11,560 matches
-
trecute, un tînăr șofer de taxi a luat două pasagere și a întors în dreptul porții bădăranului. Acesta chiar atunci venea cu mașina spre acasă. A început să claxoneze demențial și a blocat strada cu bolidul său. Tînărul șofer s-a speriat rău, a tras cît mai spre trotuar și a oprit. Bădăranul a venit spre geamul deschis al taximetristului și, adunînd saliva de care dispunea, l-a scuipat pe șoferul taxiului drept în față. Proprietate privată, tună sălbaticul bădăran. Dar... n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
brazdă. Pînă și americanii au renunțat, la ei în țară, la clasicele metode care smulgeau cu ușurință declarații. Au încercat să-și facă de cap prin alte țări, dar au dat-o în bară. Aparatele de tortură medievale nu mai sperie pe nimeni acum. Să relatăm unele evoluții în mentalitatea contemporanilor mai tineri sau mai în vîrstă. Într-o școală din Iași, clasa a VI-a: Doamna directoare, ați făcut sex aseară? Măi, nesimțitule! Eu v-am vorbit frumos. De ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
furat se opresc și un zdrahon pornește drujba. Rînjind, se apropie periculos de cei doi polițiști. Stai că trag! somează cel care apără legea. Trage în mă-ta! Cinci indivizi, înarmați cu topoare, se alătură motorizatului. Stați că trag! repetă speriat omul în uniformă. Banda de hoți se apropie, un foc răsună în aer și al doilea doboară un bandit. Văleu, ne omoară criminalul. Polițiștii scapă cu o fugă pe care n-o vor uita niciodată. Trebuia să executați focuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste ruinele mânăstirii ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciocolată 4 lei, savarine cu multă frișcă 3 lei. În clasă erau și copii de bani gata, părinți bogați, maistru la țigarete, primar în Santa Mare, medic neurochirurg etc. Pentru ei erau permise toate bunătățurile din galantarele cofetăriei. Nu-i speria examenul, la ei mediile se rotunjeau cu plus: 4 era 6, 6 era 8, 8 niciodată 10. Pachetul de B.T., cafeaua, săpunul bun țineau odraslele pe linia de plutire. Erau încă mici pentru a fi sfidători, din nepricepere își dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă din esența i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă din esența i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste. Inima rupe cuțite odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu, când Dumnezeu a rămas în urmă cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Adam și Eva leagă nod linia vieții; fă semnul crucii ca și cum ai pune ordine în cuvine, spunea părintele Tatu. Petru ținea pumnii strânși; treimea, deasupra păcatului, adâncește semnul cuielor: Doamne, dacă viața este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În 15 minute, aritmetic, se moare de aproximativ 1200 de ori (o viață, fiecare bătaie de inimă) sau se trăiește în paranteză pătrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frică să te ascunzi în trecut, să te cauți în prezent, să te identifici în viitor. Aș vrea să știu, de fapt, pentru cine nu ești, ce te îndepărtează de secunda trecută, cine te alungă în bătaia inimi, ce te sperie de secunda ce vine? Am întâlnit destule cazuri în care individul fugea din trecut ca de ciumă: după fiecare asfințit închidea ușa, după fiecare răsărit trăgea obloanele, după fiecare bătaie de inimă desena paranteză pătrată. Am cunoscut pe unii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
banal să crezi, domnule doctor, că izolarea mea se întâmplă, pentru că la unul din capete zornăie a clopot o pungă de arginți și că la celălalt capăt mă așteaptă confortul cuielor proaspete. Suferința lui Iisus este pur anatomică. Nu mă sperii, chiar de-ar fi să o iau de la capăt. Însă cred că-i prea banal să-mi fac destinul bulgăre de cenușă, apoi să-l ascund în neputința unui om de zăpadă. A trecut vremea plânsului în icoană, a fericirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu rouă, potcoavele îi scapără scântei de lună plină, coama înverzește a iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coajă de apă, otrava tulbură cerul, stelele put precum pești rămași pe stânci după reflux. Sap adânc, părinte, degeaba, piatra ascunde izvorul în porțile cimitirelor. Am zis eu că tu ești bun de legat lângă coșerul cu popușoi, s-ar speria ciorile de tine. Îmi ajunge, te-am suportat destul, mai bine ascultam un teatru radiofonic. Turui ca o moară stricată, periculos nu ești, dar nici om nu scot din tine. Blagosloviți și mă iertați, părinte Visarion! Domnul să vă binecuvânteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cheamă dor și, Doamne, cum arde în inimă! Tremuri, Petre, tremuri. Te înțeleg, nu vei fi niciodată furtună pentru corăbiile ce nu-ți aparțin, dar, în același timp, cred că nici pentru tine nu vei sfâșia pânzele și asta mă sperie. Dacă aș fi mare, aș trimite un val să-ți inunde sângele, aș cobor fulgere, ploaie în trupul tău. Îmbrățișarea nu ține locul de vânt în pupă. Genia, tu exiști dincolo de furtună. Icoana un arhipelag de stânci, dincolo, doar pescăruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa, iată că încep să prind firul! Mai departe, spune mai departe, nătărăule! Mai departe, nimic. Foc, mult foc, din toate părțile foc. Nu puteam să strig, nu puteam să fac un pas, parcă eram legat, parcă muțisem definitiv. Tare speriat mai eram, părinte stareț. Și apoi, mai degrabă credeam că-s vedenii ce văd, credeam că mi-a luat Dumnezeu mințile. Mincinosule, să-ți spună tataia mai departe! Te-ai dus să te culci în gheretă! Dimineața somnul se lipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poziția socială, spre a ieși din sărăcie, i se plînge lui Guicciardini într-o scrisoare. Iar acesta îi răspunde liniștit, consolator, încurajîndu-l să facă totuși binele. Fraza e ca o maximă împrumutată de la înțelepții lumii: "Ingratitudinea multora să nu vă sperie oprindu-vă de a face bine oamenilor; deoarece nu numai că a face binele fără orice alt scop este un lucru mărinimos, dar se întîmplă, de asemenea, uneori, să întîlnești la cineva atîta recunoștință pentru binele pe care i-l
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba de cauzele faptelor lor. Iar ei, cu omenia lor, îmi răspund; vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mîhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sînt cu toată ființa mea în tovărășia lor. Și întrucît Dante spune că a înțelege fără a păstra ceea ce ai înțeles nu este știință, eu mi-am însemnat cele ce am adunat în minte din aceste lungi convorbiri cu ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le găsise, și cu toate că între aceștia se numărau unii care ar fi fost în stare să producă tulburare, au fost totuși două lucruri care i-au oprit de a o face: în primul rînd, prestigiul mare al bisericii, care îi speria și în al doilea, faptul că nu aveau cardinali ai lor, deoarece aceștia erau întotdeauna izvorul discordiilor grave care se iveau între ei. Într-adevăr aceste două partide nu vor ajunge niciodată la o înțelegere, atîta vreme cît vor avea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
gura Didonei: Red dura et regni novitas me talia cogunt Moliri, et late fines custode tueri 37. Cu toate acestea, el nu trebuie să dea ușor crezare acuzațiilor sau să treacă prea repede la acțiune, și nici să nu se sperie din nimic. Trebuie să procedeze cumpătat, cu înțelepciune și cu omenie, iar încrederea prea mare să nu-l lipsească de prudență, după cum prea marea neîncredere să nu-l facă lipsit de orice îngăduință. Se pune astfel problema dacă este mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ia ca exemplu vulpea și leul, deoarece leul nu se apără de cursele care i se întind, iar vulpea nu se apără nici ea de lupi. Trebuie, așadar, să fii vulpe pentru ca să recunoști cursele, și să fii leu, pentru ca să-i sperii pe lupi. Aceia care procedează numai în felul leului nu se pricep deloc în arta guvernării. Astfel, un stăpînitor înțelept nu poate și nici nu trebuie să-și țină cuvîntul atunci cînd acesta s-ar întoarce împotriva lui și cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Ne bontsátok le! strigam cu toții să ne spargem piepturile. Nimeni nu făcea mai multă zarvă ca Vilmoș țiganul. Era mai mare cu cîțiva ani decît noi, ceilalți, se pusese În fruntea cetei, șuierînd cu două degete-n gură ca la speriat graurii. Cel mai mînios și mai necăjit era Însă baciu’ Șipoș oloierul, pe care-l vedeam pentru Întîia oară nemînjit de ulei. S-a răstit la noi: — Mă! CÎnd vă văd și pă voi aci, Îmi vine să mă omor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Că mie mi s-o arătat atîtea cîte nu-i vedea dumneata, cu nevastă-ta Stela, nici pe lumea cealaltă, priceputu-m-ai? Pe Stela las-o că are ea destule bătăi de cap. Iar pe băiatul ăsta să nu-l mai sperii că și gloanțele mele-s numărate. Ce să scriu În raport către comandanții mei, că v-am apărat pe voi de, cum ziceai, rapangalițe? Tu, Răducu, dacă mai vezi vreuna, să vii să-mi raportezi! La raport nu m-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cuțit Îndreptat asupra părintelui, tocmai cuțitul pe care el, copilul, Îl găsise În pod În urmă cu vreo două săptămîni. — Asta cu mîța aia fioroasă nu mi-a plăcut, zise Richi, hai acasă! Hai! — Ba nu Încă! Aici, nu mă sperii așa de tare, văd păsări, apa, văd florile... Mai spune-mi un lucru, nu mi-e frică... Cum visează ăia, cum să zic, care n-au văzut niciodată În viața lor, care s-au născut așa... Ce fel de vise
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bufe tului pe care-l Închisese cu vreo oră În urmă. — Trebuie să fie ceva rachete de recunoaștere, de astea luminoase aici pe graniță, s-o fi aprins una mai tîrziu și a căzut la noi, nu-i nimic, răspunse speriat milițianul cu care stătea de vorbă pe lavița din fața casei. Casa lui Silviu Ruba se afla În dreptul zidului dinspre apus al bisericii, despărțită de aceasta de Ulița cea Mare și de platoul larg cu curgătoarea. — Cum să cadă rachetele astea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mort pe care am să-l văd voi fi chiar eu... Da, bineînțeles eu, așa după cum și alții, care pretind că au fost pe punctul de a trece dincolo, povestesc că, desprinzîndu-se din ei Înșiși, Înainte de toate, și-au contemplat speriați propriul lor corp. Eu nu m-am mai contemplat de pe la oglinzile vîrstei de zece ani: o față de var, păr negru, capul ușor Înclinat Într-o parte ca la orice copil care vede mai bine cu un ochi decît cu celălalt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]