218,930 matches
-
există de asemenea destule studii literare care iau în discuție în chip punctual referirile la Cartagina într-una sau alta dintre scrierile latine. în schimb, pare să nu fi fost încercată încă o examinare sistematică a reprezentărilor literare romane asupra spațiului punic cu dimensiunile sale reale ori legendare, examinare axată asupra felului cum i-au imaginat latinii pe rivalii lor construindu-și implicit și o imagine despre ei înșiși. Cartagina i-a preocupat întotdeauna și pe autorii latini, atât în perioada
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
să-și fi definit propriul mod de a concepe existența și prin raportare la felul de a fi al cartaginezilor, care au constituit multă vreme cea mai serioasă amenințare la adresa ambițiior hegemonice ale statului roman. Redutabilă putere maritimă dominantă în spațiul mediteranean, adversară directă a Romei în trei prelungite confruntări militare sângeroase, Cartagina capătă o dimensiune legendară în scrierile latine. Cetatea punică a trezit în același timp disprețul, ura și fascinația adversarilor săi. Bogățiile acumulate aici încă din timpul când Roma
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
doar în alb și negru, mai cu seamă că recunoașterea calităților adversarului poate servi la reliefarea meritelor proprii. Arta latină oglindește complexitatea raporturilor stabilite între romani și un dușman odios, dar cu o certă putere de fascinație. Alteritatea reprezentată de spațiul punic pare să fi contribuit în mod decisiv la constituirea identității romane.
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
Marius Chivu Abia debutat individual în 1989 cu Manualul autorului, Bogdan Ghiu s-a remarcat după revoluție printr-o prezență energică în mass-media, un spațiu care i-a devenit curând o a doua natură. În rubrica ținută în paginile "Dilemei", Ochiul de sticlă, devenită ulterior o carte (ALL, 1997), Bogdan Ghiu a scris despre televiziune ca fenomen esențial al societății "media" postmoderne, când cei mai mulți abia
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
dor? Will you erase me, my love!? Clementine (Kate Winslet) se hotărăște să se despartă de Joel (Jim Carrey) și apelează la firma Lacuna Inc. care îi poate șterge amintirile dureroase printr-un program psihologic special. Cu ajutorul lucrurilor ce definesc spațiul emoțional al fostei iubiri - agenții amintirilor, cum ar veni -, programul special de la Lacuna Inc. creează o hartă a prezenței Celuilalt în memorie. Cum fiecare amintire presupune un nucleu emoțional, programul poate acționa în sensul degradării respectivelor amintiri și, în cele
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
nu mai au nici un viitor. Michel Gondry este pur și simplu magnific. Ideea lui Cameron Crowe din Vanilla Sky este dusă aici la consecințele vizuale extreme. Fuga prin memorie a celor doi este un trip reversibil, disperat, halucinant într-un spațiu al alterității absolute, în trecutul reconstituit în topografia mentală, într-o realitate butaforică a cărei materializare este gândul și umbra. Joel & Clementine par personajele unei fotografii arzând care, pentru a scăpa, încearcă să se strecoare dincolo de marginile hârtiei. Sunt urmăriți
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
Hanka și Jadzia sau exotismul calm al atmosferei din pădurea de lângă Starîe Doroghi. Din cele spuse până acum nu trebuie să se înțeleagă însă că dramatismul ar fi cu desăvârșire absent. Începutul și finalul cărții sunt fără doar și poate spații rezervate aspectelor sumbre, contemplării tragicului destin al oamenilor, tristeții, durerii, disperării (e greu de uitat, de pildă, figura spectrală a lui Hurbinek, copilul infirm, născut la Auschwitz și care nu văzuse în viața lui un copac). Ceea ce lipsește însă de
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
dușumeaua unui vagon de marfă. În altă ordine de idei, imaginea trenului, prezentă în mai toate producțiile despre Holocaust (fie că e vorba de literatură sau de filmografie) devine în Armistițiul nu atât (sau nu în primul rând) simbol al spațiului de trecere, al acelui no man's land cenușiu situat între două lumi, ci mai degrabă pretext pentru autor de a face loc unor eroi și unor peripeții de roman picaresc. Dacă ar fi să ne menținem în sfera analogiilor
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
mansarda din Varșovia, dincolo de ghetou, unde și-a pierdut familia, fetița și unde i s-a spus că a murit și el, dincolo de pelerinajele spre Europa, Israel, Palestina, America. Să revin. Ce era tulburător și părea că nu încape în spațiul de la Teatrul Act era povestea în sine a unei femei, si nu neapărat a unei evreice, o poveste a unei vieți tumultoase, plină peste măsură de încercări și suferințe, de fapte cumplite, împovărătoare, de rigori, de credințe, de dibuci, de
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
să conteze? Firește că nu. Dar pe lângă bucuria deșănțată a exhibării publice, există și o bucurie a anonimatului. Nu toți intelectualii români suferă de histrionismul cinic al lui Răzvan Theodorescu. Mulți dintre ei își dedică energia gesturilor simple ale lărgirii spațiului respirabil, și nu deversării de ură și resentiment. De pildă, echipa alături de care mă aflam în acele momente, pe drumul dinspre București spre Iași. O echipă cât se poate de neobișnuită pentru România. Să-i vezi, în același microbuz, pe
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
E vorba de . Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existența la Microsoft România a unor oameni neobișnuiți (cuvântul lui era, cred, "improbabili"). Adică niște profesioniști de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spațiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran. Câteva săptpmâni mai târziu, ei s-au întâlnit cu Adriana Babeți și cu Marius Lazurca. Fără multe cuvinte, fără obișnuitele complicații și conflicte când doi sau mai
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
aceste zile - ești sigur că îți recuperezi investiția. În plus, sunt dificil de găsit pe casetă sau pe DVD. Așa că merită să te înghesui și, mai apoi, să scrii despre aceste filme. Mă voi limita la trei, ca să am suficient spațiu pentru o analiză mai profundă. E de-a dreptul improbabil să nu sesizezi similitudinile dintre primul și ultimul film difuzate în cadrul Omagiului lui Bernardo Bertolucci: lungmetrajul Visătorii (2003) pare un Ultimul tango la Paris (1972) cu și pentru adolescenți. Există
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
a citit mai tot, e tobă de carte, pare să știe toate operele, toți autorii, are la îndemână referințele complete și citatele perfecte. De aici o extrem de densă țesătură asociativă care se întinde nu doar în timp, dar și în spațiu (a se citi limbi și culturi diferite), precum și o fascinație asociativă, a punerii în relație, dar mai ales în descendență. Antoaneta Tănăsescu câștigă instantaneu încrederea cititorului pentru că tot ce spune spune în perfectă cunoștință de cauză. În al doilea rând
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
a fost Balul mascat, în 2000, Încet spre Europa, iar acum, cu două săptămîni înainte de alegerile parlamentare și prezidențiale, Schelete în dulap. Cartea din acest an prezintă interes și din perspectiva imaginii pe care o au cei doi coautori în spațiul publicisticii noastre politice. Dacă Mircea Mihăieș are reputația unui soi de nihilist, posesor al unei retorici corozive și, pe alocuri, contondente, de care au avut parte, în egală măsură, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, Victor Ciorbea și Adrian Năstase, în jurul
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
trei confruntări electorale pe care le-a cîștigat (1990; 1992; 2000) și nu mai avea nevoie de dialogul cu Vladimir Tismăneanu pentru a o obține. În plus, în calitate de istoric al comunismului și de analist politic expert în evoluțiile din fostul spațiu comunist, Vladimir Tismăneanu nu putea rata șansa testimoniului unui martor fundamental pentru ultimii cincizeci de ani din istoria României. Despre calitatea cărții și omisiunile pe care le conține se poate discuta. Gestul de a o face și de a o
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
avangardă. Nu e de mirare, astfel, că un critic spaniol a putut vorbi despre "generația unipersonală a lui Ramón Gómez de la Serna", într-atât a impus amploarea și complexitatea aportului său la viața modernității literare din țara sa și din spațiul mai larg european. Prefațatorul ediției franceze a Omului pierdut, François-Michel Durazzo, nu ezită să califice prologul autorului la această carte drept "una dintre artele poetice cele mai originale, scrise după manifestul suprarealismului" al lui André Breton, iar romanul ca atare
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
un asemenea univers golit de sens, în care viața cu stereotipiile ei, îngrădită de o logică ce o sărăcește, amenințată continuu de moarte, se cere reabilitată prin deschiderea către orizonturile misterioase, obscure, încă nevizitate, promițătoare de revelații fie și precare, spațiu de indeterminări în care se poate inventa, unde se poate răspunde unor întrebări pe care comoditățile noastre de gândire le lasă în suspensie. Este "nebuloasa" la care se referă romancierul, nestrăină, desigur, de acel mitic pământ virgin ori de tabula
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
pierdut", strivit de trecerea unui tren de marfă și imposibil de identificat. Avem de-a face, așadar, în Omul pierdut, cu o carte în care orice cititor sensibil la dramele, reveriile și iluziile omului modern va descoperi nu numai un spațiu de reflecție de certă profunzime (o instructivă lectură psihanalitică ne oferă, în final, d-na Vera Șandor, într-o Scurtă notă empatică de acompaniere terapeutică), ci și o scenă cu spectaculoase desfășurări de roluri, într-o regie mereu inventivă, ingenioasă
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
Mircea Mihăieș De când nu mai am acces la infailibilul observator din curtea blocului - spațiul de depozitare a gunoaielor - acuitatea observațiilor mele sociale a scăzut dramatic, după cum eventualii cititori vor fi observat. Mutându-mă, am slăbit legătura cu ceea ce se numește "talpa țării". Am pierdut, așadar, contactul direct și permanent cu evoluția socială a României
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
trening și cu un hanorac mai obosit decât "generația poetică �80", acum, toamna), iau tramvaiul, plătesc cinci lei taxa de intrare și pătrund într-un extract de Românie pentru care m-ar invidia și discipolii școlii sociologice a lui Gusti. Spațiul - câteva hectare de mahala împrejmuite de niște garduri neclare, mai potrivite la o casă de corecție sau la un spital psihiatric - are, însă, un nume diafan: "Piața Flavia". Un paradis al vechiturilor, dar și al mărfurilor contrafăcute. Vrei un parfum
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
pe care, punând-o alături de Magna carta apud Domine 1215, temelia civilizației engleze , text greu de imagimat fără cucerirea romană, se întregește chipul unei mari națiuni. *** ...Britania, cea mai mare din insulele pe care le cunosc romanii, se întinde ca spațiu și climă în răsărit spre Germania, iar în apus spre Spania ; la sud este zărită și de gali. (De francezi, adică, o concesie stilistică de efect n.n. )... Părțile ei din nord, ne având în față nici o țară, sunt bătute de
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
amintesc de Vasiliev, nimic nu ne îndreptățește să-i afiliem teatrul unei experiențe sacre. E un teatru izvorât din pulsiuni capabile să depășească cenzura raționalului și să descătușeze subconștientul artistic, un teatru în care, ca și în vis, timpul și spațiul se întrepătrund potrivit unei logici arbitrare, un teatru unde imaginile apar și dispar fără nici o predeterminare, unde artistul își interzice să aleagă între frumos și urât. Zholdak declară că, atunci când lucrează, se află într-o stare de extremă luciditate, acea
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
o atitudine de revoltă și rezistență, cu consecințele ei represive pentru breslele artiștilor profesioniști, ajunși fără voia lor să joace un rol neașteptat în linia întâi a con- fruntărilor ideologice. Desigur, în ochii moraliștilor din alte timpuri istorice și alte spații culturale decât cele ale dictaturii ceaușiste, este exagerat, ba chiar ridicol, a vorbi în atare situație despre o rezistență, fie ea și prin cultură, dar ea a fost aproape singura lumină, oricât de firavă, din acei ani ai întunericului. O
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
s-a făcut simțită în chiar sensibilitatea basarabeană. însă nu aceasta ar fi sursa originalității sale, ca sunet și configurație, cât osebita calitate a înseși locurilor de baștină ale liricii basarabene. Ne aflăm, atunci, în fața unui fenomen artistic ieșind din spațiul mioritic, în altul, parcă fabulos, care o modelează. Poate cel mai bine reiese acest lucru din lectura volumelor de proze scurte, în a căror privință Tudorel Urian constată că doar autorii din ultima generație se sincronizează cu literatura națională și
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
un anarhism funciar, când cel de personaj timid, tainic și plin de lirism, mânuind cu dexteritate deriziunea și gratuitatea (uneori, bine camuflate). 6) Mai abitir decât în alte perioade, muzica actuală mustește de umor; un umor ce sfidează timpul și spațiul (răsturnări de evenimente, torente de referințe ocultate sau la vedere, altoiuri stilistice, efecte hilare, rezolvări fulminante, dar în special, colajul și citatul care recopiază gânduri, stârnind zgomotul de fond al evenimentelor în derulare). Amestecul de texte și pretexte, decupajele, clivajele
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]