vie și părea un nimb pufos; cămașa, aproape descheiată, îi dădea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar fi, însă, complement direct, absența lui ar avea implicații asupra integrității structurale și semantice a enunțului sau numai asupra naturii funcționale a termenului. Absența regentului nominal (pronominal) determină destructurarea enunțului, când complementul predicativ are dezvoltarea infrapropozițională: „Am văzutș-oț roșie, sfioasă, tulburată.” (M. Eminescu, P.L., 90) Când are dezvoltare propozițională, în absența regentului nominal (pronominal)-complement direct, termenul subordonat nu mai realizează funcția de complement predicativ ci este complement direct. „Parcă-$l$$ văd $pe astronomul cu al negurii repaos$$/Cum ușor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îmblânzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii Devin ne-ndemânatici și înduioșător își poartă vastele-aripi târâș pe puntea năvii Ca vâsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i necăjește și, șchiopătînd, dă zorul Să imiteze mersul sfioșilor captivi Ridicol, slab și trîndav s-arată zburătorul Intimidat de rîsul matrozilor naivi. Poetul e asemeni monarhului furtunii Ce vizitează norii râzându-și de arcașiProscris pe sol, în prada prigoanei și-a minciunii, De aripile-i vaste se-mpiedică în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
copii și adulți prin modul ei de a fi. în ciuda handicapului pe care-l are, își dorește foarte mult să meargă, să se joace, să alerge, să danseze, vrea să devină balerină și să poarte rochii vaporoase; este foarte emotivă, sfioasă. Când mă duc la ea, pentru orele de curs, mă așteaptă mereu la biroul de studiu, îmbrăcată în uniformă, celebrând, prin aceasta, iubirea, frumusețea și bucuria pentru învățătură, căreia i se dedică după posibilitățile ei, așa cum a hărăzit o Dumnezeu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
CODRUL Soarele își arată iarăși mingea de aur pe cer. Curcubeul care se întinde peste pădure este scânteietor și încântă prin magnificul său colorit. În mijlocul codrului, atmosfera este solemnă și toate vietățile încearcă să-și revină după furtuna din amurg.Sfioasele zambile atârnă pe pământ cu frunzele sub pavăza sclipitoarelor bobițe de rouă. De pe crengile seculare, picăturile de apă încă se mai scurg pic-pic și dau impresia unei sonate de Bach completată prin trilurile păsărilor. Pe câmpia înverzită zburdă doi pui
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sinestezică a preludiului baudelairian ce ne amorțea simțurile într-o plăcută abandonare. Scena luminii selenare îndreptate spre o țintă învăluită în mister aduce cu sine corespondențele sonore ale unei pasive solitudini, iradiată uneori de o tandrețe reținută sau o senzualitate sfioasă, ce își pierd apoi urmele în aceeași evanescență finală. Alături de Feux d’artifice și Les fées sont d’exquises danseuses, preludiul La terrasse des audiences du clair de lune va fi interpretat în primă audiție la 5 aprilie 1913, de către
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
începuturi. Atunci când mi-am asumat noviciatul în filosofia feministă, am făcut-o împreună cu toate femeile care îmi alcătuiesc ginomorfozele, încercând să fiu într-un fel o conștiință de sine a multor femei care își șușoteau între ele, într-o disidență sfioasă, modul de gândire asupra lor și al lumii care le alcătuia și pe care o alcătuiau. Îmi plăcea simbioza mea cu filosofia feministă și cred că niciodată nu m-am simțit mai transsubstanțiată cu o idee ca în momentele în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și oferă fiecărei femei 1000 de dolari pe lună, timp de un an de zile aceasta înseamnă feminism? Căci ceea ce face el este incontestabil betterment for women”. În definitiv, și haremurile pot fi locuri de luxe, calme et volupté. Feminismul sfios față cu feminismul „room service” De 15 ani practicăm în România un feminism sfios, marginal sau camuflat sub alte denumiri, ca să nu deranjăm prea tare conservatorii și misoginii autohtoni (indiferent de sexul acestora). Lui i se adaugă în ultimii 5
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
zile aceasta înseamnă feminism? Căci ceea ce face el este incontestabil betterment for women”. În definitiv, și haremurile pot fi locuri de luxe, calme et volupté. Feminismul sfios față cu feminismul „room service” De 15 ani practicăm în România un feminism sfios, marginal sau camuflat sub alte denumiri, ca să nu deranjăm prea tare conservatorii și misoginii autohtoni (indiferent de sexul acestora). Lui i se adaugă în ultimii 5 ani un feminism „room-service” venit prin copy-paste odată cu Aquisul comunitar. Acesta din urmă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
studiem ca istorie? Chiar acceptăm că femeilor le stă mai bine în două stări de agregare: supuse sau libertine, dar nu și într-a treia: femei libere? Fac parte dintre persoanele care nu au reușit să se opună acestui feminism sfios și să creeze la timp o mișcare politică feministă. Scuza mea este că nu poți să fii de toate. Dar am avut de ales ce să fiu. Am făcut filosofie feministă, teorie politică feministă, am introdus studiile de gen în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ceasul bătăliei, cînd străbate cîmpul lipsit de viață, acoperit cu leșuri ale vrăjmașilor deopotrivă cu ale propriilor luptători, Rousseau pare să se cutremure de prețul izbînzii și să nu mai știe dacă a învins. El își proclamă convingerile cu speranța sfioasă că, în cele din urmă, tot repetîndu-le, se va lăsa convins. Și tocmai dramatica lui incertitudine, contrapunctul dintre sentința răspicată și surdele întrebări, ni-l apropie, ni-l fac contemporan"39. Rousseau s-a ocupat, în afară de Émile și Noua Héloïse
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
-i pretinde cadouri scumpe și ajunge chiar să o și lovească în momente de furie. Atent la ce se întâmplă în jur și la trăirile lui, Ovidiu descoperă puterea de seducție a femeilor tinere și mai puțin tinere, a celor sfioase sau îndrăznețe, învățate sau neștiutoare, blonde sau brune. Dar, în mândria ei, Corina reușește să-l facă pe poet să vibreze prin toate fibrele. Din iubire, el este în stare să-i treacă cu vederea aventurile: Nu-ți cer, frumoasă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
frumos Și facem din ce este doar „ a fost”, Trăim incert, meschin, dar tumultuos. Ne cerem drepturi și cerșim dreptate Când dragostea și ura e totuna Și ne-adunăm cuvintele deșarte În fraze, mână-n mână cu minciuna. Ne umilim sfios, dar cu mândrie Și cerem sufletelor pacea absolută Trăim meschin urând cu bucurie În lumea asta zgomotos de mută. Ne stingem candela ce n-am aprins Și-aprindem lumânări deja aprinse Și luminăm doar absolutul stins Orbecăim prin focurileăstinse! Ne
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
cunoscut al basmelor de altădată. Tonul, când liric, când sfătos, când melancolic, te introduce în starea, nu numai a autoarei, dar și a micuțului personaj, care nu s-a desprins încă de copilărie: fetița orfană de șase ani, care bate sfios la ușa bunicuței Dobrița. Ușurința portretizării narative este un element al stilului Verei Crăciun, alături de cel al descrierilor riguroase, cu ajutorul închipuirii, a cadrului de desfășurare a evocării, dar și o anumită dexteritate de a intra în psihologia personajului . Toate acestea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Era bunica! Bunica din partea tatălui. Singura rudă în viață, singura speranță, singurul sprijin, singura inimă care mai putea cuprinde viața celor trei copii orfani. Degetele lor, timid, dar pline de speranță, părăsesc încleștarea și, precum dansul aripilor de fluturași, ating sfios veșmintele cernite ale bătrânei. Rugă și milostivire, în același timp. Rugă necuvântată, ci doar mimată de fețele candide ale copiilor! Rugă și acea chemare a sângelui, care face minuni, cum de altfel, minuni sunt aceste trăiri pe pământ! Bătrâna își
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
rotofei. Da! El era șeful de gară. Era omul care dorea să- i schimbe viața. Atunci când s-a apropiat de ea mirosea a ceva deosebit (odată, pe câmpie, a simțit acest miros de floare, de curat). I-a întins mâna, sfioasă și nedumerită. Într-o bocceluță, bunica îi puse doar cele cinci andrele și un ciorap pe jumătate împletit. Așa, ca o laudă, ca o cunună a faptului că fetița ei de șase anișori știe să facă un lucru deosebit. Nimic
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]