9,106 matches
-
de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să împroaște totul în jur. În acel moment, o încremenire cumplită puse stăpânire pe intrus - în speță, pe mine -, căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot trupul, ca un curent electric, așa cum se petrece mai întotdeauna, când spaima intră-n om, din care pricină am luat-o la fugă pe drum în vale, cu graba unui hoț prins asupra faptului, tulburat fiind și nevoind a mai privi cumva în urmă. Cititorul cu pretenții înalte, adică cel care așteaptă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asupra mea, m-am hotărât să-L las pe Dumnezeu, și doar pe El, să mă aibe în paza Sa... Celula în care am fost adus apoi - și din care scriu acum - parcă este gândită anume cu menirea să semene spaimă și să-l înrăiască și mai tare pe păcătos, în loc să-l îndrepte. După dulcea și neprețuita libertate, în care oamenii roiesc slobozi, adesea fără s-o bage de seamă, acum mi se desfășura dinaintea ochilor acea încăpere nespațioasă, sufocantă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mințile rătăcite... În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 77 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate toate doar de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie să mă urmezi! Spaima de-nceput a tânărului, treptat, se preschimbă în nedumerire. Primul gând al său fu numaidecât să se împotrivească și să-și continue neabătut traseul, dar, în aceeași clipă, se răzgândi, dându-și repede seama că niciodată nu trebuie să te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc pământul de sub picioare, căci picioarele îi paralizaseră complet. Parcă plutea, plutea pe spaimă! Cu toate acestea, ea încercă să facă câțiva pași înainte, dar mult prea greu îi era, se vede, căci căi de mii de ani treceau în tot atâtea clipe 1 pentru dânsa! Nu în fiecare zi îți este dat să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot mai des și mai des coșmaruri oribile, fir-ar să fie! De ce, mă-ntreb, am atâtea coșmaruri? Și, de cele mai multe ori, mi se întâmplă să visez numai draci. De ce visez numai draci? Mereu, când mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zadar și că nu poate ține deloc pasul cu eschivele rapizi ale băiatului, încercă să se înfrâneze pe cât posibil și să se mulțumească numai să-i vorbească. Gâfâia, însă, puternic. Avea o mutră dușmănoasă, răutăcioasă și autoritară, încât stârnise teribil spaima în Șerban; niciodată n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia. Fiecare vorbă, pe care încerca ea din răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui se preschimbară demult în gheață, încât nu mai ajunse să simtă nimic altceva, decât pe ea, gheața! Și nu este de mirare, căci, într-adevăr, dacă cititorul a avut prilejul de a încerca pe propria-i piele așa ceva, o spaimă mare are, de cele mai multe ori, forța miraculoasă de a te face să uiți atunci, pe loc, de orice fel de durere trupească sau de apăsare sufletească, încât nu te mai lasă să te concentrezi decât la motivul pentru care a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de cele mai multe ori, forța miraculoasă de a te face să uiți atunci, pe loc, de orice fel de durere trupească sau de apăsare sufletească, încât nu te mai lasă să te concentrezi decât la motivul pentru care a apărut ea, spaima! Exact în starea 192 Rareș Tiron aceasta neplăcută se găsea acum și Șerban, fiindcă mintea și fiecare părticică din trupul său tremurau de fiori și de emoție față de orice fel de schimbare în rău, ce ar fi putut să apară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt și cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
corp străin amenințător, bântuit de peșteri și de munți, de prăpăstii și de bolți? Printre tinerele japoneze, circulă și astăzi povești despre colege care, făcând dragoste cu străini, au fost literalmente "rupte" de mădularele lor gigantești. Desigur, aceste înfiorări de spaimă nu le domolesc dorința arzătoare de a cunoaște această experiență, în mare parte datorită imaginii pline de romantism pe care o are bărbatul occidental, atent și sensibil în pat, contrastând puternic cu macho-ul egoist care este bărbatul japonez clasic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe viață și pe moarte. „Eram parcă În delir, Își descrie Jucătorul starea, și am Împins toată această sumă pe roșu - și deodată m‑am dezmeticit ! Și numai o singură dată În toată seara aceea, de‑a lungul Întregului joc, spaima a trecut prin mine cu fiori reci și mi‑a făcut mîinile și picioarele să tremure. Am perceput cu groază și mi‑am dat seama fulgerător : ce Înseamnă pentru mine acum să pierd ! În miza aceea era toată viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
atinge cunoașterea este încă permisă, marea se întinde încă liberă în fața noastră, probabil mai liberă ca oricând. Așadar, există o bucurie mai mare a trăi fără Dumnezeu? Urmările extreme ale morții lui Dumnezeu se dovedesc mai curând a ține de spaimă și întuneric, întocmai cum se poate vedea în destinul personal al lui Nietzsche. La sfârșitul vieții, înainte de declinul din 1889, ceruse lui Dumnezeu să revină, Dumnezeu care pentru el era fericire și suferință în același timp: Nu! Revino înapoi! Cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cadru fizica particulelor elementare a stabilit existența unor procese incredibil de minuscule, în ordinea mărimilor o biliardime de cm (1 biliard= 1 milion de miliarde) și a perioadelor până la o triliardime de secundă (1 triliard= 1milion de bilioane). Nu simt spaimă deci, dar mai curând o neîncetată sete de cunoaștere, o "dorință de cunoaștere", cum spunea Einstein. Ce este de fapt realitatea noastră? Ce este cu adevărat real, realitate, când însăși cuvinte precum parte sau expansiune spațială pentru particulele subatomice și-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să privesc ce face această lume tristă și îmbrăcată-n negru. Ce să vezi, prietene? Un fior de spaimă, amestecat cu ură și scârbă, mi-a cuprins toată ființa, când mi s-a spus de o femeie, că această casă este "Crematoriul", adică o casă unde se ard morții. Am stat până la sfârșit și am văzut cum au ars
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
existența sau față de inexistența sa de pildă. Astfel, atunci când visez, se poate ca încăperea pe care îmi închipui c-o văd și personajele cărora îmi închipui că le vorbesc să nu existe. Însă dacă în cursul acestui vis încerc o spaimă, aceasta este ceea ce este, în mod absolut, neatinsă și nealterată în ființa sa de faptul că e vorba de-un vis, că nu există nici încăpere, nici personaje, nici lume neatinsă și nealterată în ființa sa de alterarea viziunii, de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de-un vis, că nu există nici încăpere, nici personaje, nici lume neatinsă și nealterată în ființa sa de alterarea viziunii, de nebulozitatea mediului extatic de vizibilitate în care devine vizibil tot ceea ce mi-e dat să văd. Dacă totuși spaima rămâne intactă în ciuda pervertirii raportării la lume și a prăbușirii oricărei obiectivități, este pentru că această raportare intențională la o lume nu mai intervine în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de vizibilitate în care devine vizibil tot ceea ce mi-e dat să văd. Dacă totuși spaima rămâne intactă în ciuda pervertirii raportării la lume și a prăbușirii oricărei obiectivități, este pentru că această raportare intențională la o lume nu mai intervine în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată ei înseși prin intermediul acestei raportări, al unei viziuni oarecare sau al ek-stazei în care se fondează orice viziune. În ce fel se dă spaima ei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să văd. Dacă totuși spaima rămâne intactă în ciuda pervertirii raportării la lume și a prăbușirii oricărei obiectivități, este pentru că această raportare intențională la o lume nu mai intervine în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată ei înseși prin intermediul acestei raportări, al unei viziuni oarecare sau al ek-stazei în care se fondează orice viziune. În ce fel se dă spaima ei înseși? Prin faptul că se simte și se încearcă pe sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată ei înseși prin intermediul acestei raportări, al unei viziuni oarecare sau al ek-stazei în care se fondează orice viziune. În ce fel se dă spaima ei înseși? Prin faptul că se simte și se încearcă pe sine în fiecare punct al ființei sale, în acel a-se-simți-pe-sine ca atare, care constituie esența afectivității. Afectivitatea transcendentală este modul originar de revelare în virtutea căruia viața se revelează ei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este un concept gol sau formal, o afirmație speculativă, ea definește realitatea fenomenologică a vieții înseși o realitate a cărei substanțialitate este fenomenalitatea sa în stare pură și a cărei fenomenalitate în stare pură este afectivitatea transcendentală. Aceasta deoarece spaima nu este nimic altceva decât afectivitatea auto-afectării sale care este ea în mod absolut și nu ar putea fi mai puțin, chiar dacă n-ar fi decât ea pe lume, sau, mai curând, chiar dacă n-ar fi nici o lume: ar fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în mod absolut și nu ar putea fi mai puțin, chiar dacă n-ar fi decât ea pe lume, sau, mai curând, chiar dacă n-ar fi nici o lume: ar fi în orice caz această pură încercare mută de sine pe care spaima o face din ea însăși, pasiunea sa ar fi viața. Or, ceea ce este adevărat despre spaimă, intactă în ființa sa proprie, în carnea afectivității sale, chiar și atunci când reprezentările care o însoțesc în visul lumii s-ar dovedi iluzorii, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]