3,740 matches
-
acțiunea diferiților factori mutageni/carcinogeni. Apar astfel mii de leziuni stabile în ADN, care sunt transmise în descendență celulară. Ele pot afecta și genele implicate în controlul proliferării celulare. Mutația acestor trei tipuri de gene poate avea loc în celulele somatice generând neoplazii cu caracter neereditar, netransmisibile la urmași, sau poate avea loc în linia germinală și, în acest caz, neoplazia dobândește caracter ereditar; ea se poate transmite în descendență sub forma susceptibilității, adică a predispunerii la malignizare. O mutație singulară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
malignizare. O mutație singulară este însă insuficientă pentru inducerea transformării maligne, dar, odată produsă în linia germinală, ea va fi transmisă, ca atare, la descendenți și odată cu ea și starea de susceptibilitate. Dacă în cursul vieții individuale apare o mutație somatică într-o celulă sau și o a doua mutație somatică, într-o aceeași celulă, cel de al doilea eveniment mutațional va potența prima mutație și acționând sinergic cu aceasta, vor declanșa împreună procesul multistadial de evoluție malignă a celulei, iar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
maligne, dar, odată produsă în linia germinală, ea va fi transmisă, ca atare, la descendenți și odată cu ea și starea de susceptibilitate. Dacă în cursul vieții individuale apare o mutație somatică într-o celulă sau și o a doua mutație somatică, într-o aceeași celulă, cel de al doilea eveniment mutațional va potența prima mutație și acționând sinergic cu aceasta, vor declanșa împreună procesul multistadial de evoluție malignă a celulei, iar susceptibilitatea devine din stare potențială realitate patologică manifestă. Așa s-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lui A. Knudson, privitor la geneza neoplaziilor, cunoscut sub numele de „ipoteza celor două lovituri”, una fiind reprezentată de o mutație genică transmisă pe linia germinală, de la un părinte la copil, cea de a doua fiind reprezentată de o mutație somatică. Pentru ca o celulă să ia calea transformării maligne, al doilea eveniment mutațional trebuie să se fi produs în oricare celulă care a moștenit mutația germinală de la un părinte (gena de susceptibilitate). Necesitatea coincidenței acestor două „lovituri” mutaționale este un patent
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
au fost identificate două grupe de complementație, unul desemnat A (Tanaka și colab., 1990), al doilea desemnat ERCC-3, în care este modificată o helicază, ca și în sindromul Cockayne (Weeda și colab., 1990). Analiza trăsăturilor de malignizare prin utilizarea hibrizilor somatici a evidențiat implicarea cromozomului uman 4 în supresia malignizării (Evans și colab., 1982) și a cromozomului uman 1 în supresia independenței de substratul de ancorare și angiogeneză (Rastinejad și colab., 1989; Stoler și Bouk, 1985). Pierderea cromozomilor 3 și 15
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
uman 4 în supresia malignizării (Evans și colab., 1982) și a cromozomului uman 1 în supresia independenței de substratul de ancorare și angiogeneză (Rastinejad și colab., 1989; Stoler și Bouk, 1985). Pierderea cromozomilor 3 și 15 umani din hibrizii celulari somatici om-hamster sirian se corelează cu reexpresia tumorigenezei induse de oncogenele V-Ha-ras și V-myc (Oshimura și colab., 1985). Pierderea cromozomului uman 11 se asociază cu tumorigeneza în hibrizii celulelor HeLa × fibroblaste diploide umane, după cum prezența cromozomului 1 este implicată în supresia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și aceleiași clone celulare transformate malign. Dar, tot atât de probabilă este și altă posibilitate, și anume, celule cu caracteristici biochimice și metabolice distincte să derive dintr-o singură celulă inițială. În acest caz, diferențele se acumulează prin caracterul întâmplător al mutațiilor somatice, apărute cu o rată înaltă în celula inițială care a suferit evenimentul transformării maligne și, apoi, în descendentele sale. Rata înaltă a mutațiilor în celula transformată malign, induce o instabilitate genetică accentuată: sunt mutații la nivelul moleculei ADN, la nivel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
De aici rezultă că IMORTALIZAREA CELULARĂ și TUMORIGENEZA CELULARĂ sunt proprietăți distincte. Totalitatea caracteristicilor manifestate de celulele maligne ale unei tumori este un exemplu clar de pleiotropie, deoarece modificarea ereditară inițială care stă la baza transformării maligne a unei celule somatice se exprimă printr-o multitudine de trăsături al căror ansamblu constituie tocmai fenotipul tumoral. Celulele transformate malign nu suferă moartea celulară programată genetic (apoptoza). Transformarea malignă implică modificarea multor proprietăți normale ale celulei, dar totodată dobândirea unora noi, printre care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
eșecul înregistrat în multe cazuri, poate fi astăzi interpretat în termenii înțelegerii de către acest medic român, a existenței unor factori în celulele normale, fie ele și spermatozoizi, care ar fi putut contracara factorul anormal al malignizării. Ulterior, experiențele de hibridare somatică efectuate în Anglia și SUA au dovedit că un asemenea punct de vedere era realist. Deoxiribovirusurile oncogene au genom ADN și induc diferite neoplazii umane. Virusurile ADN acut transformante conțin gene inductoare de tumori (oncogene), care nu au corespondenți în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și în mitoză. În ovulul fecundat al mamiferelor și amfibienilor sunt exprimate și alte protooncogene ca mesaje materne, fiind transcrise și după activarea genomului embrionar. Spre deosebire de c-mos, setul de gene include multe protooncogene exprimate în mod obișnuit în celulele somatice. De exemplu, protooncogenele exprimate ca ARN matern în ovocitele de șoarece includ gene care codifică pentru factori de creștere (PDGF și TGF-α), gene care codifică pentru protein/tirozin/kinaze (c-kit și c-abl), membrii familiei ras, c-raf, c-fos și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mos, H-ras, K-ras, sis și src sunt preluate integral în genomul viral, după care sunt supuse modificărilor impuse de organizarea genetică virală. Localizarea cromozomală a protooncogenelor s-a realizat cu ajutorul tehnicilor moderne de biologie moleculară: hibridarea moleculară in situ, hibridarea somatică și bandarea cromozomală. Astfel, în genomul uman au fost identificate protooncogene corespondente pentru oncogenele responsabile de carcinomul de vezică urinară, neuroblastom și neoplazie de colon. Ele au o organizare similară (au câte 4 exoni) și codifică pentru o proteină cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
urmare a mutației sau sinteza unei proteine noi dintr-o genă himeră, creată printr-o rearanjare cromozomală). Astfel de schimbări sunt dominante și, în mod obișnuit, afectează o singură alelă a protooncogenei. Mutațiile activatoare ale protooncogenelor sunt aproape invariabil mutații somatice, cele constitutive (germinale) fiind probabil letale. Din această cauză, cancerul poate fi considerat o mutație somatică, formele sale ereditare, transmise prin gameți (mutații germinale) fiind rare. Se cunosc mutații ale unor protooncogene (de exemplu, kit), care produc decolorarea tegumentului - condiția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomală). Astfel de schimbări sunt dominante și, în mod obișnuit, afectează o singură alelă a protooncogenei. Mutațiile activatoare ale protooncogenelor sunt aproape invariabil mutații somatice, cele constitutive (germinale) fiind probabil letale. Din această cauză, cancerul poate fi considerat o mutație somatică, formele sale ereditare, transmise prin gameți (mutații germinale) fiind rare. Se cunosc mutații ale unor protooncogene (de exemplu, kit), care produc decolorarea tegumentului - condiția patologică numită vitiligo (indicativ OMS MIM 172 800). Mutațiile celulelor liniei germinale se moștenesc (transmitere ereditară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
asociază cu neoplazie familială ele se manifestă ca dominante; - mutația ambelor alele ale unei gene GST este asociată cu dezvoltarea neoplaziei. Natura supresoare a acestor gene s-a descoperit prin experiențe de transgeneză. Punerea la punct a tehnicii fuziunii celulelor somatice în culturile de laborator, de către H. Harris și colaboratorii (1969), a permis obținerea hibrizilor intra- și interspecifici de celule somatice, deschizând larg drumul cartării genice și efectuării unor experiențe sui-generis, în descifrarea mecanismelor vieții. Utilizarea metodelor biologiei moleculare a condus
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
neoplaziei. Natura supresoare a acestor gene s-a descoperit prin experiențe de transgeneză. Punerea la punct a tehnicii fuziunii celulelor somatice în culturile de laborator, de către H. Harris și colaboratorii (1969), a permis obținerea hibrizilor intra- și interspecifici de celule somatice, deschizând larg drumul cartării genice și efectuării unor experiențe sui-generis, în descifrarea mecanismelor vieții. Utilizarea metodelor biologiei moleculare a condus la deslușirea multor aspecte misterioase, criptice, ale tumorigenezei. Astfel, s-a constatat că fuziunea unor celule normale cu celule maligne
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomii perechii 11 este însoțită de redobândirea competenței tumorigenice a celulelor HeLa deoarece prezumptiva genă supresoare de tumori fiind recesivă și rămânând într-un singur exemplar, nu se poate exprima fenotipic. În alte neoplazii umane, pe calea analizei hibrizilor celulari somatici dintre celule normale și celulele tumorale, au fost identificate și alte gene supresoare de tumori, localizate în diferiți cromozomi. Experiențele efectuate la șoareci au substanțiat paradigma existenței genelor supresoare de tumori. Astfel, funcția oncogenei v-KI-ras de la șoarece este blocată de către
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de creștere și diviziune, chiar în condiții prohibitive pentru celulele normale. Efectul oncogenelor asupra celulelor este dominant pozitiv, din punct de vedere genetic, acesta manifestându-se chiar și în prezența a două copii ale alelei normale a protooncogenei. Genetica celulei somatice a ajuns însă la o concluzie exact opusă și anume că tumorigeneza este recesivă față de creșterea normală a celulei, descoperindu-se astfel așa-numitul paradox al fuziunii: creșterea normală este dominantă față de transformarea malignă. De aici s-a dedus că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o concluzie exact opusă și anume că tumorigeneza este recesivă față de creșterea normală a celulei, descoperindu-se astfel așa-numitul paradox al fuziunii: creșterea normală este dominantă față de transformarea malignă. De aici s-a dedus că celulele normale din hibrizii somatici cu celulele maligne trebuie să posede gene care pot domina oncogenele, ținându-le sub control. Se spune că astfel de gene realizează un control negativ asupra creșterii și proliferării celulare, ceea ce condiționează un ritm normal al diviziunii celulelor, în acord
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
diviziunii celulelor, în acord cu contextul histologic și al diferențierii acestora (proliferare ritmică în epitelii și măduva roșie hematopoietică, proliferare cu rată redusă în hepatocite și fibroblaste, blocarea permanentă a proliferării în neuroni etc.). Analiza atentă a revertanților hibrizilor celulari somatici dintre celulele normale și cele tumorale, adică a acelora care redobândesc fenotipul tumorigenic, arată că aceștia pierd totdeauna același sau aceiași cromozomi din setul pe care-l moștenesc de la linia celulară normală și care condiționează ca ei să revină la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de leziuni în ADN, activând mecanismul apoptozei, atunci când mecanismele reparării leziunilor din ADN nu sunt eficiente. Funcția specifică a proteinei P53 este controlul intrării celulei în faza S a ciclului celular. În aproape jumătate dintre tumorile umane se înregistrează mutații somatice ale genei p53. Mutațiile germinale ale genei p53 stau la baza formei familiale a sindromului Li-Fraumeni în care apar multiple cancere în diferite organe. Forma activă a proteinei P53 de la om este un tetramer de patru subunități identice, fiecare având
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
oxidanți (radicalii liberi ai oxigenului și monoxidul de azot). În insulele CpG, în care restul Citozină este metilat, mutațiile punctiforme apar cu frecvență mare. Spre deosebire de mutațiile genei p53 din linia germinală, care au caracter stohastic, mutațiile genei p53 din celulele somatice au localizare preferențială. În sindromul Li-Fraumeni (SLF) mutațiile din linia germinală apar în orice regiune a genei p53. Dar, mutațiile genei p53 din linia germinală sunt promotori tumorali cu energie scăzută, concluzie bazată pe constatarea că doar 50% dintre purtătorii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aibă atributul nemuririi, fiind sortit pieirii. Nu întâmplător, celebrul Fr. Jacob, în anul 1970, în „Logica viului”, a făcut afirmația că „cele mai mari invenții ale naturii sunt sexualitatea și ... moartea celulară!” (s.n.). Gena p53 poate fi inactivată prin mutație somatică. Mutațiile acestei gene, apărute în linie germinală, sunt asociate cu un spectru larg de tumori: carcinomul de sân, sarcoame, tumori cerebrale, leucemii și carcinoame adrenocorticale. Susceptibilitatea tumorală este transmisă ca și în cazul retinoblastomului, ca o trăsătură mendeliană dominantă, astfel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din sindromul LiFraumeni, presupunere susținută și de identificarea mutațiilor p53 în linia germinală în familiile cu sindrom Li-Fraumeni, ca și în alte neoplazii fără caracter familial, dar cu antecedente neoplazice multiple. Astfel, atât mutațiile în linia germinală, cât și mutațiile somatice ale genei p53 pot juca un rol major în declanșarea neoplaziilor umane. Mutațiile genei p53 identificate în tumorile umane se grupează în patru regiuni ale genei, înalt conservate în seria vertebratelor. Aproape toate mutațiile apar între codonii 120 și 290
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din Passarge, 2000). În dezvoltarea carcinomului de colon sunt implicați cel puțin șase loci genici asociați cu Polyposis Coli. În două protooncogene recesive ras desemnate K-ras1 și K-ras2, precum și în patru gene dominante supresoare de tumori au fost identificate mutații somatice care condiționează patogeneza cancerului colorectal. Cele mai multe forme de carcinom de colon nu se asociază cu Polyposis Coli (Passarge, 2000). Markeri ADN de tip RFLP lincați cu locusul genic APC pot fi utilizați în diagnosticul indirect pe bază de ADN (fig
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
risc pentru boală, pe când individul III-1 nu are un asemenea risc. În apariția carcinomului de colon se înregistrează mai multe faze (fig. 20.8). Suita de evenimente care conduc la această condiție malignă începe cu apariția unei mutații germinale sau somatice într-una dintre cele două alele ale genei apc. Urmează pierderea celeilalte alele (LOH) care este însoțită de dezvoltarea unui adenom cu celule mai puțin diferențiate și formarea unui polip. Transformarea malignă are loc încă în urma apariției mutației în multe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]