22,065 matches
-
și, în acel moment, am realizat că nu era sărutul tatei pentru fata lui, ci altceva, și am avut un sentiment puternic de respingere, ceea ce nu mi s-a întâmplat niciodată cu tatăl meu adevărat. “și m-am trezit din somn plângând...” spune cânteculși spun și eu pentru că acele spirite nu erau ale părinților mei, ci unele joase, cât de joase nu știu să spun, dar erau cel puțin rătăcitori. Am plâns trei zile și am tot gândit până am realizat
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
privind în urmă la cele întâmplate, cred că Ea a zâmbit îngăduitor la ruga mea, pentru că știa mai bine ca mine la cine strigasem acel nu. Îi mulțumesc pentru iubire, protecție și îngăduință. Am adormit și a fost primul meu somn odihnitor și reconfortant după mult timp, cu toate că am dormit aproximativ două ore. Când m-am trezit, eram alt om. Ca de obicei, am intrat în baie să fac duș, dar mam oprit în fața oglinzii și nu-mi venea să cred
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
am uitat pur și simplu să mai aprind o lumânare și să binecuvântez pe toți. Mi-am amintit abia în pat, dar eram așa de obosită încât mi-a fost lene să mă mai ridic din pat. Am adormit, dar somnul meu n-a durat mult. A venit un câine mare, negru, s-a ridicat în două labe și m-a izbit cu toată puterea în piept. Așa de puternică a fost lovitura că încă mă mai zguduiam când m-am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
iar George V. a transmis: „Spiritul începe să intre în fetus când acesta a ajuns aproximativ la patru luni... Pe măsură ce fetusul crește, spiritul din spațiul negativ se micșorează ca dimensiuni și proporții. Nașterea înseamnă pentru spirit o oarecare înviorare, dar somnul devine din ce în ce mai profund, pe măsură ce copilul crește și se dezvoltă. Intrarea totală a spiritului în noul născut se face abia la vârsta de 12-14 ani, când spiritul inițial intră total în copil, acesta intrând într-o perioadă de dezvoltare rapidă, care
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cum apasă, aproape strivindu-mă. Și totuși mă simt fericită că există. Că doare. Și durerea poate avea frumusețea ei... Încerc, dar nu mai pot să adorm. Poate vei râde, dar de fapt mi-e frică să mă las pradă somnului. Ciudat, nu? Această nedeslușită teamă îmi aduce aminte de o întâmplare din copilăria mea... Eram în vacanța mare, la bunicii din partea mamei, într-un cătun uitat de lume. Într-o noapte, m-am trezit, îmi era sete. Căutând găleata cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Într-o noapte, m-am trezit, îmi era sete. Căutând găleata cu apă, l-am zărit pe bunicul stând afară, pe băncuța din fața casei. - Bunicule, de ce nu dormi? M-a privit blând, surâzându-mi. - Într-o bună zi va veni somnul cel lung, draga mea. Nu voi mai avea cum să privesc minunăția asta de cer înstelat. Și atunci... stau și-l privesc acum. Somnul? Veni-va și acela... Așa și eu. Mi-e frică uneori să adorm. Simt că aș
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Bunicule, de ce nu dormi? M-a privit blând, surâzându-mi. - Într-o bună zi va veni somnul cel lung, draga mea. Nu voi mai avea cum să privesc minunăția asta de cer înstelat. Și atunci... stau și-l privesc acum. Somnul? Veni-va și acela... Așa și eu. Mi-e frică uneori să adorm. Simt că aș pierde ceva mult mai important decât acele câteva ore de odihnă. Prefer să rămân trează, rememorând clipele petrecute cu tine. Le întorc pe toate
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
culoare și s-a îndreptat. Mi-aduc aminte că atunci când am tuns-o pentru prima oară, a plâns. Am păstrat cosița. Cea mai dulce amintire de atunci. Mama Mariei vorbea încet, aproape șoptit, ca și cum ar fi vrut să nu tulbure somnul cuiva. Privea fotografia fiicei sale cu ochii plini de lumina dragostei materne. - După cum cred că ți-ai dat seama, asta e camera ei. Am păstrat-o așa cum a lăsat-o în momentul în care s-a mutat, imediat după ce a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au glasurile calde. Atât de calde, încât Mia nici nu simte aerul tăios care intră prin ușa întredeschisă. Copiii au plecat, încărcați cu fructe și dulciuri. S-a făcut târziu și somnul reușește să o învingă și pe ea, nu doar pe Lucia. Nu ar vrea să piardă momentul în care, în odaie, se va strecura Moșul... Nu vrea să adoarmă. Nu vrea să piardă, nu vrea, nu... L-a pierdut! Dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub pătura albastră și moale. Somnul îi dă târcoale, din ce în ce mai insistent. N-ar vrea să adoarmă, e încă devreme. Dar nici nu așteaptă pe nimeni, pentru că nu, nu crede în Moș Crăciun. N-o să piardă nimic, nu vine nimeni, n-o să piardă nimic, n-o să... Poc
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o atitudine "predilect oximoronică"; Emil Botta este, pentru Carmelia Leonte, un poet al stridențelor, prizonier al propriului sistem de oglinzi, care trăiește/scrie un "lirism circular", acordând o semnificație particulară "somnu-lui" (cu identificarea diferențelor specifice față de "somnia" eminesciană și de "somnul" lui Blaga sau al Anei Blandiana) și disocierii "nevrotice" a subiectului poetic de eul empiric. Carmelia Leonte abordează opera lui Emil Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre cel al argoului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poate renunța la accesoriile sale. Așa cum bastonul, papionul, mănușile au rolul de a comunica ceva, constituindu-se într-un metalimbaj, obiectele în lirica autorului nostru sunt deosebit de semnificative în conturarea unui "decor" poetic. Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest poem, de pildă, "Terasa, portocalele, pianul" sunt accesoriile de care vor-beam. Ele asigură "debutul", după ridicarea cortinei. Rostogolirea lor este, de fapt, trecerea dintr-o condiție a existenței în alta. Pentru că această poetică a obiectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
oricărui început și sfârșit. Personajele își caută desăvârșirea nu prin ele însele, ci prin proiecția lor pe fundalul mohorât, amar-mișcător al noncomunicării. În vis m-a lovit cineva cu o nuielușă, dar cine mi-a spus: "Trezește-te, cenușă?!" (Spiridușul somnului) Uneori, după cum demonstrează Carlos Bousoño, metafora nu mai implică simultaneitate în timp, ci juxtapunere, apropiere tangențială a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
său de "șmecher crai". Poetul insinuează că întreaga lume poate deveni orice, altceva decât este: Lumea e un pat în care se transpiră. (Meridian) De altfel, evenimentele nu îl ocolesc pe Trântor, ci i se oferă, îl asaltează chiar în somn: Piratul din Mările Chinei a sosit în somnul meu pe o luntre fragilă. (Vizite, I) Poziția poetului rămâne una pasivă, când nu este chiar defensivă: Nu, adormitule, stai aici, (...) Pe mările Chinei bântuie un vânt rău, și tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lume poate deveni orice, altceva decât este: Lumea e un pat în care se transpiră. (Meridian) De altfel, evenimentele nu îl ocolesc pe Trântor, ci i se oferă, îl asaltează chiar în somn: Piratul din Mările Chinei a sosit în somnul meu pe o luntre fragilă. (Vizite, I) Poziția poetului rămâne una pasivă, când nu este chiar defensivă: Nu, adormitule, stai aici, (...) Pe mările Chinei bântuie un vânt rău, și tu n-ai nici un rost și e mai bine între lene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fragilă. (Vizite, I) Poziția poetului rămâne una pasivă, când nu este chiar defensivă: Nu, adormitule, stai aici, (...) Pe mările Chinei bântuie un vânt rău, și tu n-ai nici un rost și e mai bine între lene și perini, la adăpost. Somnul este o compensație, o mișcare retractilă spre pântecul existenței: Prin al iepurilor somn speriat, Au trecut ogarii în lung și-n lat (...) Prin somnul profund al stejarilor Au trecut hoardele tătarilor O mie de toamne despletite Și o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Nu, adormitule, stai aici, (...) Pe mările Chinei bântuie un vânt rău, și tu n-ai nici un rost și e mai bine între lene și perini, la adăpost. Somnul este o compensație, o mișcare retractilă spre pântecul existenței: Prin al iepurilor somn speriat, Au trecut ogarii în lung și-n lat (...) Prin somnul profund al stejarilor Au trecut hoardele tătarilor O mie de toamne despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și tu n-ai nici un rost și e mai bine între lene și perini, la adăpost. Somnul este o compensație, o mișcare retractilă spre pântecul existenței: Prin al iepurilor somn speriat, Au trecut ogarii în lung și-n lat (...) Prin somnul profund al stejarilor Au trecut hoardele tătarilor O mie de toamne despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Au trecut ogarii în lung și-n lat (...) Prin somnul profund al stejarilor Au trecut hoardele tătarilor O mie de toamne despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
al stejarilor Au trecut hoardele tătarilor O mie de toamne despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși este "o cameră de culcare" în acest univers somnolent. În somn, deci, se primesc vizite (Vizite), în somnul poetului, al fagilor și mai cu seamă al lui Dumnezeu năvălesc personaje aflate în starea de veghe (Nuanțe). Deloc surprinzător, și somnul devine un infern (Schiță pentru infernul meu). Ne este deja cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși este "o cameră de culcare" în acest univers somnolent. În somn, deci, se primesc vizite (Vizite), în somnul poetului, al fagilor și mai cu seamă al lui Dumnezeu năvălesc personaje aflate în starea de veghe (Nuanțe). Deloc surprinzător, și somnul devine un infern (Schiță pentru infernul meu). Ne este deja cunoscută agresivitatea obiectelor pe care o resimte poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
însăși este "o cameră de culcare" în acest univers somnolent. În somn, deci, se primesc vizite (Vizite), în somnul poetului, al fagilor și mai cu seamă al lui Dumnezeu năvălesc personaje aflate în starea de veghe (Nuanțe). Deloc surprinzător, și somnul devine un infern (Schiță pentru infernul meu). Ne este deja cunoscută agresivitatea obiectelor pe care o resimte poetul în stare de veghe, de unde apare și riscul reificării. Iată că acestea îl amenință și în somn: Terasa, portocalele, pianul s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
veghe (Nuanțe). Deloc surprinzător, și somnul devine un infern (Schiță pentru infernul meu). Ne este deja cunoscută agresivitatea obiectelor pe care o resimte poetul în stare de veghe, de unde apare și riscul reificării. Iată că acestea îl amenință și în somn: Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest caz, obiectele nu mai sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]