1,822 matches
-
și cu gradul de antrenament al organismului. La femei debitul sistolic este mai mic. Cercetările au demonstrat că la femei, la aceeași frecvență cardiacă, capacitatea scăzută de transport a O2, se datorește volumului sistolic scăzut. La sportivii bine antrenați, debitul sistolic scade, ajungând, în repaus la aproximativ 40-50ml sânge. Aceasta se datorește tonusului vagal crescut pe care îl prezintă sportivii în repaus. În schimb, în timpul efortului, debitul sistolic la sportiv' se mărește de 2-3 ori față de neantrenați. Debitul cardiac - sau minut-volumul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
transport a O2, se datorește volumului sistolic scăzut. La sportivii bine antrenați, debitul sistolic scade, ajungând, în repaus la aproximativ 40-50ml sânge. Aceasta se datorește tonusului vagal crescut pe care îl prezintă sportivii în repaus. În schimb, în timpul efortului, debitul sistolic la sportiv' se mărește de 2-3 ori față de neantrenați. Debitul cardiac - sau minut-volumul inimii este de 4-5 litri / minut, în repaus la adultul neantrenat și de 2,5-3 l / minut la sportivi. În efort, el poate ajunge la valori de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în repaus la adultul neantrenat și de 2,5-3 l / minut la sportivi. În efort, el poate ajunge la valori de 20-25 l / minut, la neantrenați și 35-45 l / minut la sportivii care depun eforturi de rezistență, datorită creșterii volumului sistolic și a frecvenței cardiace. Debitul cardiac mai poate crește în timpul digestie, în stări de excitație sau în mediu cu temperatura ridicată. Cercetările prof. dr. A. Demeter au confirmat că în timpul efortului izometric intens și prelungit, debitul cardiac scade datorită întoarcerii
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
un sportiv antrenat debitul cardiac diferă față de unul începător, fiind mai mic la cel neantrenat, iar mecanismul fiziologic de creștere a ritmului cardiac diferă și el: la cel neantrenat crește pe seama frecvenței cardiace, iar la cel antrenat, prin creșterea debitului sistolic. Când consumul de O2 în timpul unui efort crește cu 1 l / minut, debitul cardiac crește cu 6l / minut. Volumul inimii - prezintă modificări imediat după efort. prin măsurători efectuate înainte și după efort, se constată modificări ale volumului inimii datorită tonusului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
natura efortului și gradul de antrenament al sportivului. În eforturile intense, datorită vasodilatației periferice, tensiunea diastolică scade cu 10-15mmHg, dar poate ajunge și la ton infinit. Tensiunea diferențială se mărește atunci când organismul supus la efort se adaptează bine. Când tensiunea sistolică se mărește, dar se mărește si tensiunea diastolică, arată o stare nefavorabilă, o neadaptare la efort sau o stare de oboseală, rezultată dintr-o vasoconstricție periferică, deci o irigație mai slabă la nivelul periferiei și al mușchilor. Acest fenomen se
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
40-50 bătăi/minut (bradicardie). Bradicardia face ca pauza mai lungă dintre sistole să permită o relaxare mai bună a miocardului și o refacere mai bună a potențialului biologic al inimii. Deci, instalarea bradicardiei arată o bună stare de antrenament. Volumul sistolic - la cei antrenați este de 4050ml, datorită acetilcolinei eliberate de terminațiile nervului vag în miocard; acetilcolina produce o încetinire a frecvenței cardiace și o reducere a intensității sitolei ventriculare producând așa numitul “regim de cruțare “ în repaus. După un antrenament
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în miocard; acetilcolina produce o încetinire a frecvenței cardiace și o reducere a intensității sitolei ventriculare producând așa numitul “regim de cruțare “ în repaus. După un antrenament îndelungat sistolele ventriculare sunt mult mai puternice decât la un neantrenat, iar debitul sistolic poate crește la sportivul antrenat până 180-200 ml, față de 100-120 ml, la cel neantrenat. Debitul cardiac - la cei neantrenați este de 5 l / minut, iar la cei antrenați (în repaus) este de 3 l / minut, datorită adaptării treptate la hipoxie
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
este de 3 l / minut, datorită adaptării treptate la hipoxie, transportul O2 pentru acoperirea nevoilor organismului făcându-se cu o cantitate mai mică de sânge. În repaus, când nevoia de O2 și substanțe energetice este mică inima trimite un debit sistolic mic (40ml), iar în ventricul rămâne o cantitate apreciabilă de sânge care reprezintă sângele de rezervă. El este folosit în primele momente ale efortului când întoarcerea venoasă este stânjenită datorită presiunii intratoracice. În eforturi intense, volumul sistolic și debitul cardiac
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
trimite un debit sistolic mic (40ml), iar în ventricul rămâne o cantitate apreciabilă de sânge care reprezintă sângele de rezervă. El este folosit în primele momente ale efortului când întoarcerea venoasă este stânjenită datorită presiunii intratoracice. În eforturi intense, volumul sistolic și debitul cardiac cresc prin golirea mai completă a ventricolelor și nu prin creșterea frecvenței cardiace cum se produce la cei neantrenați. Orice efort făcut sub 130 pulsații pe minut nu modifică dimensiunile inimii. La fel se întâmplă și în
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
reale, dar apoi scade la un nivel mai mic, ce se menține pe toată perioada efortului. Invers, în eforturile foarte intense, frecvența cardiacă nu atinge niciodată platoul (echilibrul stabilă sau steady state), continuând să crească (pentru a suplini scăderea debitului sistolic), cu prelungirea exercițiului (ca în cazul din figură la 200W) până la atingerea stării de epuizare - oboseală - fig.2. Interesant este că la antrenați oboseala apare înainte de epuizarea rezervelor cardiovasculare, pe când la neantrenați, nu; la aceștia, frecvența cardiacă crește fără simptome
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
între FC și capacitatea de efort aerobă (VO2 max), dar numai între valorile de 120170bătăi / minut. Sub 120 bătăi / minut și peste 170-180 bătăi / minut, debitul cardiac (factorul determinant al VO2), nu depinde numai de FC ci și de debitul sistolic. Pe baza acestei relații a fost fundamentată fiziologic determinarea indirectă a capacității de efort aerobe (VO2 max) de către Astrand, de unde și proba care-i poartă numele. În practică FC se determină nu numai pentru a evalua gradul de solicitare, ci
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
chiar după eforturi intense de lungă durată (evident după proba de maraton revenirea se realizează mai încet decât după 1000m plat). În general frecvența cardiacă revine mai repede la valorile inițiale decât presiune arterială. Tensiunea arterială - și în special, cea sistolică, atinge valori de 100-110 mmHg în repaus. Ultimele cercetări au arătat că antrenamentul nu modifică valorile tensiunii arteriale. Cercetările lui M.Georgescu demonstrează că din cauza emoțiilor mari, tensiunea arterială rămâne staționară sau crește ușor. Modificările de antrenament ale sistemului cardiovascular
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
structură a peretelui ventricular enumerate anterior, mai ales dacă pacientul este obez, hipertensiv sau vârstnic. Evaluarea funcției diastolice este ușor de efectuat ecocardiografic Doppler și prin ventriculografie radioizotopică și poate explica prezența fenomenelor de insuficiență cardiacă la persoane cu funcție sistolică normală. Existența unei disfuncții diastolice pare să fie cea mai specifică afectare miocardică în diabet, dar este și un semn precoce de ischemie sau expresia existenței disfuncției diastolice, independentă de afectarea coronariană(72). În această problemă se impun clarificări prin
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
generate prin mecanisme comune (pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul 37, dedicat disfuncției endoteliale în diabetul zaharat). 2. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT Definiție. Hipertensiunea arterială (HTA) se definește prin valori tensionale. Valorile tensiunii arteriale(TA) sistolice de 130-139 mmHg și TA diastolice de 85-89 mmHg sunt considerate “de graniță” chiar și pentru persoanele nediabetice. O nouă clasificare, intrată recent în uz, este prezentată în tabelul 2. Această nouă clasificare s-a impus deoarece riscul cardiovascular începe
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
mult costurile îngrijirii și incidența efectelor secundare, iar pe de altă parte este greu de realizat în practică, așa cum rezultă din studiul CODE 2, unde doar un procent de apoximativ 45% din totalul pacienților supuși tratamentului au atins valorile tensionale sistolice țintă mai mici de 140 mmHg(Mera R et al. Diabetologia 43 (Suppl. 1):A233, 2000). Pe lângă valoarea tensională determinată este importantă asocierea altor factori de risc, iar prezența DZ plasează pacientul în grupul de risc cardiovascular crescut notat cu
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
nou descoperit sunt hipertensivi (27). Prevalența este mai mare la femei decât la bărbați, probabil datorită obezității, deși această diferență persistă și după corecția efectuată pentru indicele masei corpului. Studiul MRFIT (Multiple Risk Factor Intervention Trial) a arătat că HTA sistolică, colesterolul crescut și fumatul sunt predictori independenți ai mortalității la pacienții diabetici de sex masculin. Studiul a confirmat, de asemenea, că DZ este un important factor de risc pentru mortalitatea cardiovasculară, independent de riscul atribuit HTA, hipercolesterolemiei și fumatului. HTA
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
Cu toate acestea, HTA survine de două ori mai frecvent la pacienții diabetici decât la nediabetici. Acest exces de HTA ar putea fi explicat pentru majoritatea cazurilor prin hiperinsulinemie, care face legătura între insulinorezistență și HTA în cadrul sindromului dismetabolic. HTA sistolică izolată se definește prin valori ale TA sistolice mai mari sau egale cu 140 mmHg, asociate cu valori normale sau reduse ale TA diastolice și poate fi prezentă în diferite contexte clinice cum ar fi anemii, hipertiroidism, boala Paget. În
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
mai frecvent la pacienții diabetici decât la nediabetici. Acest exces de HTA ar putea fi explicat pentru majoritatea cazurilor prin hiperinsulinemie, care face legătura între insulinorezistență și HTA în cadrul sindromului dismetabolic. HTA sistolică izolată se definește prin valori ale TA sistolice mai mari sau egale cu 140 mmHg, asociate cu valori normale sau reduse ale TA diastolice și poate fi prezentă în diferite contexte clinice cum ar fi anemii, hipertiroidism, boala Paget. În absența acestor stări patologice, HTA izolată rezultă ca
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
diferite contexte clinice cum ar fi anemii, hipertiroidism, boala Paget. În absența acestor stări patologice, HTA izolată rezultă ca urmare a scăderii elasticității arterelor mari în cadrul procesului de ateroscleroză. Pentru menținerea presiunii arteriale medii în prezența creșterii valorii presiunii arteriale sistolice, rezistența vasculară periferică scade, ducând la scăderea presiunii arteriale diastolice. Cu toate acestea, așa cum a rezultat din diferite studii, valoarea ridicată a presiunii arteriale sistolice reprezintă un indicator de risc vascular, mai ales pentru boala cerebrovasculară, și deci aceste valori
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
în cadrul procesului de ateroscleroză. Pentru menținerea presiunii arteriale medii în prezența creșterii valorii presiunii arteriale sistolice, rezistența vasculară periferică scade, ducând la scăderea presiunii arteriale diastolice. Cu toate acestea, așa cum a rezultat din diferite studii, valoarea ridicată a presiunii arteriale sistolice reprezintă un indicator de risc vascular, mai ales pentru boala cerebrovasculară, și deci aceste valori tensionale trebuie tratate cu aceeași atenție ca și cele din hipertensiunea sistolodiastolică. HTA de decubit cu hipotensiune ortostatică. Apariția hipotensiunii ortostatice asociată hipertensiunii arteriale de
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
abordarea nonfarmacologică se face multifactorial și simultan și se monitorizează împreună cu ceilalți parametri care fac obiectul consultațiilor și al evaluărilor periodice. Tratamentul farmacologic. Obiectivele tratamentului HTA sunt reprezentate de obținerea unor valori tensionale diastolice sub 85 mmHg, iar pentru tensiunea sistolică există un consens pentru obținerea unor valori sub 130-135 mmHg. Pentru acest nivel de control al HTA este obligatorie la diabetici intervenția farmacologică începând chiar din stadiul OMS încadrat ca fiind „la limită” (TAs 130-139 mmHg și TAd 85-89 mmHg
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
se face treptat și sub supraveghere, înlocuind clonidina care se reduce progresiv, cu un alt medicament hipotensor. Diureticele, în special cele de ansă sau tiazid-like (indapamida), se recomandă să fie folosite numai în doze mici, administrate zilnic pentru controlul HTA sistolic la vârstnici în monoterapie sau în asociere cu IECA sau betablocantele pentru cazurile care necesită o terapie combinată. Indapamida, datorită efectelor multiple: antihipertensiv, diuretic, antiradicali liberi, de reducere a microproteinuriei, vasodilatator (în doze de 1,25 -2,5 mg/zi
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
Cu toate acestea, în numeroase cazuri de HTA severă folosirea acestei clase medicamentoase în asociere dublă, triplă sau multiplă cu alte clase se dovedește utilă în controlul HTA. Redăm în tabelul 7 dozele terapeutice ale celor mai utilizate dihidropiridine. Hipertensiunea sistolică izolată, cu risc crescut de AVC, poate fi abordată terapeutic prin monoterapie cu nicardipină, singura dihidropiridină pentru care este dovedită reducerea incidenței accidentelor vasculare cerebrale. De asemenea, în cazul crizelor hipertensive care asociază un accident vascular cerebral, pentru reducerea blândă
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
arătat că IMA la diabetici este asociat cu creșterea ulterioară a incidenței IC, comparativ cu subiecții nediabetici. Explicația ar consta în prezența unui proces de ateromatoză coronariană difuză, o mai mare incidență a bolii tricoronariene, asocierea disfuncției diastolice dar și sistolice la pacienții diabetici, depunerea de colagen în celulele miocardice și interstițial, având ca rezultat o rigidizare a peretelui ventricular și asocierea unor tulburări microvasculare difuze, inclusiv fibroza interstițială și îngroșări perivasculare. Analiza mortalității la diabeticii cu IC relevă rate crescute
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
și cuantificate numai cu ajutorul mijloacelor de investigare paraclinică. La evaluarea neinvazivă a funcției cardiace s-a demonstrat că atât pacienții diabetici cu T1DM cât și cei cu T2DM care nu au semne clinice de boală cardiacă, prezintă anomalii ale timpilor sistolici. Astfel, s-a demonstrat la acești pacienți o alungire a perioadei de preejecție (PPE) și o scurtare a timpului de ejecție al ventriculului stâng (TEVS). Totodată s-a constatat o reducere a fracției de scurtare (FS) și a fracției de
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]