19,447 matches
-
dărâmat cu emisia lor biblicul Ierihon, ci este o puternică și foarte originală ars poetica. În prea supusa, ideologic, prefață a academicianului Al. Philippide, o frază - moderat laudativă - îmi pare importantă: "Ilie Constantin dă dovadă în poezia lui de un simț al echilibrului și al măsurii, care îl îndeamnă către concizia expresiei." Prefațatorul m-a bucurat cu nuanța necesară: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
în poezia lui de un simț al echilibrului și al măsurii, care îl îndeamnă către concizia expresiei." Prefațatorul m-a bucurat cu nuanța necesară: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii. Am scris-o adesea, la maturitate: poezia este un DAR sau, cum spune Cezar Baltag în postfața la antologia sa Ochii tăcerii (BPT, 1996): "un miracol. Sensul pentru noi, poeții, nu se autoinstituie, el survine
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
urmă a realului", după cum preconizează cu aplomb Marin Mincu? Să zămislim în eprubetă un eu incontingent , un eu sterilizat de funcția sa emoțională, totalmente rupt de cele ale lumii? Ne e teamă că n-am putea depăși observațiile de bun simț ale lui T.S. Eliot, din celebrul său eseu, Hamlet: "singurul fel de a exprima emoția în artă e de a găsi un corelativ obiectiv; cu alte cuvinte, o serie de obiecte, o situație, o înșiruire de evenimente care trebuie să
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
pentru construcție, nu se poate vorbi de vreo arhitectură a textului. Personajele nu au particularități de limbaj, iar însuflețirea lor este aceeași, indiferent de tema aflată în discuție. Nu este mai puțin adevărat, pe de altă parte, că autorul are simțul oralității, replicile au coerență și chiar haz. Dialogurile sunt pe deplin credibile dacă facem abstracție de condiția intelectuală diferită a personajelor. Cu siguranță, Liviu Nanu ar trebui să se gândească la o eventuală carieră de dramaturg. Fără a fi o
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
de hieratism, care poate da senzația unui văl transparent între poet și lume, a unei percepții distorsionate a realului. Dar, la urma urmei, această obiecție poate să nu fie altceva decît un reflex optzecist... Altfel, un poem cum e Cu simțurile jumătate în somn rămîne o notație frumoasă și sensibilă: "Soarele are acum un contur diform / ca o monedă veche într-o dimineață / în care ai ieșit să te privești în rîu, / desculț, cu simțurile jumătate-n somn. // Vipera pe faleza
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
Altfel, un poem cum e Cu simțurile jumătate în somn rămîne o notație frumoasă și sensibilă: "Soarele are acum un contur diform / ca o monedă veche într-o dimineață / în care ai ieșit să te privești în rîu, / desculț, cu simțurile jumătate-n somn. // Vipera pe faleza de marmoră albă, / vipera roșie scînteietoare dormea. // Deasupra sa un nor de argint își lăsa ceața / în care dacă intri poți s-o întîlnești pe ea"; făcînd abstracție de posibilele ecouri de lectură ("faleza
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
că G. era o mitomană și o dezechilibrată mintal... Dar cum de o suportase bărbatu-său atâta vreme, ce specie de eroină era...? * O drăguță totuși, în ciuda firii, G. era bună prietenă cu Deborah, urâtă foc, - hiper - inteligentă și cu simț artistic... Excesiv de deșteaptă. Și Deborah, află... Peste o săptămână mă invită la ea. Locuia într-un bloc central cu restaurant la parter. Vezi bucătăria blocului umplând apartamentele cu duhorile ei. Știu că era un chin să ajungi la Deborah. în
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
cu supliciul răsculaților, toate acestea cu implicațiile lor imorale, răspunderea pentru ele, sensul lor uman și istoric erau foarte dependente de cei trei meseni, sau nici nu existau pentru ei; acea perioadă a societății burgheze ajungea la o atrofie a simțului moral, o îngustare a eticii devenite strict de clasă, ceea ce a permis și represiunea revoluției ruse din 1905, și a răscoalelor țărănești din România în 1907, și izbucnirea primului război mondial pentru niște pretexte absurde și apoi, după 1920 și
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
însoțește pe Georgică și pe Dan, care bombardează o farmacie. Un prim pas, adică, în acțiunea lor de "stricare a jucăriei". Unul dintre personaje îi sugerează că Lena, nimfomană și morfinomană, ar fi murit într-un exces de excitare a simțurilor și "ar fi îngropată sub o dușumea". Prozatorul e pasionat de investigarea dinamicii secretului și de explorarea straturilor nebănuite ale realității, iar în Adolescenții avem cele mai elocvente pasaje în care se prezintă poezia orașului tentacular. Fragmentele se pot citi
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
au făcut decât să aducă alte războaie și că fiecare țară își aranjează istoria mințind, ca să-și satisfacă orgoliul ș...ț". Deși n-a apucat crâncenele realități de azi, codul Margueritei Yourcenar are o valoare perenă și soluții de bun simț până și în chestiuni de acută actualitate, cum ar fi, iată, problema aprig dezbătută acum a religiei în școală: "în materie de religie, nu i s-ar impune școpiluluiț nici o practică sau dogmă, dar i s-ar spune câte ceva din
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
venit limpede în minte că în anumite forme ale sale creștinismul poate fi frumos, dar că frumusețea însăși nu e creștină. Definițiile religioase sau culturale sau naționale ale frumuseții sunt erori conceptuale. Mi-am revenit astfel, ați putea spune, în simțuri. Iar ziua următoare m-am întors la Magdalen să consult programul capelei, ca să pot asculta iarăși corul." Nu vreau să scot sensuri care nu există în textul lui Leon Wieseltier. Am găsit însă formulările sale atât de expresive, încât ele
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
formulările sale atât de expresive, încât ele pot răspunde mai bine decât orice la întrebarea din titlu. Clopotele trag pentru a celebra frumusețea și speranța. Chiar dacă noi nu le mai auzim, ele își duc mai departe misiunea. Se adresează unor simțuri pe care poate nici nu le mai avem și unei experiențe pe care am uitat-o sau n-am avut-o niciodată. Îmi spun, atunci, că sunetele clopotelor se adresează și surzilor - acelor bieți infirmi a căror suferință nu e
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
nici nu le mai avem și unei experiențe pe care am uitat-o sau n-am avut-o niciodată. Îmi spun, atunci, că sunetele clopotelor se adresează și surzilor - acelor bieți infirmi a căror suferință nu e compensată de alte simțuri și care duce, după cum se știe, la izolare, non-comunicare și autism. Dar ce e mai autist decât sinistra lume în care trăim, condusă, parcă, după blestemățiile unui Falstaff, marcate de sunetul clopotelor de la miezul nopții ce anunță - în filmul lui
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
provoacă analize serioase, studii, apariția unor cărți-document, care neliniștesc prin propunerile lor, prin performanțele actorilor lor, care ne provoacă să ieșim din etichete și verdicte, care ne stimulează mintea, reîntoarcerea smerită la textul lui Shakespeare, la valoarea limbii, la trezirea simțurilor, la clocotul spiritual interior. Acesta este un exercițiu fundamental. Care, cred și mai sper, ar putea să dilueze suficiența, mediocritatea, paranoia, ideea periculoasă că nu existăm decît noi. Mai tîrziu, cînd am făcut Festivalul Național de Teatru, am priceput, pe
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
Jackson, Zoot Sims, Percy Heath, Phil Woods. Jazzmen pe care mai toți muzicienii români de gen i-au ascultat pe discuri ori i-au văzut pe ecrane. Înregistrările existente dau imaginea unui sideman și improvizator cu un interplay, cu un simț al echilibrului potrivite conținutului muzical și spiritului fiecărui combo, dar mai puțin reprezentativ pentru știutele calități de improvizator. Iar temele proprii lipsesc aproape cu desăvârșire. Iancy Körössy dincolo de jazz Se cuvine cercetată o altă latură a evoluției lui Iancy Körössy
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Simion în două reprize dinamice, turbulente, stabilind un interesant interplay. Am ascultat atunci și refac acum, datorită înregistrării, o experiență muzicală destul de dură în relație cu o partitură enesciană, o experiență pe care pianistul român a avut inspirația, experiența și simțul înnăscut al măsurii de a nu o transforma în trădare. Tot atunci, la Uniunea Compozitorilor, Iancy Körössy a cântat prima dată, împreună cu partenerii de scenă, balada lui Richard Oschanitzky N-ai vrut să crezi. Simion, Singleton și Perfido au ascultat
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
clasică. Originară tot din Cluj, Ramona Horvath a avut inteligența, interesul, răbdarea și puterea de muncă necesare pentru a învăța cât mai mult, ridicându-se în scurt timp la standardele maestrului său. Tehnica instrumentală bine pusă la punct, un dezvoltat simț ritmic, talentul de a improviza au făcut posibilă sudarea unui duo pianistic redutabil. Prima dovadă - înregistrările realizate în anul 2005 la Societatea Română de Radio. Cultura muzicală clasică a Ramonei Horvath i-a permis lui Iancy Körössy să continue relaționarea
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
notoriu." Face cumva excepție Mihail Sebastian de la regula incompatibilității, cum sugerează frazele de mai sus? Nici pomeneală. Întregul Jurnal, nu doar anumite episoade, ilustrează deplina integrare a scriitorului nostru în lumea care îl îngrozește. De altfel, altă constatare de bun simț, România nu e o excepție, nu doar la "Porțile Orientului" aceasta e situația. Cine a trăit mai multă vreme dincolo de granițele țării o știe prea bine. Cu senzația că insist poate prea mult asupra acestui aspect al lucrurilor (deși cred
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Lavric, a alcătuit postura tragică a unor oameni ce au dorit cu ardoare să întrupeze un ideal religios, "mîntuirea neamului", apelînd, regretabil, la instrumentele politicii. Psihologia sa mesianică a eșuat în fatala confuzie dintre mistică și acțiune, ducînd la anularea simțului ce separă ideologia de fapte. Plecînd de la principii nobile, cămășile verzi au ajuns a fi o "întrupare a Răului", printr-o gravă dereglare de comportament, care a constat în tentativa de-a instaura viziunea etic-religioasă cu ajutorul pîrghiilor vieții civile. Legionarul
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
de felul cum luăm cunoștință de aceste probleme depinde în mare măsură cît anume pricepem din ele. Tocmai acest amănunt îi preocupă cu predilecție pe Gamow și Stannard, iar frumusețea acestei cărți este că vezi cum fenomene fizice imperceptibile cu simțurile obișnuite sunt descrise de autori în cea mai curată formă intuitivă. Ceea ce nu înseamnă că înțelegerea devine mai ușoară. În privința aceasta cartea e cît se poate de înșelătoare: ea pare a fi accesibilă oricui, dar după 50 de pagini, transparența
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
Simona Vasilache Cui folosește e-o întrebare care se pune des despre literatură și aproape niciodată de-spre război, deși simțul comun ar îndruma-o invers. Face parte, pe-sem-ne, din nepotrivirea închisă în pereche. Li-te-ratura despre război e, fără tăgadă, totdea-una mult mai puțin de-cît războiul. Ceea ce nu-n-seam-nă că scriitorii nu i-au încercat toate gamele. O face, în recenta Călătorie
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
la istoria umană". Risum teneatis! Gruparea neoprotocronistă din jurul României Mari, satisfăcută că hebdomadarul "moștenește vitalitatea revistei Săptămîna", constituind un "exemplu de pură morală românească", vorba lui E. Papu, și marcînd, ca la un meci de fotbal, "o victorie a bunului simț și a galeriei populare", vorba lui M. Ungheanu, ba chiar salvînd "neamul de la dezastrul sufletesc programat", vorba lui D. Zamfirescu, este de o rară agresivitate. Numai exponenții săi ar deține dreptul operării axiologiei estetice, ca și a celei etice, restul
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
demersului. Mai rămân însă, poate, rezerve de formulat din altă perspectivă. Ce vreau să afirm? Contactul cu o materie deloc neutrală ascunde și o capcană. Intrând în vizuina fiarei, nu poți fi sigur că vei scăpa teafăr, necontaminat. Fascinația anulează simțul moral, nota un filozof. E o evidență a literaturii autentice că ea se nutrește și din ambiguitate. Dacă scrii obiectiv despre un netrebnic, constați că urâtul nu epuizează întreg mecanismul psihic pus sub lupă. Printr-un proces de reflectare se
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
și nimeni să nuș dea seama săi pese. Nu m-ai plec în illinois și nici în Misssouri da nici nu rămân pă loc întro oră o șterg în est și aș vrea săț scriu o scrisoare cu ochii până simț că iei foc și că nu mai poț fără mine și fără mâna mea în careț jur că no să am tocul și nimic altceva decât obraji tăi îmbujoraț la care o să privesc așa cum știu Scumpo că o să te uiți
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
urmat exilul propriu-zis. A urmat lupta pentru existență într-o lume a concurenței manifeste de o manieră deseori brutală, întreținută de legile pieței. De ani buni, Vladimir Ashkenazy dezvoltă o temeinică activitate dirijorală. Mai mult decât atât, dispune de un simț pedagogic stimulativ în relația cu tinerii muzicieni. Asemenea unui generos "pater familiae". Iar specificul muncii în aceast colectiv devine cu totul aparte de vreme ce orchestra se înnoiește de la o stagiune la alta, de la un turneu la celălalt. Orchestra trebuie permanent construită
Ateneul Român Muzică academică renăscută în compania tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8585_a_9910]