5,099 matches
-
etc. Prepoziția în structura frazeitc "Prepozi]ia în structura frazei" În enunțurile în care funcțiile sintactice se realizează prin constituenți propoziționali, prepozițiile preced pronumele sau adverbele relative pe baza acelorași exigențe ale continuității (compatibilității) semantice; prepoziția este cerută de funcția sintactică a propoziției și nu a termenului - pronume sau adverb în propoziția pe care o introduc: S-a întors de unde puțini s-au mai întors până acum. S-a întors de unde plecase cu o săptămână în urmă. Am stat de vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Amintirea a ceea ce s-a întâmplat atunci îl cutremură și azi. Amintirea a ceea ce a văzut în vinerea aceea îl cutremură și azi. CONJUNCȚIATC "CONJUNC}IA" În interiorul clasei elementelor de relație, conjuncția se distinge: • de prepoziție a. prin desfășurarea relațiilor sintactice între termeni echivalenți sintactic: Ion și Ioana au venit cu trenul. șsubiectț Nu a venit Maria ci Cornelia. șsubiectț șsubiectț Vine sau se duce? șpredicatț șpredicatț b. prin capacitatea de a asigura desfășurarea unor relații sintactice între constituenți propoziționali: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a întâmplat atunci îl cutremură și azi. Amintirea a ceea ce a văzut în vinerea aceea îl cutremură și azi. CONJUNCȚIATC "CONJUNC}IA" În interiorul clasei elementelor de relație, conjuncția se distinge: • de prepoziție a. prin desfășurarea relațiilor sintactice între termeni echivalenți sintactic: Ion și Ioana au venit cu trenul. șsubiectț Nu a venit Maria ci Cornelia. șsubiectț șsubiectț Vine sau se duce? șpredicatț șpredicatț b. prin capacitatea de a asigura desfășurarea unor relații sintactice între constituenți propoziționali: Nu se știe dacă va
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a. prin desfășurarea relațiilor sintactice între termeni echivalenți sintactic: Ion și Ioana au venit cu trenul. șsubiectț Nu a venit Maria ci Cornelia. șsubiectț șsubiectț Vine sau se duce? șpredicatț șpredicatț b. prin capacitatea de a asigura desfășurarea unor relații sintactice între constituenți propoziționali: Nu se știe dacă va veni. șpredicatț șsubiectț Toți au dreptul să cunoască/să apere adevărul. șpredicatț șatributț c. prin capacitatea de a asigura multiplicarea funcțiilor sintactice sau numai a conținutului semantic al funcțiilor sintactice: Nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șpredicatț b. prin capacitatea de a asigura desfășurarea unor relații sintactice între constituenți propoziționali: Nu se știe dacă va veni. șpredicatț șsubiectț Toți au dreptul să cunoască/să apere adevărul. șpredicatț șatributț c. prin capacitatea de a asigura multiplicarea funcțiilor sintactice sau numai a conținutului semantic al funcțiilor sintactice: Nu a venit Andra ci Tudor. (subiect 1 ci subiect 2) Au venit Andra și Tudor. (subiect multiplu) • de pronume și adverbe relative: a. prin dezvoltarea doar a funcției de element de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unor relații sintactice între constituenți propoziționali: Nu se știe dacă va veni. șpredicatț șsubiectț Toți au dreptul să cunoască/să apere adevărul. șpredicatț șatributț c. prin capacitatea de a asigura multiplicarea funcțiilor sintactice sau numai a conținutului semantic al funcțiilor sintactice: Nu a venit Andra ci Tudor. (subiect 1 ci subiect 2) Au venit Andra și Tudor. (subiect multiplu) • de pronume și adverbe relative: a. prin dezvoltarea doar a funcției de element de relație, în timp ce pronumele și adverbele relative realizează și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a venit Andra ci Tudor. (subiect 1 ci subiect 2) Au venit Andra și Tudor. (subiect multiplu) • de pronume și adverbe relative: a. prin dezvoltarea doar a funcției de element de relație, în timp ce pronumele și adverbele relative realizează și funcții sintactice generate de relațiile pe care le marchează: „Când mă privesc într-o fântână / Îmi văd și soarta, uit de mine.” (L. Blaga) șcând - circ. temp.ț „De prin adâncul nopții vin cocorii Pe care i-am văzut plecând.” (T. Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și soarta, uit de mine.” (L. Blaga) șcând - circ. temp.ț „De prin adâncul nopții vin cocorii Pe care i-am văzut plecând.” (T. Arghezi) șpe care - compl. directț Adverbele și pronumele relative își pierd capacitatea de a realiza funcții sintactice numai odată cu convertirea lor în conjuncții: El vorbește cum a învățat. cum: adverb - element de relație: subordonare funcția sintactică - circumstanțial de mod în propoziția subordonată Cum vorbește foarte prost, nimeni nu înțelege nimic. cum: conjuncție - element de relație: subordonare fără
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i-am văzut plecând.” (T. Arghezi) șpe care - compl. directț Adverbele și pronumele relative își pierd capacitatea de a realiza funcții sintactice numai odată cu convertirea lor în conjuncții: El vorbește cum a învățat. cum: adverb - element de relație: subordonare funcția sintactică - circumstanțial de mod în propoziția subordonată Cum vorbește foarte prost, nimeni nu înțelege nimic. cum: conjuncție - element de relație: subordonare fără funcție sintactică în propoziția subordonată Pronumele relative își abstractizează funcția relațională numai în structuri locuționale: după ce, de vreme ce etc.: A
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
odată cu convertirea lor în conjuncții: El vorbește cum a învățat. cum: adverb - element de relație: subordonare funcția sintactică - circumstanțial de mod în propoziția subordonată Cum vorbește foarte prost, nimeni nu înțelege nimic. cum: conjuncție - element de relație: subordonare fără funcție sintactică în propoziția subordonată Pronumele relative își abstractizează funcția relațională numai în structuri locuționale: după ce, de vreme ce etc.: A plecat după ce l-ai trimis tu. după ce: prepoziție + pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce a înțeles adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cum: conjuncție - element de relație: subordonare fără funcție sintactică în propoziția subordonată Pronumele relative își abstractizează funcția relațională numai în structuri locuționale: după ce, de vreme ce etc.: A plecat după ce l-ai trimis tu. după ce: prepoziție + pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce a înțeles adevărul. după ce: locuț. conjuncțională: element de relație: subordonare fără funcție sintactică b. prin dezvoltarea și a unor relații sintactice de coordonare, incompatibile cu funcția relațională a adverbelor și pronumelor relative: A plecat și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai în structuri locuționale: după ce, de vreme ce etc.: A plecat după ce l-ai trimis tu. după ce: prepoziție + pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce a înțeles adevărul. după ce: locuț. conjuncțională: element de relație: subordonare fără funcție sintactică b. prin dezvoltarea și a unor relații sintactice de coordonare, incompatibile cu funcția relațională a adverbelor și pronumelor relative: A plecat și nu s-a mai întors. Nu s-a dus la Padova, ci la Veneția. Din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecat după ce l-ai trimis tu. după ce: prepoziție + pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce a înțeles adevărul. după ce: locuț. conjuncțională: element de relație: subordonare fără funcție sintactică b. prin dezvoltarea și a unor relații sintactice de coordonare, incompatibile cu funcția relațională a adverbelor și pronumelor relative: A plecat și nu s-a mai întors. Nu s-a dus la Padova, ci la Veneția. Din punctul de vedere al structurii, în limba română există trei categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca... să etc. • locuțiuni conjuncționale: ca și cum, chiar dacă, din cauză că, pe măsură ce etc. Din punct de vedere funcțional, conjuncțiile prezintă două variante: a. coordonatoare b. subordonatoare și de complementaritate a. Conjuncțiile coordonatoare asigură și marchează dezvoltarea unor relații de coordonare (între termeni echivalenți sintactic, cu înțelesul „situați pe același plan” în interiorul sintagmei-bază și rezultat al relației sintactice): Ion și Ioana dansează la Teatrul de vară. Ioana cântă și dansează la Teatrul de vară. Ioana s-a făcut cunoscută cântând și dansând la Teatrul de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vedere funcțional, conjuncțiile prezintă două variante: a. coordonatoare b. subordonatoare și de complementaritate a. Conjuncțiile coordonatoare asigură și marchează dezvoltarea unor relații de coordonare (între termeni echivalenți sintactic, cu înțelesul „situați pe același plan” în interiorul sintagmei-bază și rezultat al relației sintactice): Ion și Ioana dansează la Teatrul de vară. Ioana cântă și dansează la Teatrul de vară. Ioana s-a făcut cunoscută cântând și dansând la Teatrul de vară. Raportul semantic dintre termenii care intră în relațiile sintactice de coordonare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rezultat al relației sintactice): Ion și Ioana dansează la Teatrul de vară. Ioana cântă și dansează la Teatrul de vară. Ioana s-a făcut cunoscută cântând și dansând la Teatrul de vară. Raportul semantic dintre termenii care intră în relațiile sintactice de coordonare pentru realizarea planului semantic global al enunțului determină diferențierea conjuncțiilor de coordonare, în interdependență cu identitatea semantică a variantelor relațiilor de coordonare, în cinci subclase: • conjuncții coordonatoare copulative: și, precum și, nici, nu numai... ci (dar) și • conjuncții coordonatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar, iar, însă, numai că • conjuncții coordonatoare opozitive: ci, și (+nu) Nu a venit Tudor, ci Ion./ A venit Ion, și nu Tudor. • conjuncții coordonatoare concluzive: așadar, deci, prin urmare, va să zică b. Conjuncțiile subordonatoare asigură și marchează dezvoltarea unor relații sintactice de dependență (între termeni sintactici care ocupă poziții diferite în interiorul sintagmei: un termen regent și un termen dependent: El n-a știut că Mihaela vine cu trenul. (termen regent) (termen dependent) Din acest punct de vedere, conjuncțiile corespund, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjuncții coordonatoare opozitive: ci, și (+nu) Nu a venit Tudor, ci Ion./ A venit Ion, și nu Tudor. • conjuncții coordonatoare concluzive: așadar, deci, prin urmare, va să zică b. Conjuncțiile subordonatoare asigură și marchează dezvoltarea unor relații sintactice de dependență (între termeni sintactici care ocupă poziții diferite în interiorul sintagmei: un termen regent și un termen dependent: El n-a știut că Mihaela vine cu trenul. (termen regent) (termen dependent) Din acest punct de vedere, conjuncțiile corespund, la nivelul frazei (rezultat al realizării funcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care ocupă poziții diferite în interiorul sintagmei: un termen regent și un termen dependent: El n-a știut că Mihaela vine cu trenul. (termen regent) (termen dependent) Din acest punct de vedere, conjuncțiile corespund, la nivelul frazei (rezultat al realizării funcțiilor sintactice prin constituenți propoziționali) prepozițiilor de la nivelul propoziției (în structura căreia se realizează funcțiile sintactice). Această corespondență este revelată adesea și de structura celor două categorii de elemente de relație: prepoziție - conjuncție din cauza - din cauză că Din cauza întârzierii trenului, Tudor n-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-a știut că Mihaela vine cu trenul. (termen regent) (termen dependent) Din acest punct de vedere, conjuncțiile corespund, la nivelul frazei (rezultat al realizării funcțiilor sintactice prin constituenți propoziționali) prepozițiilor de la nivelul propoziției (în structura căreia se realizează funcțiile sintactice). Această corespondență este revelată adesea și de structura celor două categorii de elemente de relație: prepoziție - conjuncție din cauza - din cauză că Din cauza întârzierii trenului, Tudor n-a mai ajuns la examen. Din cauză că trenul a întârziat, Tudor n-a mai ajuns la examen
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ajuns la examen. Din cauză că trenul a întârziat, Tudor n-a mai ajuns la examen. fără - fără să A scris fără greșeli / fără a face nici o greșeală. A scris fără să greșească / fără să facă nici o greșeală. Observații: În generarea funcției sintactice de circumstanțial temporal, elementul de relație până prezintă: • valoare de conjuncție (printr-o întrebuințare eliptică a sintagmelor până ce, până să, până când), când funcția se realizează prin constituent propozițional: Până a venit Mihai a fost liniște. • valoare de prepoziție, în structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) Conjuncțiile de complementaritate sunt variante de întrebuințare ale unor conjuncții de subordonare, în enunțuri în care cel de-al doilea component - purtătorul conținutului semantic-ontologic - din structura constituentului analitic prin care se realizează unele funcții sintactice (predicat, cel mai frecvent) are dezvoltare propozițională: Ideea lui a fost să urcăm mai întâi Rarăul. Adevărul este că toți acești ticăloși și-au găsit adăpost în minciună. * Din punct de vedere semantic, în funcție de situarea între abstract și concret, conjuncțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Rarăul. Adevărul este că toți acești ticăloși și-au găsit adăpost în minciună. * Din punct de vedere semantic, în funcție de situarea între abstract și concret, conjuncțiile (locuțiunile conjuncționale) sunt polivalente sau monovalente, când se constituie în mărci ale unor anumite funcții sintactice cu realizare propozițională: • conjuncții polivalente: că, să, ca...să, de: A uitat că e luni. (compl. direct) Gândul că luni va pleca îl neliniștește. (atribut) Greșeala lui a fost că nu a mers până la capăt. (nume predicativ) Era atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că luni va pleca îl neliniștește. (atribut) Greșeala lui a fost că nu a mers până la capăt. (nume predicativ) Era atât de uimit că n-a mai putut scoate un cuvânt. (circumstanțial consecutiv); • conjuncții monovalente, specifice, mărci ale unor funcții sintactice: măcar că, cu toate că, deși; ca și cum, ca și când, de parcă; fiindcă, întrucât, dat fiind că etc.: „Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care să nu ajungă nici un ticălos. În afara acestor categorii de enunțuri, conjuncția să îndeplinește concomitent un dublu rol: (a) morfem de conjunctiv, în sistemul morfologic și (b) element de relație (sau component în structura unui element de relație), în sistemul sintactic: „Căutăm pământul, unde / mitic să ne-alcătuim.” (L. Blaga) Mai ales în limbajul popular, în stilul conversației, conjuncția - cel mai frecvent, că - asigură o anumită structură ritmică enunțului, sprijină mai ales începutul rostirii; se alătură altor două elemente lingvistice cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]