3,003 matches
-
inaugurată de Editura Polirom recuperează o operă aptă să reconstituie destinul omului și talentul scriitorului Octavian Paler. Zăbovind mai cu seamă asupra volumului Don Quijote în Est (Editura Albatros, 1994) inclusiv pentru că metafora din titlu reprezintă perfect demersul spiritual de luptător solitar și fără simbrie al autorului. Este vorba de un regal eseistic de mare combustie intelectuală, un discurs paralel între memorial și diagnoza prezentului și a societății noastre postdecembriste. Construit în genul tezelor și antitezelor unui savant contrapunct, eseul se derulează
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
genul tezelor și antitezelor unui savant contrapunct, eseul se derulează ca un spectacol de idei, cuceritor prin fervoare, vervă și acuratețe a dicțiunii. Galileo Galilei (chinuit de întrebarea dacă merită să mori pentru adevăr) și Don Quijote (menit să se bată solitar pentru ideile lui înalt morale într-o lume scufundată în promiscuitate și care nu mai crede în iluzii) sunt eroii ce-l reprezintă cel mai bine pe eseist și pe om, Spre ei evadează mereu, părăsind splendoarea peisajelor mediteraneene, spre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
maiorescian până la Perpessicius, revizitând cu mijloacele sale performante de filolog, bibliotecar academic, de istoric și critic literar, toate edițiile Eminescu dintre 1883 și 2000. Le supune unei radiografii ce ia în calcul cauzalitatea lor ascunsă, meritele și scăderile, cu voluptatea solitară a justițiarului împătimit de Eminescu, dublată de seninătatea netulburată a celui ce știe totul și încă ceva pe deasupra despre viața și opera Poetului. Cartea în două volume la care ne referim este rodul amplificării tezei de doctorat, susținută de N.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dorim să insistăm asupra cauzelor pe care chiar nu le cunoaștem, ci mai curând asupra omului Cornel Mihai Ionescu, superconștient de valoarea sa performantă, dar complet lipsit de vanitatea specifică branșei scriitorilor. C. M. I. a fost în fond un superintelectual solitar și nefericit, sau mai curând melancolic (un curs al său se numise "Melancolia la Dürer", chiar dacă mereu însoțit de "efebi și bacante" studenți și studente de-ale lui?), un "imponderabil" (C. Bădiliță) în sensul, credem noi, că împărația lui livrescă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care a pășit Profesorul Alexandru Balaci a legat întotdeauna trecutul de viitorul României prin Iubire, Adevăr și Frumusețe. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane, Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în categoria mult mai bine reprezentată a femeilor care-și acoperă prin transparente manevre mondene o situație compromițătoare. Lenora fusese un paravan acceptabil al nevoii intime de a uita, de a refula amintirea unui sine inacceptabil, fapt recunoscut în aparté-urile solitare ale personajului. De unde însă acordurile solemne, "pasionate", ale "morții unei soții"? Tema "muzicală" devine intens sugestivă în lumina întregii istorii a lui Walter. Stă, de data aceasta, în puterea lui să calculeze termenul precis, inevitabil, al unei morți neîmpovărătoare, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
devenit pentru noi un indirect roman exotic avînd ca temă întîlnirea între două civilizații."(5) Chiar dacă citită în traducere (6), opera ambasadorului Nicolae Milescu Spătarul își păstrează o energie a narațiunii, caracteristică suflului epic. Autorul nu este simplul diarist, un solitar care-și află în tihna locului său de recluziune sau de reculegere refugiul pentru meditație, pentru introspecție. Jurnalul lui are un destinatar, un cititor ce s-ar chema "intim"(7), de n-ar fi unul cît se poate de oficial
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de primăvară). Vara este atinsă de arșiță, materia se descompune, iubirea este perisabilă, și începe să fie evident gustul pentru satanic. Fiind un inadaptat, Bacovia manifestă aversiune față de societate și își "mobilează" universul poetic, mai totdeauna, cu fecioare tuberculoase, parcuri solitare, plânsul, golul, umezeala, răceala, nevroza, culori (negrul, cenușiul, galbenul, violetul, roșul), orașul de provincie somnolent, amante care ascultă în grădini fanfara militară, vântul în piața dezolantă, plictisul provincial, dezagregarea sufletească, nervii, ploi țârâitoare, monotonie. Toamna este anotimpul ftizicilor, parcurile sunt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
primăvară); 12. Olfactivul se regăsește prin mirosuri puternice, agresive: Toarnă pe covoare parfumuri tari/ Adu raze pe tine să le pun/ Sunt câțiva morți în oraș, iubito,/ Și-ncet cadavrele se descompun" (Cuptor); 13. Inadaptabilul: a. Un intelectual sărac, visător, solitar, introvertit; b. Inadaptatul pasiv, care cade în melancolie iremediabilă (Matei Călinescu). Mediul acestui inadaptabil este orașul de provincie cu case în dărâmare, sau mahalaua capitalei, unde sufletul este terorizat de apăsări depresive: "Te pierzi în golul singurărății/ O, suflet, mereu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de compoziție și în interiorul strofei (primul și ultimul vers din catrenul unu și doi sînt identice). În prima strofă, decorul este reprezentat de: copaci (elemente ale vieții), culorile alb/ negru (simboluri ale morții), "copacii albi, copacii negri" (agonia lumii), parcul solitar (solitudinea), "doliu", "funerar" (moartea). Acumulările de enunțuri nominale au câteva mărci particulare: laitmotiv (alb, negru), refren; câmpul semantic al ideii de moarte (repetiția "Decor de doliu"); repetarea obsesivă a adjectivelor "albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
agonia sufletească. În strofa a doua identificăm un alt simbol bacovian frecvent: simbolul păsării; pasărea "cu pene albe, pene negre" dintr-un coșmar existențial, populat cu fantome. Natura primordială a romanticilor a fost înlocuită cu o natură artificială, a parcului solitar (motiv simbolist), devastat. În ultima strofă, moartea universală simbolizează degradarea spirituală: "Și frunze albe, frunze negre/ Copacii albi, copacii negri;/ Și pene albe, pene negre,/ Decor de doliu funerar..." Repetarea obsedantă a culorilor "alb-negru" asigură muzicalitatea versurilor, substantivul "ninsoare" sugerează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
viziunea schopenhaueriană, omul de geniu se izolează în lumea lui: "Hyperion are trăsăturile proprii titanului și geniului, în opera lui Eminescu" (D. Popovici). El este un spirit contemplativ și titan, prin acțiune: "Luceafărul e tipicul geniu al romanticilor... Geniile sunt solitare, neliniștite" ( G. Călinescu); care e mai presus de spațiu și timp (în spirit kantian). Luceafărul e un mit liric romantic prin valorificarea motivului Zburătorului, prin ceremonialul erotic, descrierea haosului, antiteză, cosmologie, incompatibilitatea dintre cele două lumi, prin meditația filosofică asupra
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
împrejurări să se ocupe de calendare. V. Pârvan a definit poate cel mai bine "tragedia de precursori, chinuiți, batjocoriți, neînțeleși, trădați" care îi pândește, într-o societate ca a noastră, pe cei care se devotează binelui social. Putând lucra, egoist solitar, ca cei mai buni din țările luminate ale Apusului, se tânguia marele istoric, noi nu vom fi lăsat după noi nimic întreg, nimic armonios, nimic asemănător marei iubiri de gând care a fost în noi" (Scrieri, 1891, p. 381). O
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ascund un principiu mortal: nimic nu este mai fragil că subtilitatea". Contradicție? Nu neapărat. Este vorba doar despre dublă scară de valori proprie filosofiei încă de la începuturile ei: postulează un model pentru cultura în general și un altul pentru filosoful solitar. Primul model cere imperios ceea ce Nietzsche numea "sacrificiul intelectului", în timp ce al doilea impune sacrificarea sănătății, a fericirii terestre, chiar a chibzuinței. Aptitudinea filosofului pentru martiriu face parte din modul său de viață, din bunele sale maniere, așa cum stipulează tradiția de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tânărul Cioran nici macar nu a încercat să o cunoască pe acea față. Același sentiment de furie neputincioasa caracterizează iubirea-ură pentru România și mai târziu pentru Franța, de acelasi neant se consumă exilatul din București, Berlin și Paris, ca și tânărul solitar din parcul sibian, pentru că iubirea și ura sunt simbiotice la Cioran: Nu există faptă fără ură. Iubirea justifica faptele, dar ea nu este mobilul lor. De câte ori se micșorează ură în mine, am impresia că sunt pierdut pentru această lume, iremediabil
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Acest aspect al bunătății ființei umane îl vor întruchipa personaje că Bruno Bassán și Martín del Castillo, ființe bucolice și contemplative, neliniștite, pentru că sentimentele lor sunt complexe, dar și pentru că trăiesc într-o lume crudă, guvernată de sisteme frigide. Ființe solitare, retrase, timide, nesigure și îndoite, deosebit de sensibile și afective, "care vin pe lume încărcate de iubire", insă destinate să sufere mult în viața asta, ca și Sábato însuși, ființe care se simt de multe ori, așa cum Martín îi spune lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
am fost confruntați atât de des", pe fundalul deșertului, o dată cu venirea spaniolilor, sosiți în căutarea norocului și dând de acest imens teritoriu gol, cu acest peisaj trist. Nu întâmplător marile religii ale Occidentului s-au nascut în deșert, în oameni solitari, confruntați cu acea metaforă a Neantului și a Absolutului care este câmpia lipsită de viață, spune Sábato. Tot aici s-a ivit, prin distrugerea pampei, predispoziția religioasă și acea melancolie esențială a gaucho-ului, pe care le regăsim în cântecele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fugă sau de revoltă. Creezi ceea ce nu ai, ceea ce vrei să ai, ca obiect al dorinței și speranței noastre, ceea ce, ca o magie, ne permite sa evadam din brutală realitate cotidiană"165. Bordelul este sexul în stare pură, iar imigrantul solitar care intră într-un bordel își rezolva problema ușor, "cu tragică facilitate cu care se rezolvă acest lucru în locurile astea sinistre", spune Sábato. Nu era, deci, sexul ceea ce-l neliniștea pe imigrantul de la Buenos Aires, ci el tânjea după comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prostul ăla / Care, frânt fiind, s-a pus odată pe lătrat"172. Moartea este evocata în versuri triste că acestea: În noaptea asta, isprăvile mele / pe veci s-au încheiat / o misterioasă fiara / mi-a închis inima"173. Dar portenul solitar știe să spună și cu o sinistra aroganță: "Nu vreau să mor decât cu mine / Far' spovedanie, far' Dumnezeu, / Să mor cu necazurile mele / încrâncenat în pică"174. Cuvintele lui Sábato din cartea sa de memorii Înainte de tăcere sunt parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
au fost mai cu seamă un destin pentru altele... pentru toate culturile mici, care și-au răcorit sterilitatea în umbră celor mari"22. Sábato, gânditor și simțitor deopotrivă, nu propagă idei, ci mai curând "fâșii rupte din sufletul său de solitar solidar", cum l-a caracterizat Camus, asumându-și povară de îngrijorare disperată a unei lumi întregi, aflate la o răspântie primejdioasa de care nu este însă pe deplin conștientă: Dacă nu ne mai găsim timp să creăm o ambianța de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în primul rând, spune Sábato, arta este o încercare disperată de comunicare prin intermediul unui limbaj în cazul scrisului, cuvantul -, un limbaj ce depășește cu mult limbajul cotidian. Toate aceste gesturi, atât de interiorizate, toate aceste forme de expresie "cumplit de solitare", vor fi cele care într-o zi îi vor permite comunicarea cu semenii, devenind, prin această, paradoxal, un mare extrovertit. Scriitorul încearcă să se elibereze de o obsesie nelămurita, exprimând-o și, deci, transmițând-o altora. "De câte ori, scufundat în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
footnote Henry Barclay Swete, op.cit, p. 88. footnote>. În concepția Sfântului Părinte, nimic nu caracterizează mai bine natura umană decât faptul de a comunica unul cu altul și de a iubi pe semeni, căci omul este ființă socială, nu solitară și sălbatică<footnote Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, cap. II, Î. 3, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 18, pp. 224-225. footnote>. Arhiepiscopul Capadociei a practicat slujirea dezinteresată a dragostei frățești, ceea ce confirmă pe deplin justețea numirii de
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
a înțeles nimic; lui trebuie să i se explice totul: "maimuțele lânoase, tucanii, maimuțele urlătoare, toate animalele pe care le omorâm pentru hrană, sunt persoane, la fel ca și noi. Jaguarul este, și el, o persoană, dar e un vânător solitar, nu respectă nicio regulă. Noi, persoanele desăvârșite, trebuie să îi respectăm pe cei pe care îi ucidem în pădure, pentru că ei sunt pentru noi un fel de rude prin alianță..." (ibid.). Așadar, animalele nu sunt doar un vânat banal, ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cam mult cu natura, pentru că am manipulat un pic cam mult celelalte ființe, specia noastră este, se pare, realmente pe cale de dispariție. De data aceasta, vechiul discurs ar trebui luat în serios. Mai recent, s-a descoperit (de către un navigator solitar) că într-o insulă din Oceanul Indian, care a fost mult timp supraexploatată prin turism și apoi abandonată, uitată de lume undeva la mijlocul secolului nostru, speciile și populațiile locale au devenit sterile de mai bine de zece ani. Nu mai există
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în Franța sau în Norvegia au loc epurări. Este și cazul KPD-ului, precum și al partidului comunist spaniol, în care numeroși conducători sînt excluși. În plus, PCE părăsește guvernul în exil, condus de către socialistul Llopis și face figură de cavaler solitar în lupta împotriva franchismului. În Italia, după înfrîngerea în alegerile legislative din 1948, PCI este și el antrenat în spirala opțiunilor sovietice, într-o cu totul altă manieră decît PCF. După Joan Barth Urban, din 1948 și pînă în 1953
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]