1,623 matches
-
interpreții au comunicat direct cu publicul, făcându-l părtaș la emoțiile transmise. Am admirat noblețea și sensibilitatea cu care Horia Mihail a expus tema principală a menuetului, preluată în aceeași manieră sinceră și expresivă la vioară, precum și îngemănarea subtilă a sonorității celor două instrumente. În secțiunea mediană (în mi major), remarcabilă prin frumusețea inspirației melodice, artiștii au transmis un evantai bogat de sentimente, care au evocat tristețea, nostalgia, meditația și resemnarea. Duo-ul a realizat cu măiestrie cele două imagini contrastante
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
roluri au fost asigurate de soliști tineri și cu glasuri de perspectivă: Marian Rește (Angelotti), Gelu Dobra (Sacristanul), Nicolae Zaharia (Sciarrone), Claudiu Bugnar (Spoletta), Paul Tomescu (Temnicerul), Mariana Lazăr (Pastorul). Orchestră a fost disciplinata și atentă, eficiența mai ales in sonoritățile ample, cu rare pasaje poetice, cu un solo final de clarinet plin de culoare expresiva, dar, si cu rateuri supărătoare la suflătorii de alama, tot în ultimul act. Baghetă a aparținut experimentatului dirijor brașovean Dorel Munteanu, care, cu această ocazie
O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Brașov. In: O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Braov by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-website/Journalistic/83850_a_85175]
-
Kitajenko: lecție de măiestrie Personalitatea unei orchestre este dată de sonoritatea sa, obținută din însumarea personalității fiecărui component, la rându-i fiind subsumată unei concepții unice și unificatoare, aparținând dirijorului. Și toate acestea în slujba muzicii, a stilului propriu fiecărei compoziții prezentate publicului. Aceste cerințe (ușor de formulat, dar rar întrunite
Kitajenko: lec?ie de m?iestrie by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83542_a_84867]
-
cu radios lirism. Finețea sugerează „complicitatea” cu visul shakespearean al nopții de vară. Jansons leagă supla structură cu formă clasică a uverturii de capodopera ce-i urmează: simfonia lui Haydn are la rândul ei rol în strategia programului gândit pe sonorități puternice, cu forță pe măsura potențialului - parcă fără limită al orchestrei, un mecanism perfect! Ritmică viguroasă, în „asalt”, modulații spectaculoase, percuții exotice, caracter marțial, explozii coloristice, grație de Menuet, nuanțe dramatice, totul clădit în jurul unui umor fin. Nu este Haydn
Olandezii...REGALI! by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83543_a_84868]
-
nu a prea avut, fiind prea firavă pentru o asemenea partitură, dar probabil ideală pentru lucrări delicate. Iar în partea a doua, Simfonia de Franck a revenit la „re minor”, parcursă, la fel ca și cele anterioare, cu acurateŃe și sonoritate frumoasă a ansamblului, dar șters, fără „flacără”, poate și pentru că dirijorul polonez - din 2005 director artistic al Suisse Romande - este prioritar un muzician serios și meticulos, acordând atenŃie mai ales corectitudinii. Un plus de expresivitate, de relief, de „suflu
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
Constantinescu). O adecvare și acuratețe stilistică fără cusur. Partea a doua a fost consacrată muzicii lui Haydn (lumea culturală comemorează două secole de la moartea primului mare clasic). Coardelor li s-au alăturat două oboaie și doi corni, perfect integrați în sonoritatea și stilul colectivului münchenez. Simfonia nr. 43, “Mercur”, a fost executată de-a dreptul miraculos. În fine, Concertul în do major pentru violoncel l-a avut protagonist pe Marin Cazacu, aflat în formă de zile mari. La îndreptățitele aplauze insistente
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
vântul peste câmpii, pe blonda Lorelei sau focuri de artificii. In Scherzo-urile de Chopin , cântate cu un tumult interior și o ardere extremă, pianista mi s-a părut mai impetuoasă ca altădată, cu accente mai ascuțite mergând până la asprimi; sonoritatea nu și-a păstrat totdeauna limpiditatea dar pianul ei „vorbește” și în fața noastră se petrece ceva important care ne conștientizează că asistăm la momente unice nerepetabile, în care un mare artist ne dăruiește ceva prețios din propriile lui trăiri.
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
se concentreze și să cânte la nivelul cerut de cota Festivalului „Enescu”. Dacă în cadrul stagiunii curente a avut și prestaŃii destul de anoste (ca să nu spun... „de serviciu”), de această dată a cântat nu doar corect, ci și cu o frumoasă sonoritate de ansamblu, cu incisivitate și percutanŃă ritmică, reușind momente de poezie sau de anvergură bine gradate, sub conducerea onestă a dirijorului Leonid Grin. Lucrarea Mozzart a la Haydn de Schnittke a fost un adevărat test de rigoare și profesionalism, rezolvând
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
se știe - este prima partitură publicată cu text bilingv - în germană și engleză -, astfel încât a dorit să prezinte, în primă audiție la noi, acea versiune mai puțin cunoscută, dar deosebit de interesantă și datorită pronunției specifice care, evident, determină a altă sonoritate a cuvântului cântat. Abordată cu finețe și profunzime, dar și cu o luminozitate expresivă subliniată prin omogenitatea și transparența corzilor, prin linia elegantă a suflătorilor (alăturarea instrumentelor vechi cu cele clasice fiind deosebit de interesantă), dar și prin utilizarea unui harpsicord
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
protagonist să ofere, în supliment, prima piesă din suita Impresii din copilărie. Aflat în largul său, Remus Azoiței a demonstrat în Lăutarul că stăpânește cu virtuozitate stilul enescian, că rafinata sa tehnică violonistică îi permite să obțină efecte superbe de sonoritate de menestrel popular autentic, dar mai presus de orice ne-a convins, că în momentul de față, proiectul discografic Opera omnia a lucrărilor pentru vioară de Enescu, se află în cele mai sigure perspective de finalizare optimă. Programul dirijat de
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
să scoată uvertura dintr-o stare de apatie, de neutralitate obositoare, nerelevantă pentru înscrierea pe afișul unui festival internațional. Suita de balet Pasărea de foc de Igor Stravinski a evidențiat valorile individuale ale soliștilor din orchestră, admirabila partidă a coadelor, sonoritatea omogenă a ansamblului pe momentele de contraste dramatice, în ciuda unor decalaje din Dansul infernal pe care Kitajenko nu a știut să le evite. Momentul culminant l-a marcat Dansul Păsării de foc, unde oaspeții francezi au demonstrat o virtuozitate de-
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
un recital sau concert cu opusuri din marea literatură universală, dar de această dată a propus, în Festival, un proiect inedit, derulat în varii feluri, alături de al său “The Silk Road Ensemble” - o călătorie muzicală de-a lungul continentelor, în sonorități orientale, arabe sau mexicane, venite parcă din alte vremuri. Atmosfera creată chiar de cantilena superb țesută de Yo Yo Ma cu finețe și nostalgie (amintind surprinzător de melopeea doinită de pe la noi) a purtat publicul ce invada sala Operei Naționale în
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
câțiva ani la asemenea instrumente ce aduc, discret și pregnant deopotrivă, un abur de poveste. Pentru că și în acea seară, urmând “drumul mătăsii”, am trăit o poveste. Un proiect născut din dorința de a studia circulația și interferența ideilor și sonorităților în diferite culturi de-a lungul “drumului mătăsii”, din Asia în Europa, imaginat de Yo Yo Ma, având deci toate datele interioare pentru a percepe și transmite asemenea conexiuni, afirmând că “trăim într-o lume a interdependențelor și cred că
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
culme ale artei pianistice. De fapt, marele edificiu sonor e mai degrabă o simfonie în care protagoniștii, pianul și orchestra, se înfruntă și se completează reciproc. În prima mișcare, solistul a desfășurat un discurs muzical în ansamblu, dar insuficient ca sonoritate, susținut cu expresivitate medie, fără pasiunea incadescentă în lipsa căreia muzica lui Brahms nu poate trăi cu adevărat. Orchestra a colaborat eficient, iar ca moment de grație am reținut minunatul solo de corn. Partea a doua a avut o pornire precipitată
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
ascultat o versiune bine lucrată a Simfoniei fantastice de Berlioz. Am urmărit în mișcarea de început conturarea și dezvoltarea ideii fixe a compozitorului, tribulațiile acesteia în „reverii și pasiuni”, admirând calitatea compartimentelor de suflători și ralizarea unei code admirabile ca sonoritate de ansamblu. Celebrul vals al părții secunde s-a desfășurat cu grație, elegant, cu suspans și neliniște la reapariția ideii fixe, într-un vîrtej final unde marele ansamblu a demonstrat virtuozitate de calitate superioară. Partea a treia, scena câmpenească, a
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
debutul suitei în stil fugatto (Uvertura), ca și finalul (Bourée), adică exact « coperțile » sonore ale partiturii ! Siguranța și vigoarea dirijorului în discursul muzical polifonic au imprimat lucrării lui Enescu o măreție pe care doar rușii știu să o transmită prin sonoritatea caracteristică, « de orgă », a orchestrei. Același concept de viziune modernă a guvernat și în tălmăcirea fragmentelor din suita Romeo și Julieta de Serghei Prokofiev, cu deosebire că strălucirea instrumentală a atins uneori momente monumentale, alternate cu clipe de finețe și
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
publicul, confiscă atenția ascultătorilor și le transmite bucuria muzicii. Am admirat cu precădere dialogul violoncelului cu pianul din partea lentă, cu momente de fuziune perfectă a celor două instrumente. Și în partea finală au existat realizări spectaculoase, cum ar fi înnobilarea sonorităților de fanfară, însuflețirea pasajelor de game ascendente și descendente și îmbogățirea lor cu sens expresiv. Leonin și totodată rafinat, plin de fior lăuntric cu care își contaminează colaboratorii și ascultătorii, Jean-Yves Thibaudet și-a demonstrat clasa înaltă în acest concert
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
plin de fior lăuntric cu care își contaminează colaboratorii și ascultătorii, Jean-Yves Thibaudet și-a demonstrat clasa înaltă în acest concert. Meritul său e cu atât mai mare, cu cât a reușit să învingă handicapul acusticii deficitare a sălii și sonoritatea neplăcută a pianului. E de reținut ca argument în acest sens frumusețea Intermezzo-ului de Brahms, oferit ca supliment. Așteptată cu emoție, Simfonia a doua în Re major de Brahms a fost lucrarea de rezistență pentru a confirma prestigiul orchestrei
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
cu pregnanță personalitatea marelui pianist. Am admirat fuziunea până la contopire a celor două forțe, pianistul și orchestra. Andantele concertului ne-a dat momente privilegiate de profunzime a gândului muzical, ca și Murray Perahia în variațiunea minoră din final, ale cărei sonorități astrale nu vor fi uitate curând de cei prezenți. Concertul s-a încheiat în atmosfera frenetică specifică mozartiană, ca un triumf al jocului și al voioșiei. În cel de-al treilea concert de J.S. Bach pentru clavir și orchestră în
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
stilistică barocă, repune în discuție câteva probleme de cutumă a interpretării, între care cea a raportului sonor solo-tutti. Pe noi, auditorii formați de experiența practicii postromantice și moderne în interpretarea muzicii lui Bach și a lui Mozart, ne poate descumpăni sonoritatea mai estompată a instrumentului solist, atitudinea mai discretă, mai puțin sau deloc „de vedetă” a protagonistului. Obișnuiți cu tratarea grandioasă a repertoriului baroc și a celui clasic, putem fi frustrați de modestia atitudinii cu care servesc muzica acești artiști extraordinari
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
din cauza capacității reduse a sălii, nu se va putea intra decât cu biletul special tipărit pentru acest eveniment. Curiozitate și interes - pentru cei care i-au auzit, cu două zile în urmă, doar în Sinfonia de Berio, nostalgie după sonoritățile unice ale grupului lui Ward Swingle - pentru audienții înregistrărilor din anii ’60 ai debutului artistic al formației. Longevitatea acestui ansamblu (peste 45 de ani de carieră!) spune multe, dar, în primul rând, certifică succesul imediat de public coroborat cu aprecierile
Swingle Singers "Kings" by Loredana Baltazar () [Corola-other/Journalistic/83631_a_84956]
-
Kevin Fox și Tobias Hug, bași - au “conservat”, parcă, suplețea și prospețimea începuturilor, repertoriul lor, cu caracter prolific, unind adaptări ale unor creații clasice de indisolubilă popularitate cu jazz-ul, gospel-ul, pop-ul și rock-ul de calitate. Aceeași veritabilă sonoritate “instrumentală” (datorată și inginerului de sunet Hugh Walker - care, așa cum au declarat membrii formației, “a făcut posibilă existența acestui concert”, cu rafinatele reglaje fonice care construiau un incredibil univers simfonic de o acuratețe excepțională - am adăuga noi), aceeași puritate
Swingle Singers "Kings" by Loredana Baltazar () [Corola-other/Journalistic/83631_a_84956]
-
muzicianului autentic, stăpân deplin pe ceea ce vrea să comunice. An Jong Do a fost încântător în interpretarea Concertului nr. 4 în Sol major de Beethoven. Este o natură muzicală cu totul aparte, beneficiar al unui auz fabulos de bogat în sonorități speciale. Cu distincție, eleganță și rafinament, a condus dialogul permanent cu orchestra, a modelat fiecare structură sonoră, asigurând în felul său exotic autenticitatea discursului beethovenian. Dintre momentele miraculoase din concert, evoc dialogul cu orchestra din partea a doua, unde a arătat
Concursul de pian by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83540_a_84865]