3,671 matches
-
vremii, el arată ca un bulgăre de zăpadă, fiind înfășurat într-o haină de blană albă. I se dă să mănânce carne de porumbel cu o felie de pâine aburindă. Pare vesel și joacă cu An-te-hai un joc cu o sfoară, care se numește „Leagă-mă, dezleagă-mă“. Întins în pat, Hsien Feng își privește fiul. Zâmbește și îl încurajează pe copil să se ia la întrecere cu eunucul. Simt un moment prielnic pentru a vorbi: — Majestatea Voastră? încep eu, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stăpân pe care să-l slujească. Știa că această informație este prețioasă și a dorit să v-o ofere dumneavoastră. A fost, desigur, sugestia mea. Îi spun lui An-te-hai că trebuie să vorbesc cu Chow Tee. A doua zi, în urma sforilor trase de An-te-hai, Chow Tee vine să mă vadă, sub pretextul de a împrumuta o lampă. Are în jur de douăzeci de ani și pare simplu și umil. Roba sa din bumbac e albă. N-am mai văzut niciodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
audiență, oamenii lui Su Shun vorbesc unul după altul, încercând să ne sperie. Ei îl vorbesc de rău pe prințul Kung și îl acuză pe Tung Yen-ts’un de neloialitate, considerându-l o marionetă: — Trebuie să tăiem mâna care trage sforile! Prințul Kung voia ca eu să nu vorbesc, dar portretul negativ pe care îl zugrăvește Su Shun are efect printre membrii Curții. Ar fi fatal să îi permit lui Su Shun să stăruie asupra faptului că împăratul Hsien Feng l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bandiți. Bărbații nu scot nici un sunet, însă vin mai aproape în jurul nostru. — Uite, luați bijuteriile noastre, zic eu. Luați-le pe toate și lăsați-ne să plecăm! Însă bărbații nu le vor. Se reped la noi și ne leagă cu sfori. Ne îndeasă cocoloașe de cârpă în gură și ne leagă la ochi. Sunt într-un sac de iută legat de un par și purtat pe umerii bărbaților. Cât m-am zbătut, mi-a alunecat de pe ochi cârpa cu care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
însămînțam și îl culegeam. Culesul ăsta era o istorie întreagă, se făcea pe etape. Întâi foile de jos, calitate inferioară, pe urmă cele de mijloc, galbene ca lămâia, tutun fin, și în sfârșit cele de la vârf. Trăgeam lipanele pe-o sfoară și făceam șiruri, puneam aceste șiruri la soare pe un soi de suporți de lemn, construiți special, umpleam toată bătătura cu ei, ba chiar le întindeam și prin grădină, și apoi, după ce se scorojeau, luam șirurile și le urcam în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lîngă ușă, un burlan înconjura pereții pe sub tavan și străpungea afară prin ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin de cuviință, își ridicase pălăria, unul din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea goală, cu vițe de păr care răzbăteau dintr-o pălărie spartă; ca niște gînjuri strîmbe, de sub poalele sumanului ieșeau două picioare cufundate pînă la gleznă în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați de gleznă cu sfoară și labele goale băgate în gumari, Gărgăun pleca la treabă. Odată așezat pe dric, bătrînul începea să învîrtă năpraznic o joardă care se abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas, scuturînd din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau înlăuntrul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
clasă evacuată de copii. Sub protecția echipelor locale, ceilalți doi umblau prin sat. Ziua, oamenii se ascundeau în zăvoaiele de pe malul Siretului, dar, chiar în lipsa lor, cererea putea fi iscălită de nevastă. La o casă echipa găsi poarta legată. Tăind sfoara cu cuțitul, tînărul în scurtă de piele ordonă celorlalți să intre. În vreme ce toți ne uitam nedumeriți la lacătul de pe ușă, șeful ne ceru să-l urmăm. Am dat colțul casei și, încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
limpede. Îl cunoștea prea bine pe Întunecatul său tată. Știa ce-i poate pielea și se pricepea să citească În felul lui de a se purta cam ce avea de gând să ascundă. Era Încredințat de-acum că tatăl trăsese sfori și o Împinsese pe cea pe care o vedea prea curvă pentru fiul lui În brațele altuia. Rândurile puține din scrisori și lipsa banilor Îl trădau pe bătrân: aștepta, cu nerăbdare, ca aceea să se mărite și, când Cătănuță cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prăpădisem două umbrele de ploaie și după ce, firește, Îmi Înghițisem cuvenita papară). Cususe, cum văzuse În filmele de război la Ghiță că arătau parașutele, o pânză țeapănă, cu emblema căilor ferate imprimată de zeci și sute de ori, și atârnase sfori de ea. După mai multe Încercări, o adusese la o formă cât de cât convenabilă. Titel stătea În vârful căsoiului de baloți, Îi arăta zburătorului cum să strângă În palme și să Înfășoare capetele de sfori, Îi ținea pânza Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ori, și atârnase sfori de ea. După mai multe Încercări, o adusese la o formă cât de cât convenabilă. Titel stătea În vârful căsoiului de baloți, Îi arăta zburătorului cum să strângă În palme și să Înfășoare capetele de sfori, Îi ținea pânza Într-un anume fel și o azvârlea cu măiestrie când ăla Își dădea drumul. Cum era și normal, costa trei lei cursa pentru copiii obișnuiți și un leu pentru prieteni. La fiecare zece salturi aveai dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu grijă de marginea scăunelului și le aprinseseră. Cu un oftat care arăta un mare sacrificiu, Baronu adusese și unul dintre lucrurile sale cele mai de preț: lanterna cu baterie pătrată pe care o folosea la vânătoarea pe Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii guguștiucilor care stăteau pe cuib și clipeau ca tâmpiții, orbi, fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei până Îi nimerea. Mamă-sa făcea pe urmă ciulama cu mămăligă din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi și uscați, mere, gutui, nuci Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când Încerca să arate că aștepta ceva cu nerăbdare ori chiar Îi era dor de cineva sau ceva. Despre Foameangât se zvonea prin cazarmă că era nepotul de frate al unui general și că marele grangur trăsese o grămadă de sfori - inclusiv pe la comisiile medicale - ca să-și scoată protejatul ofițer și să-l proptească nu - cum s-ar fi cuvenit - la comanda vreunui pluton de răcani, ci Într-un post călduț din Statul Major al regimentului. Mila pe care o provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un dud, de pe altă uliță cotise spre ei o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu mogâldeața de lângă drum - Ectoraș Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din împrejurul său se aflau într-o cutie de sticlă iar de undeva de sus ochi nevăzuți urmăreau totul cu detașare. Ca niște păpuși vii care se mișcau după voința unui păpușar fără a fi nevoie de nici un fel de sfoară: - Nu există nici un intrus pe navă. Despre rebeli nu poate fi vorba nici atît. Îmi cunosc bine oamenii, eu i-am ales, și niciunul dintre ei nu a nutrit vreodată gânduri ascunse împotriva Confederației. Am ajuns să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mă întreb...Poate că îi bragă...Poate...Cine știe? Nu îndrăznesc să-l întreb pe tejghetar, care de altfel a și intrat în dugheană. Pe bragagiu la fiecare pas îl tot oprește cineva. El repetă mereu ca o păpușă pe sfori aceleași mișcări. Îi urmăresc gesturile fără să vreau. Sunt ale unui profesionist. În timp ce licoarea curge ca din țuțuroi, omul coboară și ridică polonicul în care licoarea face spumă deasă. Când s-a umplut, îl întinde clientului. După ce primește carboava, duce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lor concetățeni. Adrian Sobaru, electricianul de la TVR, a ales calea sa proprie, pentru a protesta împotriva relelor din zilele noastre, rele, care erau de neconceput chiar și pe timpul lui Ceaușescu. Când Boc, această măruntă caricatură de prim ministru, trasă de sfori la orice mișcare de către marele criminal al poporului român, care mai stă un timp cu chirie la Cotroceni, doar pentru a completa anihilarea definitivă a conștiinței naționale, deci spuneam când Boc tocmai se apucase să mai verse un cazan de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sunt asistenta satului și mă roagă să le văd copiii bolnavi... Spun că sunt noua învățătoare și femeile par să priveasca prea insistent la paltalonii mei albi, prea mulați... Apoi, dau cu înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
va trece prin flacăra lemnului împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]