3,912 matches
-
din fața mea continuă să crească. Se întinde de la poarta de intrare până la pavilionul din piatră. Văd cu coada ochiului cărăușii care își spun glume și gărzile ce par plictisite. Caii lovesc din copite. Vântul deșertului trimite de departe un șuierat sinistru. Când soarele ajunge deasupra capetelor noastre, mulți miniștri renunță la rigoarea manierelor și își slăbesc nasturii de la guler. Se așază pe pământ, așteptând ca mormântul să fie închis. În cele din urmă, astrologul Curții anunță că totul este gata. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lor aventură? Nu putem să evităm să ne gândim că s-au bizuit pe puterea armelor, a armamentului modern în general. Mașinile, ingenioasele mașini... Motoarele, ingenioasele și puternicele lor motoare au duduit pe pământul Europei și au îngrozit populațiile cu sinistrele sirene care urlau, însoțind avioanele, stukasurile lor în picaj. Goring a fost personal un bun aviator și un bun organizator al acestei arme. Cutare alt bandit ca și el a fost un mare financiar care a făcut ordine în finanțe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
deci, nu-i place să fie numit, ci cum? Cetățean care scrie! Iată! Cum ar fi, de pildă, oa în loc de electrician să zicem cetățean care se ocupă cu electricitatea. Se înnobilează cuvântul cetățean, terfelit, ce-i drept, într-o perioadă sinistră în țara sa. Aceste naivități nu au însă limită, cum s-ar părea, ele sînit totale, și scriitorul nu păstrează în mod egoist nici un fel de secrete în ființa sa. Lui nu-i pasă de asta, chiar diacă e vorba
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tineret. Nu știu dacă aceste sperietori de ciori (fiindcă așa îmi păreau acele producțiuni plastice expuse în salonul de jos, se puteau vedea și din stradă) erau sau nu pe placul cuiva, dar mie mi-au descrețit fruntea. Grotești, copilăresc sinistre, aceste întruchipări caraghioase, compuse din fier forjat, măști de gaze și alte elemente constituind parcă probe ale unei civilizații arse de incendii uriașe, ne înveselesc prin prezența imaginației care contribuie la alcătuirea lor și care pe această cale au, deci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sublime. Aizic stărui cu încăpățînare: - Totul se va rezolva cînd vom dicta noi. - Mereu te-aud cu noi și voi. Ar trebui să știi că dictatura e individuală, ea nu sună noi, ci eu. Dictatura e o utopie, zic eu, sinistră, ce aduce mulțimea la cheremul unui paranoic. - Să nu punem așa problema. Nu oricine poate avea inițiative, de aceea dictatorul e necesar. Mulțimea este executorul unei voințe ideale iar disciplina întărește societatea. - Politica asta a dumitale s-a născut în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îndoielile mi se spulberau la auzul (firește, imaginar) al aplauzelor. Cel mai înverșunat atac îl îndreptam împotriva lui Fărocoastă care, avînd doar studii de patru clase primare, încasa cinci salarii. Într-o sală cu igrasie în pereții trasați cu un sinistru brîu negru, viermuiau, în numai cincisprezece bănci, copiii celor două clase comasate de el. De la ușă te izbea duhoare de viermină. Neobișnuiți să se spele, unii cu rufe urinate, alții cu capetele tunse în scări dînd la iveală coptura unor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
adversarilor, ai noștri primeau gol, căci Baronu se arunca exact În direcția În care nu trebuia, se rostogolea amarnic, expunându-și, cu acele prilejuri, bijuteriile de familie vederii spectatorilor și luminii soarelui. Când scorul a Început să ia proporțiile unui sinistru, adversarii au dat semne de oarecare jenă și nu mai trimiteau mingea spre poarta lui Baronu. Suporterii noștri, Însă, din spirit de corectitudine, dar și profund dezamăgiți de jalnica prestație a propriei echipe, i-au amenințat pe adversari că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Din Iași primesc o scrisoare de la dl. Oprea, ca răspuns la scrisoarea mea de săptămâna trecută, când i-am trimis două articole. E foarte încântat de „Ghetu’ om săracu’ ”, dar e nemulțumit că nu i-am dat și numele acestui sinistru și odios personaj din vremuri de tristă aducere-aminte. Are însă și unele îndoieli despre caracterizarea făcută învățătorului Ștefan D. Baștă. Eu nu l-am avut ca învățător, ci doar ca director. Dacă domnia-sa știe mai multe din activitatea didactică
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în monografia satului. După ora 20, în timp ce eram la televizor pentru știri, ca din senin s-a stârnit o vijelie amenințătoare, primejdioasă, s-a întrerupt curentul electric, scot televizorul și frigiderul din priză și din bucătăria de vară privesc vuietul sinistru al vijeliei, legănarea pronunțată a coroanelor pomilor, norul de praf dens stârnit și purtat de departe, picurii mari de ploaie, într-un cuvânt - clocotul naturii dezlănțuite cu numeroase fulgere, tunete și trăsnete rar întâlnite în viața mea! Pentru moment am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
o lacrimă pierdută pe un colț șifonat de batistă. Se spunea că a fost cândva cea mai frumoasă fată din sat și s-a căsătorit cu un om tare învățat. Activist de partid, venit de nicăieri, omul era o figură sinistră în lumea noastră. Șters, rotofei, cu chelie și mereu la patru ace, colinda satul cu fel de fel de motive fără de motiv... Tulburase liniștea părinților pentru că umbla vorba că ar intra prin casele oamenilor, pe când aceștia erau la muncile câmpului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile prea aspre, pe care leați turnat în mine ca într un mesager al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
plînge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunînd din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, Șan Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate "Nu-nvie morții e-n zadar, copile". (1883) Mihai Eminescu Pe ling\ plopii f\r\ șo]... Pe lînga plopii fără soț Adesea am trecut; Mă
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
polițiști îl apucară pe Wilt - care nu mai era domnul Wilt, ci un simplu Wilt, unul conștient de acest fapt - și îl scoaseră din mașină, după care inspectorul sună la secția de poliție din Fenland și vorbi cu o grabă sinistră despre mandate de arestare și despre nevoia de a i se trimite ceva gen „brigada D de sus“. Wilt rămase pe aleea de pe Rossiter Grove, numărul 12, și se întrebă ce Dumnezeu se întâmplă cu el. Ordinea lucrurilor de care ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
între doi stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai vedeau un adăpost pentru bărci lăsat în paragină și o barcă cu vâsle. în totului tot, domeniul emana un aer sinistru și impunător, care nu era în nici un caz atenuat de prezența unei bisericuțe ascunse în stânga, după niște copaci, și un cimitir neîngrijit ce se întindea dincolo de un vechi gard de fier ruginit. Eva scrută locul cu privirea de lângă salcia plângătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și în cazul unei atât de exotice firme... importanța rămâne relația în sistem. De aceea era tovarășul Orest Popescu mai important, de fapt, decât părea și firma mult mai vicleană decât ciudățenia pe care o afișa. N-am fugit de sinistra încercare. Am stat, speram să mă pot distruge repede. Niciodată nu știm cât de puternici suntem în a absorbi otrava. Nici nu-ți dădeai seama când se lăsa dusă de coșmar, de parcă ar fi intrat într-un text și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zguduie casa. Ce forță adunase negrul Dingo, captivul! Doamna își retrase mâna de pe gâtul lui puternic și rece. O ținu o clipă în aer și îl pocni scurt, cu dunga palmei. Tavi icni, privind-o în ochi. Repetă urletul surd, sinistru. Cantul palmei îl izbi iarăși, rapid, de trei ori. Calmat, se întinse pe podea, cu capul pe geanta musafirului. Voi, dumneata... cei ca voi, vreau să spun, încă n-ați renunțat la iubire, se pare. În ciuda atâtor suferințe, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr hâr iuiu hârhâr și încă. Până a reapărut, în sfârșit, după o veșnicie, Marcu Vancea... Se tot bălă bălă, hârâiau hârșâiau țiuiau, smintite, ușile, dulapurile, poate uitase să închidă dulapurile. Tocmai apăruse bătrânul Vancea, filozoful, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ceva timp. Nu am discutat despre „noi“ sau viitor sau lucruri din astea și după ce am băut cafeaua și am mâncat croissantele încălzite în pat, Mike m-a condus acasă. Dar știu că nu o să mai fie nici un joc sinistru al minții de data asta, ceea ce e grozav. Sunt sătulă de jocuri. Sunt oribile. Și în afară de asta, inima mea nu mai vrea să se joace. Mike e un tip destul de direct. Ce-i în gușă e și-n căpușă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai Încrezător zâmbet posibil, trag de el. E ca și cum ar fi erupt un vulcan. Din cutie explodează un jet de băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hârtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicându-se și scoțând repede din buzunar o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întâmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gând să Înceapă să danseze odată ? Când au de gând să tragă cortina asta ? Când au de gând să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot puternic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prin alte timpuri și spații, genul care mă fascinează inconștient din copilărie. În momentul când fata în roșu, coborând din autobuz, a trecut drumul vis-à-vis de parcul Politehnicii, spre Doris, Centrul de tratament care pe dinafară se arăta pustiu și sinistru, m-am găsit în fața unei alternative nesuferite, s-o urmăresc sau să întârzii la birou - și am pus capăt scurt muncii de detectiv, consolându-mă că, oricum, era de o frumusețe rece; ți-am mai spus că, atunci când urmăream câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
găsit postul și a reușit să-i lămurească pe milițienii ăia de situația lui s-a înnoptat de-a binelea, cum cad nopțile de vară târziu, încât s-a văzut nevoit să accepte un loc de dormit pe coridoarele lor sinistre, cu miros de proaspăt zugrăvit, cu bocănituri de cizme, cu... Dimineața, tot Miliția a trebuit să-i plătească drumul înapoi spre București, mult mai ușurat, având în vedere că renunțase la bagaje... În parc o caut fără să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
parcă s-ar fi speriat de ceva: stinge repede, scoate țigara din gură și și-o vâră după ureche. Abia acum a observat namila de câine, dă fuga-n drum ca apucatul, acolo rămâne aplecat peste corp, cu fața rânjită sinistru. Mă apropii - în capul câinelui e o gaură de glonț prin care s-a scurs în praf o baltă de sânge albicios amestecat cu creier. Asta chiar nu putea s-o facă decât Țârțâc, pe altcineva cu armă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ceai, întorcând frunzele cu mâinile goale la optzeci-o sută de grade). Apoi, chipul meu, pe care-l regăsesc, după baie și ștergerea aburului gros de pe oglindă, înconjurat de tuburi de pastă de ras folosite sau nu, continuă să arate sinistru. Am slăbit într-o săptămână, chiar gândesc că ar trebui acum să mă comport cumpătat cu mâncarea, trecerea de la înfometare la burdușire e întotdeauna periculoasă - nu era atât înfometarea (totuși în Babadag mâncasem în fiecare zi), cât era efectul bărbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă solicitase s-o ajut la mutat mobilele și strâns covoarele prin casa ei pentru curățenia de sărbători. Domnu’ Tudor, zisese - nu ți-e frică să te-ncui cu mine-n casă? chicotise răsfățată pensionara (din niște dinți distanțați destul de siniștri, adâncindu-și urmele de laba-gâștii de la coada ochilor negri), după ce zăvorâse bine ușa cu lanț de siguranță. Doamna cu meșe scăpate din părul moale, ce trebuie să fi fost frumos cu niște zeci de ani în urmă, trăia singură într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]