4,167 matches
-
această relație de dependență mereu nesatisfăcută explică teama majoră de pasivitate („a asculta de...” devine echivalentul lui „a se supune cuiva...”, ceea ce apare ca o amenințare de confuzie identitară majoră), pasivitate înscrisă imediat într-un registru de homosexualitate primară alienantă. Sinele și obiectul nefiind în mod clar diferențiate, obiectul devine periculos, deoarece poate să pătrundă în sine, să se instaleze acolo, să-l cucerească și să-l alieneze definitiv. De aici rezultă această dublă dificultate întâlnită adesea la adolescenții predispuși la
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
organizare psihică dominată de un exces de legături care se organizează adesea în jurul unui Ideal al Eului cu aspect grandios și inaccesibil. Celelalte exprimă deteriorările funcționării psihice, incapabile de a controla excitația puberă nouă și redirecționează adolescentul spre deficiențele limitelor sinelui și ale narcisismului precoce. Orice ar fi, atunci când un adolescent comite o tentativă de suicid, aceasta se întâmplă aproape întotdeauna deoarece acesta vrea să trăiască... dar altfel, încercând să se separe de o copilărie sau să anuleze o excitație, ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și pentru Pământ, modelul fiind același așa cum am văzut mai sus va fi același atât pentru cel de lângă mine, cât și pentru mine. Grija față de sine înseamnă, deci, grijă față de semen. Este o metodă de autocunoaștere și de integrare a sinelui în TOT; o meditație prin contemplație ce vor duce la conștientizare - cum spun psihologii, la trezire - cum spun teologii. Nu se devine uman decât aparținând la o comunitate și nu se dă sens vieții proprii decât făcând din această relație
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
Dar acest fapt își pierdu repede puterea de șoc în puzderia de detalii insolite, ce luă neîntârziat cu asalt înțelegerea vizitatorilor. Șeful delegației de arhitecți simți că tocmai refuzul de a admite nevoile reale, de a accepta adevărul caustic al sinelui și lumii, avea să domine agenda nedeclarată a întrevederii. În același timp, constatarea îl măguli cu convingerea că subtilitatea echipei sale fusese recunoscută și avea în continuare să fie pusă la încercare în operațiunea de triere a celor arătate anume
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dezirabilului social. Mai mult, se răspândea ea însăși ca un fum invizibil, ce învăluia contururile purtării constatabile spre a o face mai lesne confundabilă cu una de dorit - un fum ce te ajută să te rătăcești în primul rând de sinele tău cartabil, înscris ferm pe hărțile publice, să ieși pe nebăgate în seamă în culise pentru a putea reveni pe scenă sub un chip mai bine primit. Aerul din cort se crispase de o bătălie nedeclarată a fumurilor: cel albăstrui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-l copleșească de felurite atenții. O reputație de umanist crescuse ca o aură în jurul figurii sale juvenile, ulterior îmbogățite și de alte prestigii, ceea ce explica prezența lui printre personajele de vază ale obștei la importanta întâlnire cu arhitecții olandezi. Versiunea sinelui înjghebată precar, pe apucate, în toiul urgenței rămâne funciar neapărată de multiplele glasuri ale rațiunii, cu pledoariile lor îndelung elaborate și savant construite. În locul prehensiunii chibzuite, ce presupune suficient răgaz, actul împlinește o decizie "înșfăcată" doar fugitiv, dar confirmată în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
răgaz, actul împlinește o decizie "înșfăcată" doar fugitiv, dar confirmată în justețea sa de trecerea cu bine printr-o lungă serie de urgențe șlefuitoare de instinct. Fiecare întrerupere bruscă și fortuită a tihnei echivalează cu o exigență de esențializare a sinelui, ce îl reduce la strictul necesar și, prin asta, îl ocrotește de neajunsurile hipertrofiei. Liniuța de unire pe care el o trage în direcția lucrului resimțit ca indispensabil îi trădează dragostea cea mai adâncă. Precum o foarfecă nemiloasă, împrejurările critice
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spus decât: "ei vrea ca să vrea," adică "să vrea și mai mult decât vrea deja." Cheful ăsta autofag se întreține cu mare cheltuială, căci pofta-i vine mâncând: lui trebuie să i se sacrifice totul, până nu rămâne nimic din sinele emaciat ce-l pătimește decât gâtlejul lui fără fund, lustruit din răsputeri și lucind spectral prin pielea gălbejită, ca un breloc cu briliante purtat pe dinăuntru. Ehei, cât nu și-ar fi dorit nomazii să-l măsoare pe-al arhitecților
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Uniunii mizau pe forța nedureroasă de constrângere a obiceiurilor dobândite - inițial deprinderi de consum, capabile ulterior să facă loc de instalare rutinei de legalitate și civism cu efectul său omogenizant. Obiceiurile casnice se deprind; individul trebuie învățat cu găzduirea în sinele său a comunității, ceea ce, evident, are mai multe șanse să se producă dacă aceasta din urmă i se oferă cât mai nubilă și însoțită de-o zestre cât mai substanțială. Nu sunt tocmai obiceiurile stratul protector inaugural al spațiului domestic
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în condițiile astea, sub masca perfidă a cunoscutului, întâlnirea cu monstrul avusese deja loc nebăgată în seamă, dându-i astfel acestuia posibilitatea să-i fi luat urma și să se fi instalat la pândă peste umărul exasperant de opac al sinelui, pregătindu-și pe îndelete lovitura de grație? Incertitudinea asta îi scurma lăuntrul mai crunt decât ar fi putut-o face orice corn taurin; îi venea să se lipească de zid într-un colț și să aștepte acolo nemișcat, dacă viața
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ar fi fost deconcertant de frust: "ca s-o văd". S-o surprindă, adică, în lenjeria intimă a neputinței și deznădejdii, dacă nu cumva dincolo de ele, sub pielea lor falsă, de fard, cu mâna deja bâjbâind prin armurăria secretă a sinelui. Punând-o jos, la nivelul zero al resurselor, o sonda cât era ea de "tare" când instrumentarul rutinier al tăriei zăcea paralizat de disfuncție, o dădea la iveală așa cum nici ea nu se cunoștea, punând-o să sară coarda cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a fi al amazoanelor reinventat de circumstanță la treisprezece ani. Îl pedepsea acum pentru toate incursiunile nelegiuite în făptura ei, ce-i mutaseră de colo-colo zidurile interioare, lăsând-o vraiște, de nu mai știa dacă se găsește înăuntrul sau în afara sinelui său, nici cine era ea de fapt și ce voia de la viață. Adevărul cu neputință de admis era că asediul lui foarte exotic - nu prin ziduri, ci clintind zmeiește zidurile din temelii întru reașezarea lor - îi amenajase în ființă spații
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a conștiinței pe tărâmul somnului. Regăsi aceeași logică a compensației ca peste tot în viața nomazilor: dacă tihna e acordată doar parcimonios de situație, omul învață să se desensibilizeze protector la suprafață spre a o putea regăsi mai în profunzimea sinelui sau. Primul și cel mai natural "cort" ne e pielea, investită sau dezinvestită cu sensibilitate, îngroșată sau subțiată după nevoi, dacă nu chiar conștiința, dotată și ea cu capacitate reglabilă de reacție și, ca ultimă întăritură a rezistenței la destituire
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rămâne nesituabil în orizontul conștiinței, și ca atare irelevant. Dacă, prin definiție, realitatea pune la grea încercare visarea, locuirea îi oferă acesteia din urmă protecție maximă în chiar toiul vulnerabilității: un acasă ideal ne așteaptă și iese în întâmpinare cu sinele nostru cel mai infantil, mai derezonabil, mai râzgâiat, mai retras și mai profund însetat de realizare - cel mai irealizabil, cu alte cuvinte. Cu fiecare cufundare în tihna domestică, ne reînnoim logodna potențială cu dezideratele cele mai aberante și redobândim în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
suflet. Nici el nu-și mai amintea de câte ori fugise în lume, până se-nspăimântase groaznic de libertatea-i mistuitoare, ce nu-i ieșea propriu-zis în cale, ci îl mușca lăuntric, făcând ca lumea să se surpe cu încetineală de clepsidră prin sinele său rupt. Cum de nu era tras îndărăt și revendicat ocrotitor de ai lui, se întreba? Cum de își permiteau să rămână insensibili la pierderea de efective tocmai oameni atât de nevoiași? Nici nu-i ziceau "Du-te învârtindu-te
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să corecteze, ca o amplă proteză existențială: problematica tendință către revenire. Nu cumva era vorba în primul rând de un dispozitiv de fracturare a cercului, prin aceea că, odată intrat, din el nu se mai putea ieși? "Pierdeți-vă de sinele vostru vechi, voi, cei ce intrați aici!" Bineînțeles că intrații reveneau până la saturație pe propriile urme, dar fără a-și dea seama; Același le scăpa consecvent din vedere, fără putință de prindere. Fiind peste tot de-a lungul zidurilor mânjite
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar atunci când, vreme îndelungată, ea nu-i ușura salutar de ele, cei mai săraci cu duhul se complăceau în credința că sunt ceea ce și-au însușit, și că însușirea asta poate chiar înlocui favorurile înaltei ospeții. Galerie a neîmplinirii înăuntrul sinelui, imateriala reptilă nu făcea decât să le afâneze vitalizant un spațiu intim altfel amenințat de pietrificare, săpându-le cu foamea-i de altceva convingerile identitare cele mai adânci. Deviza celor mai lucizi era "lasă-te furat, ca să n-ai cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca ei să nu se rătăcească de centru, așa încât, într-o anumită măsură, zidurile bizarei construcții prezentau totuși forma de convergență a nevoilor primare. Apărură și primele intuiții că piatra, în elanul ei, căuta mai mult să se piardă de sinele său ponderabil decât să se găsească; colții ei gestuali îi târau inexorabil pe lucrători înspre secret. Dedal nu porni în căutarea lor decât când, după diminuarea îngrijorătoare a tumultului, vreme de o zi întreagă nu mai auzi nici un sunet plutind
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ea cât se poate de circumspecți, intuind poate o capcană de natură metafizică și vizând stăruitor ieșirea; dar poarta în permanență deschisă avea să sfârșească prin a le adormi temerile, ispitindu-i să revină din ce în ce mai încrezători în sine. Și totuși, sinele la care reveneau încrezători nu mai era același cu cel de la care plecaseră; de el s-au rătăcit lent, dar sigur, până la pierzania totală. Umbra străină a zidăriei aciuiate pe lângă ei le-a asistat, răbdătoare, pașii în acest proces îndelungat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și exploatare a punctelor slabe în teoria și mai ales practica acelei dinamici turbulente a fluidelor, de care spațiul vital pare să țină în ultimă instanță. Cu înțelegerea lor disputată între curenți și contracurenți, semenii pot și deschide noi posibilități sinelui, dar le pot și obstrucționa pe cele existente; analogia cu un sistem de pompe aspiro-respingătoare pentru posibilități existențiale ridică imediat problema racordării lor sinergetice între ele. Create pentru a conlucra la asanarea unui pământ suprasaturat de apă, morile de vânt
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și-o coadă ce se-aleargă fără-ncetare, făcând să alterneze confuz în el viața și moartea. Vinele i se goliseră până la imponderabilitate; furase startul furului său, fusese înaintea lui cu un infinitezimal pas pe care, înfășurându-l ghem pe după sinele-i efilat cu o iuțeală suveran vremuitoare, îl lungise securizant. Altfel spus, își furase strălucit darul plumburiu mai înainte ca acesta să-i parvină, înstrăinându-l, redestinându-l; îl luase deja în primire mai înainte de a-i fi dat de-a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
agresorul într-o rostogolire suplimentară de acord personal cu rafala stârnită. Slobozi apoi un râset sfidător de adio țărmului călâi, cu teoriile, interminabilele ezitări, remușcările și jumătățile lui de măsură. Undeva la capătul răbdării, din fose tăinuite și adânci ale sinelui ei, debordară elanuri încă în cămăși de noapte; în anumite condiții, prin efect Bernoulli, șuvoaiele puternice pot deveni capabile să-și scoată singure din pământ afluenții. Se săturase până peste cap să tot fie mama răniților nu de furtună, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în sine. Și-acum acest membru-fantomă al ei se pusese pe clintit din temelii toată zidăria lui lăuntrică, întorcându-i lumea cu susu-n jos. O imperceptibilă atingere reverberată nefiresc de spațiul lui interior, intrată în rezonanță prin galerii neexplorate ale sinelui și amplificată primejdios. Ce modificare de densitate aduce un membru-fantomă scufundat în lumea cuiva străin ca-n propriu-i buzunar? ar fi vrut Rică să poată și întreba, și afla. Căci bietul băiat se simțea neliniștit ca o Atlantidă ale
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
calmă și proaspătă, ce totuși nu excludea posibilitatea erorii. Glasul ei suna chiar extrem de îngăduitor față de o asemenea eventualitate. Ascultătorul avea toate motivele să creadă că cele auzite nu veneau doar din vârful buzelor, ci dintr-o firidă inexpugnabilă a sinelui ei, de pe o poziție cu neputință de negociat. Nu era nimic argumentativ în vocea care le purta - nici un efort de convingere, nici un fel de fervoare expansionistă, ci doar deschiderea primitoare a lumii ei. Cuvintele-urme purtau întipărită greutatea fapticului și, în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Copilul, care-și manifestă permanent mirarea și surpriza, Încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluențat Încă de educația rutinieră, este considerat prototipul creativității. Mai trebuie precizat că, strâns legată de mediul socio-cultural, această tendință naturală, firească a omului, de realizare a sinelui, presupune condiții favorabile spre a se exprima ca ingeniozitate elaborată. Teama față de orice deviere de la normă (convenție, tradiție) sau conformismul social are ca efect dispariția oricărei urme de originalitate, fiind capcana În care eșuează creativitatea multor indivizi. Inteligența creatoare se
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]