2,462 matches
-
rău că am întârziat și, continuând să dactilografieze, îmi spuse că David dormea, dar că tocmai a dus fetele la culcare și aveam timp să le zic noapte bună. Degetele ei zburau pe taste. Era o dactilografă foarte bună, mulțumită socrului meu, care insistase ca amândouă fiicele sale să aibă și o meserie practică din care să poată scoate ceva bani în cazul în care soarta le dădea o lovitură neașteptată și vor fi vreodată nevoite să își câștige singure existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Susannah și Norman erau și ei acolo. Stăteam în jurul mesei, la cină și copiii alergau pe ușă și nu era nimic neobișnuit în această stare de lucruri. Până și conversația era bine cunoscută. Soacra mea încerca să îl convingă pe socrul meu să își radă mustața. —Uită-te la Norman, spuse ea. Cu toții ne-am întors să ne uităm la cumnatul meu. —Vezi ce bine arată proaspăt ras? — Ca un funduleț de bebeluș, zise socrul meu. —Chiar și Peter, continuă soacra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mea încerca să îl convingă pe socrul meu să își radă mustața. —Uită-te la Norman, spuse ea. Cu toții ne-am întors să ne uităm la cumnatul meu. —Vezi ce bine arată proaspăt ras? — Ca un funduleț de bebeluș, zise socrul meu. —Chiar și Peter, continuă soacra mea, deși era limpede că ajunsese la fundul paharului cu exemple pozitive. Socrul meu mă iubește ca pe un fiu. Soacra mea încă mă mai consideră un hoț care i-a furat fiica de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ne-am întors să ne uităm la cumnatul meu. —Vezi ce bine arată proaspăt ras? — Ca un funduleț de bebeluș, zise socrul meu. —Chiar și Peter, continuă soacra mea, deși era limpede că ajunsese la fundul paharului cu exemple pozitive. Socrul meu mă iubește ca pe un fiu. Soacra mea încă mă mai consideră un hoț care i-a furat fiica de la un pețitor mai potrivit. Poate furtul e o trăsătură de familie. Nu îl vezi cu păr pe față. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Soacra mea încă mă mai consideră un hoț care i-a furat fiica de la un pețitor mai potrivit. Poate furtul e o trăsătură de familie. Nu îl vezi cu păr pe față. Sunt prea bătrân ca să mă mai schimb, insistă socrul meu. Nu spune asta, tăticule, zise Susannah. Și, în plus, asta e părerea lui mami. Soția mea și sora ei încă se mai adresau părinților cu apelativele din copilărie. Credeam că or să înceteze când or să aibă și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de mâine sau, dimpotrivă, de parcă ar fi siguri că va mai exista un mâine. Nu își dau seama că s-ar putea să nu mai fie suficient timp pentru a încheia un armistițiu. Dar tu ce zici, Peter? mă întrebă socrul meu. Tu ești singurul care nu și-a spus părerea. Se întoarseră cu toții spre mine. Eram un membru al familiei, deși nu eram chiar unul dintre ei. Eu admir mustățile, am spus. Soacra îmi aruncă o privire peste masă. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
este dezvinovățit într-o sală americană de tribunal. Mulți oameni erau scandalizați doar de ideea de proces. Ce om l-ar da în judecată pe tatăl unei sfinte? Comunitatea evreilor era scandalizată. Comunitatea evreilor era una dintre expresiile favorite ale socrului meu, de parcă noi sau mai degrabă ei sunt o mare familie fericită; fără șefi; fără vânzători pe piața neagră, fără siluete întunecate furând din zona cenușie a supraviețuirii, fără, în acest caz, oameni în toată firea care se luptă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și pe „pârlitul și nemâncatul“ care iubea supele mai presus de orice, pentru că îi aminteau de „ciorbele“ românești și, treptat-treptat, fără să fi băgat nimeni de seamă, s-a dus la plimbare, din familie și din lume. —La fiecare prânz, socru-meu își punea pălăria, își lua bastonul și părăsea casa ca să se întoarcă abia către seară, îmi povestea tante Trude, care își păstrase temperamentul și plăcerea de a povesti și după ce trecuse de nouăzeci de ani. Pe vremuri fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bucuroasă că putea să revină la vechea obișnuință, chiar dacă în tiradele ei nu uita să sublinieze că știe că eu îl consider pe bunicu-tău cel mai cumsecade dintre oameni. Dar pentru mine hotărârea de a-l urmări în secret pe socrul meu ca sa aflu unde mergea în fiecare după-amiază atât de pus la punct nu mai suporta amânare. Eram așa de emoționată, chiar speriată - ce tărăboi ar fi ieșit, dacă s-ar fi dat în vileag că nora își spionează socrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
socrul meu ca sa aflu unde mergea în fiecare după-amiază atât de pus la punct nu mai suporta amânare. Eram așa de emoționată, chiar speriată - ce tărăboi ar fi ieșit, dacă s-ar fi dat în vileag că nora își spionează socrul! Și totuși, într-o după-amiază de primăvară, m-am postat pe o străduță laterală și am așteptat să se arate, îmbrăcat de sus până jos în negru, cu pălărie și pardesiu. Era răcoare și umezeală, pentru că plouase, și el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
soacrei mele. Și când m-am liniștit, am văzut pentru câteva clipe cât de singur era acest om care se plimba și aș fi dorit din tot sufletul să meargă la o femeie. Nu era greu să-l urmărești pe socrul meu. Pe străduțele acelea existau destule unghere și intrări unde mă puteam ascunde. Doar podul de peste râu ar fi fost o cutezanță prea mare. Totuși, trebuia să merg pe pod dacă voiam să nu-l pierd din ochi, și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
niciodată priviți cu atâta aleasă politețe, nu fuseseră niciodată tratați atât de cuviincios, cum îi trata acest domn care se așezase la masa lor. Probabil că se simțeau într-un fel superiori, respectați în felul lor, prin atenția arătată de socrul meu, care, la rândul lui, aici putea să-și permită să fie ceea ce nu mai era: un bărbat respectat. Și acolo se simțea fericit, atât de fericit, cum nu-l văzusem niciodată - și mi-au dat lacrimile, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Harry se cunoscuseră, dar eram și parte din ceea ce îi ținea împreună. Noi eram, individual și în cuplu, cei mai importanți oameni din viețile lor, privite și individual, și în cuplu. Nu exista o limită clară între calitatea lor de socri și cea de părinți, amândoi ne erau părinți. Cum am putut să cred că asta nu-i va afecta? — O să te superi pe mine dacă am să te întreb ceva ce ar putea părea prea dur? mă întrebă Lynn într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dor de ea în fiecare moment, când mâncam, când mă trezeam, chiar și când împingeam un cărucior în supermarket. Îmi venea să o răpesc de pe stradă și să o oblig să se împace cu mine. Cu toată supărarea cu boala socrului tău, e normal să revii la vechiul mod de viață. Îmi venea să-l pup pentru cât de înțelegător era. — Și touși, am greșit. Ar fi trebuit să-ți spun. Dar, cum ai spus și tu, a durat doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
știu, stând acolo, uitându-mă la el, am simțit... Nu știu ce am simțit, așa că am tras de timp. —Ed, e o idee grozavă, dar nu pot să plec la New York așa din senin. Îmi fac griji pentru Lisa și Alfie. Iar socrul meu nu e încă total refăcut. M-aș simți groaznic dacă vreunuia dintre ei i s-ar întâmpla ceva în timp ce eu sunt de partea cealaltă a lumii. Îi căzu fața. —Mă refuzi. Dacă mă întrebi din nou după Crăciun, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că se căsătorise cu o femeie dintr-o familie bogată și avea mai puține nevoi decât frații lui. Henry prevăzu probleme legate de această excludere - pe bună dreptate, după cum avea să se dovedească. Bob, care Își detesta dependența financiară de socrul său, protestă viguros, Împăcat abia când Henry se oferi să Îi cedeze 5 000 dolari din partea care Îi revenea. — Ești foarte generos, Îi spuse Katharine, auzind de gestul lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia James se ceartă Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să facem un vaccin împotriva cutărei sau cutărei boli a copilăriei. Doar că asta nu doare. Așa că hai să scăpăm cât mai repede. A fost stabilită o zi din aprilie. Eu am fost împotriva zilei de 20, dar viitorul meu socru a găsit că ziua aceasta, oricâte conotații negative ar avea pentru un german pentru el, ca elvețian, nu avea nici un fel de semnificație politică, iar pe deasupra, după cum auzise el de la fiică, eu supraviețuisem zilei de 20 aprilie 1945 -, ușor rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pripă, abia dacă mai poate fi pus într-o ordine cronologică, mai ales că undeva, departe de tot, pentru mama timpul care-i mai rămăsese a trecut altfel, în dureri. Nu mai sunt sigur dacă biblioteca atât de bogată a socrilor mei a devenit mai importantă în ochii mei decât căsătoria stabilită în dreptul peretelui de cărți în ultimele săptămâni petrecute la Lenzburg sau abia în anul care a urmat. În orice caz, am devenit prizonierul lecturii. Mai întâi al Micii istorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pahar pe care-l băuse. Dar indiferent cine m-a plasat pe șina fără sfârșit a povestitului - la început, profesorul Littschwager a fost acela care l-a vaccinat pe elevul său cu Simplicissimus al lui Grimmelshausen -, dulapul de cărți al socrilor mei a fost zestrea Annei; însurându-mă cu ea, am devenit și bogat, pe deasupra. Și mai e ceva ce mi-a adus Bäumliacker, cum se numea casa cu grădină din Lenzburg, ca valoare adăugată: pe cele două surori ale Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de multe ori: „Ce se alege de mine acum? Eu ce mă fac acum?“ Spre sfârșitul lui aprilie, imediat după nunta pentru care sosise la Lenzburg, a venit cu Anna și cu mine la casa de vacanță din Tessin a socrilor mei, unde a încercat să-și aline suferința cu cantități uriașe de ciocolată, indiferent dacă era cu lapte sau amăruie, dar fără să știe ce altceva să facă decât, oricât ar fi fost vremea de frumoasă, să plângă. Tânguirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care erau ironizate deprinderile mele de modă veche în ale scrisuluimi-au dăruit un pachețel plin de panglici noi-nouțe, ca să fiu aprovizionat pe viitor... Dar întâia mea Olivetti, acel dar de nuntă pe care i-l datorez lui Margot, sora socrului meu, și lui Urs, soțul ei, și pe care actualmente o păzește cel mai tânăr fiu al meu, Bruno, ca și când ar fi o bucată din mine, a avut ceva special: pe ea am bătut acele poezii care aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Întotdeauna numai despre moarte, „singurul adevăr obiectiv”, problema problemelor, după Whitman. Și după alții. Pierderea. Am făcut-o cu toată sinceritatea, crîncen, rupînd creioane Între dinți. Cu deznădejde. Și pasiune. PÎnă cînd am Început să pierd cu adevărat. Tatăl meu, socrul și, acum trei ani, vărul. Mai bine spus, fratele meu. Am fost alături, aproape nedespărțiți, vreo treizeci de ani. Mai mic cu doi ani decît mine, profesor de compoziție la Academia de Arte Frumoase. Dispariția lui absurdă m-a modificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Timpul este atunci cînd trece vremea.” (Andreea, 6 ani) De pildă Nina Nicolici pleacă În Grecia, Daniela Nane e măritată cu un bărbat care o adoră și pe care la rîndul ei Îl adoră spunîndu-i că are niște bomboane de socri, lucru ce-o face să-l adore și mai mult. Spasmul multiplu idealul cuplurilor. Rodica se gîndea acum preocupată și cuprinsă tot mai mult de remușcări la bietul Claudiu; nu era nevoie s-o facă, deoarece Claudiu se afla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiica, un inginer ginerele, iar Răzvan Vasilescu (Florian Flo) face mărțișoare, yoga, chiromanție, și-n general se pricepe la orice la modul idiot, nefiind clar deocamdată cine-i el exact, pare un vecin binevoitor, apoi ni se spune că-i socrul mare, cu toate că-ntr-un moment al meu de neatenție socrul mare-i altcineva. Ce este Însă instructiv e că, de fapt, n-are nici o relevanță legătura lui Flo cu familia Îndoliată. SÎntem În Săptămîna Patimilor. În program se precizează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mărțișoare, yoga, chiromanție, și-n general se pricepe la orice la modul idiot, nefiind clar deocamdată cine-i el exact, pare un vecin binevoitor, apoi ni se spune că-i socrul mare, cu toate că-ntr-un moment al meu de neatenție socrul mare-i altcineva. Ce este Însă instructiv e că, de fapt, n-are nici o relevanță legătura lui Flo cu familia Îndoliată. SÎntem În Săptămîna Patimilor. În program se precizează că filmul este istoria unei deposedări integrale fizice, morale și spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]