3,963 matches
-
în câmp: erau șapte și gazda se grăbi să aducă un scaun în plus. Așadar, dentistul se întorsese deodată cu Veterinara și misterul se dezlegase: nu Godun, care pleca noaptea, nici Pablo, nici Maradona ori Arti nu erau între preferații sirenei brune, ci acest filfizon spilcuit, cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se așeză lângă doctoriță, ci în capătul mesei, ca să-i vadă pe toți. Lăsase ușile vraiște și ploua cu găleata. Eleonor stătea pe pervaz și se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mare lucru cu noi. Inventarie conținutul poșetei încruntînd puțin sprîncenele: Evident, o cutie de pudră și creionul dermatograf. N-am avut ni-cio-da-tă sprâncene frumoase... Nu știu dacă ți-am povestit... Începu să râdă cu sughițuri mici: în timpul bombardamentelor, când auzeam sirena, primul lucru pe care-l băgam în geantă era dermatograful. Mi-era teamă să nu ia casa foc, iar eu să rămân cu o frunte cheală. Colonelul se repezea la caseta cu bani și blana de astrahan. Nostim, nu? Jeleurile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
COMANDĂ ȘI URMĂRI ACTIVITĂȚILE REFLECTATE PE TELEECRAN. ȘI ÎNCEPU SĂ CÎNTĂREASCĂ SITUAȚIA. După cinci minute și patruzeci de secunde se produse un declic, începu să clipească un semnal de apel și apoi se auzi un zumzet muzical scos de o sirenă. Activitatea continuă vreo două minute, iar apoi încetă. Hedrock așteptă. După treisprezece minute se auzi din nou declicul și procesul se repetă. Deci acesta era tiparul. Probabil Zeydel primise instrucțiuni "să-l cheme pe Greer din cincisprezece în cincisprezece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Jo și Zette sunt reperele în jurul cărora se adună întregul potențial de lumină și de încredere al lumii lor. Niciodată încercați de îndoială, acești copii nobili dețin, ca și Tintin, educația de cercetaș ce îi face imuni la cântecul de sirenă al păcatului și disperării. Hergé mai adaugă un capitol la vastul tratat despre bine și speranță pe care îl constituie proza sa grafică. Aventurile lui Jo, Zette și Jocko sunt marcate de încercarea inițiatică de a lua în stăpânire domeniul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
uluitoare. Rețeta lui Pratt se află la jumătatea drumului dintre scenariul hollywoodian clasic și reforma „noului cinema”. Atent la reflecția asupra textului, el nu uită că aventura este ceea ce îl atrage pe cititor. Pratt este mai aproape de Truffaut, cel din Sirena de pe Mississipi, decât de rigurosul Godard. În vinele sale curge un sânge poematic ce are temeritatea cadrelor lui Werner Herzog. Noaptea în care se avântă personajele sale este o noapte a genezei. Din ea se ivesc geniile care populează visele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
coridoare, încercînd să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul cu o emisiune sonoră la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedîndu-le atenție, mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. "Doamne mulțumescu-ți", am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. Dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și în cartierele de afaceri. Locuitorii învinuiau vântul că transportă germenii infecției. "încurcă lucrurile vântul ăsta", spunea directorul hotelului. Dar oricum, cartierele din centru știau că le venise rândul, auzind cum vibrează în noapte foarte aproape de ele și din ce în ce mai des sirenele ambulanțelor care făceau să răsune sub geamurile lor chemarea posomorită și fără pasiune a ciumei. S-a născut ideea ca în interiorul orașului însuși să fie izolate anumite cartiere deosebit de încercate și să nu fie autorizați să le părăsească decât oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cei câțiva trecători întârziați care, împotriva oricărei reguli, se mai aflau prin cartierele mărginașe după oprirea circulației (sau cei pe care munca lor îi aducea acolo) întâlneau uneori lungi ambulanțe albe care goneau cu toată viteza, făcând să răsune cu sirenele lor leșinate străzile goale ale nopții. În grabă, trupurile erau aruncate în gropi. Nici nu se rostogoleau bine că lopețile de var se și sfărâmau pe fețele lor, iar pământul îi acoperea într-un fel anonim în gropi săpate din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A AȘEZAT. Câțiva trecători, profitând de acalmie, pășeau zoriți pe trotuar. Zgomotul pașilor descreștea și ei se îndepărtau; pentru întâia oară doctorul și-a dat seama că această noapte plină de oameni care se plimbau târziu și lipsită de sunetele sirenelor ambulanțelor semăna cu cele de altădată. Era o noapte eliberată de ciumă. Și se părea că molima, gonită de frig, de lumini și de mulțime ieșise din adâncimile întunecate ale orașului și se refugiase în această odaie caldă ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Charles Avenue. Împrumutase de la secție una mare și zgomotoasă, toată numai crom și albastru deschis și dacă atingeai un buton parcă se transforma într-un joc electronic, peste tot numai luminițe roșii și albe care se aprindeau, fulgerau și clipeau. Sirena, o cacofonie formată din doisprezece lincși turbați, era destul ca să-i facă pe toți indivizii suspecți pe o rază de jumătate de milă să se scape în pantaloni de frică și s-o ia la goană spre vreun adăpost. Pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dimineață, cât timp biroul mai era încă rece și pustiu, iar șobolanii de pe chei se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături, micul radiator pocnea și trosnea din cauza căldurii care îl făcea să se dilate. Ascultând în mod inconștient toate aceste sunete cu care își începea ziua de douăzeci de ani încoace, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zise el. O să încerc să mai fac rost de un tub. — Pentru amândoi părinții? — Da, mamă. Pentru amândoi. Închise telefonul. Se gândi ce trebuia să facă în privința asta și, tocmai când decisese să facă cu totul altceva, auzi sunetul unor sirene. O clipă mai târziu, două mașini de poliție alb-negre traseră în fața clădirii. Patru polițiști ieșiră din mașini, intrară în clădire și se duseră direct la Brad, care stătea încă sprijinit de biroul Lisei. — Sunteți Bradley A. Gordon? O clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în timp ce sângele i se scurgea pe asfalt. O ignoră pe Alex și se duse să-l ajute pe bărbatul solid, care stătea sprijinit de ambulanță, îndoit din mijloc, ținându-se cu mâinile de gât și gemând de durere. Alex auzi sirene în depărtare. Cineva chemase poliția. Femeia îl ajuta acum pe bărbatul solid să urce în ambulanță, așezându-l pe scaunul din dreapta al mașinii. Totul se întâmpla foarte repede. Alex începu să se îngrijoreze că cei doi aveau să scape, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui Alex: — Tot te vom aresta! — Ce? întrebă Alex. Începea să realizeze cât de ireal părea întregul incident. — Ce-o să faceți? — O să ne-ntoarcem, japiță! urlă femeia, pornind motorul. N-o să scapi! Luminile roșii de alarmă ale ambulanței porniră, odată cu sirena. Femeia trecu mașina în prima treaptă de viteză. — De ce? strigă Alex din nou. Nu-i trecea prin minte decât că toată afacerea aceea fusese o greșeală îngrozitoare. Dar Vern Hughes chiar era doctorul ei. Și folosiseră numele ei. Veniseră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Il ne faut jamais freiner . . . Comme disait le vieux père Bugatti, les voitures sont faites pour rouler, pas pour s’arrêter. Stan oftă. — Nu înțeleg o iotă din ce spui, Gerard. — Merde, les flics arrivent! Începu să scoate sunetele unei sirene de poliție. — Ajunge, spuse Stan. Porni radioul. Se apropia seara. Trecuseră pe lângă Maryville și se îndreptau spre St.Louis. Traficul se aglomerase. — Am ajuns? întrebă Gerard. Stan oftă. — Las-o baltă, zise el. Avea să fie o călătorie lungă. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la pământ, cu sânge curgându-i din cap. Îi veni rău. Porni spre ei, dar Tracy strigă: — Mamă! Stai jos! Se părea că focurile de armă veneau din stradă. Cineva trăgea prin gardul lor de lemn. În depărtare se auzeau sirene. Lynn nu-și putea lua ochii de la Jamie. Începu să înainteze spre el. Alte focuri de armă, gloanțele lovind frunzele copacului. Trăgeau în Dave. Acesta țipa și mârâia, scuturând furios crengile. Ești mort! striga el. Ești mort, băiete! Stai liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la 911. Jamie gemea în iarbă. Nu-și putea lua ochii de la el. Spera că Henry ieșise pe ușa din față, ca să vadă cine era, dar fără să fie rănit. Era clar că cineva încerca să-l omoare pe Dave. Sirenele se auzeau mai puternic. Auzi strigăte și pași fugind pe stradă. O mașină frână, lumini puternice străluceau prin gard, aruncând dâre de umbră. Deasupra lor, Dave scoase un urlet de război și dispăru. Tracy țipa. Lynn ajunse la Jamie. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
izbi cu capul de un stâlp de semafor. Acesta zăngăni, la impact. Billy încercă să se întoarcă, dar era îngrozit. Dave îl ținea cu fermitate și îl izbi cu capul de asfalt. L-ar fi ucis, fără îndoială, dar sunetul sirenelor care se apropiau îl făcură să se oprească și să ridice capul. În clipa aceea, Billy lovi din picioare, reuși să se ridice și o luă la fugă pe aleea celei mai apropiate case. Se urcă într-o mașină parcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy îl privea, gâfâind puternic. Apoi Dave se lăsă din nou jos, dispărând total. Sirenele se apropiară. Billy realiză încet în ce situație disperată se afla. Venea poliția. El era închis în mașină, cu o armă în mână, mânjită de sângele lui și plină de amprentele lui. Urme de pulbere și o tăietură roșie, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de geam. Billy țipă și se trase în spate. Arma trase, lovind bordul. Bucățele de plastic îl tăiară pe braț, iar mașina se umplu de fum. Dădu drumul armei pe podea și se lăsă pe spate, pe scaun. Respira greu. Sirene. Mai aproape. Chiar dacă îl găseau acolo, era autoapărare. Asta era evident. Maimuțache era un animal sălbatic. Polițiștii aveau să-i arunce o privire și să-și dea seama că tot ce făcuse Billy fusese autoapărare. Fusese nevoit să se apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Billy fusese autoapărare. Fusese nevoit să se apere. Copilul maimuță era sălbatic. Arăta ca o maimuță și se purta ca o maimuță. Era un ucigaș. Locul lui era în spatele gratiilor, într-o grădină zoologică... Luminile roșii trecură peste capota mașinii. Sirenele se opriră. Billy auzi o portavoce. — Aici poliția. Ieși din mașină imediat. Foarte încet și cu mâinile la vedere. Nu pot! strigă el. Dihania e afară! — Ieși din mașină imediat! bubui vocea. Cu mâinile sus. Billy așteptă puțin, apoi ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
țipă, iar Gerard ateriză din nou, la mică distanță, ca să continue să mănânce. Păsările acelea mari și galbene erau peste tot în jurul lui. — Înapoi! Înapoi, am zis! Păsările galbene nu-i dădură prea multă atenție. Gerard scoase un sunet de sirenă. Puștiul se aruncă din nou, trecând puțin pe lângă Gerard. Fără îndoială, era un copil cam prost. — Goluri de aer! Goluri de aer! Șase mii de metri altitudine! O să împing manșa în față ... Apoi sunetul unei explozii uriașe. Puii se împrăștiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asta Încă o dată pentru a reveni la poziția inițială. Emboîté! — A face balet e ca și cum ai scrie poezie cu trupul, a murmurat Poetul Extrem de Netalentat. S-a instalat o toropeală mohorâtă. Undeva, departe se auzeau zgomotele orașului, un amalgam de sirene, claxoane, strigăte și râsete, Însoțite de țipetele pescărușilor. Au intrat câțiva clienți noi, câțiva au ieșit. Unul dintre chelneri a căzut cu o tavă plină de pahare. Altul a adus o mătură și clienții l-au urmărit cu indiferență cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vinovăție, pentru că, dintr-odată, a schimbat subiectul, lansându-se Într-un discurs despre beneficiile alcoolului. — Țara asta Își datorează libertatea acestei sticluțe pe care pot s-o țin atât de liber În mână. Caricaturistul a ridicat vocea ca să acopere o sirenă ce urla afară. Nu reformele sociale, nici reglementările politice. Nici măcar Războiul de Independență. Ci sticla asta diferențiază Turcia de toate celelalte țări musulmane. Această bere - a ridicat sticla de parcă ar fi vrut să toasteze - este simbolul libertății și al societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]