3,995 matches
-
Și aici, autoarea are puterea de introspecție, este ca și cum ar face radiografia unei civilizații aflate la răscrucea timpurilor. În viziunea autoarei, nimeni nu este disperat din cale afară, indiferent de umilița la care e supus prin forța malaxorului politic, doar speriați sunt cu toții, și ea, Frica face cărțile în următoarele capitole ale lucrării de față. STRADA se continuă cu frescele sociale, adesea eșantioane hibride ale unei lumi care se scufundă pentru ca mai apoi, să regenereze. Și este Revoluție! După furtună ar
AMELIEI CARACAS PE STRADA CU NUME DE PLANETĂ (URANUS) de MELANIA CUC în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372539_a_373868]
-
în casă, băuse pe nerăsuflate o cană plină de apă rece, de-abia adusă de bunicul de la fântâna din vale. Nu-i pică ușor bunicii această situație neplăcută, văzând cum fruntea copilului arde ca focul, iar nasul îi curge întruna. Speriată, bunica nu găsi altă cale, decât să pună mâna pe telefon, s-o consulte pe nora sa de la București, Mirela, mama copilului, să întrebe ce să facă cu bietul copil. - Mamă soacră, strigă cam supărată mama lui Ionuț prin telefon
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
Pe hol îl întâlni primarul. --Ce-i cu scandalul ăsta-n primărie,bă? --Dom’ primar, cred că avem o problemă. --Ce vorbești? se sperie primarul. Hai în birou! Și vicele îi povesti tărășenia cu „nebunul” de Mărășteanu. Dar primarul râse. --Te-ai speriat rău, bă...vice! --Păi, nu e de speriat? Dacă amărășteanu ăsta aduce presa? --Și? Lasă-l, mă, s-o aducă! Ne mai facem puțină campanie. Află lumea că existăm și noi. --Dumneavoastră râdeți, dar lotul lor este pe izlazul comunal
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
a mai întâmplat? --Ce-ți veni, mă? Stai liniștită și dă-mi să mănânc, că mi-e o foame... --Îți dă mama, da’...de ce nu vrei să-mi spui care-i necazul? --Ce necaz, bre? Ia nu mai fi așa de speriată! M-am dus la primărie să-mi spună și mie ăia, unde avem noi în baltă, cei patru mii cinci sute de metri pătrați. --Aoleu! Ce te mai interesează de terenul ăla? Ce să faci cu el? O fi vreo
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
cuțitului, printr-un noroc, a pătruns între cele două trupuri, adânc înfiptă în saltea. - Lino, ce era să fac, am crezut că... - Mulțumește-i lui Dumnezeu că n-ai nimerit-o! Au aprins lampa. Mama Elenei se ridică din pat, speriată, aproape că nu știa ce s-a întâmplat. Nicu trase cuțitul din saltea, deschise ușa și-l aruncă în grădină. Căzu în genunchi în fața icoanei, sub care încă mai lumina candela. Se rugă câteva minute. - Mi-a fost frică, Lice
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
nu a leșinat și nici nu a strigat să-l audă tot cartierul, înseamnă că dumnealui este o fire deosebită. Pentru că lui reb Fisel îi dispăruse barbă! Se înțelege că a alergat imediat la oglindă. Ce a văzut? O figură speriată, cu ochii lărgiți de mirare, un nas normal dezvoltat și doi obraji palizi, absolut complet bărbieriți... Figura semăna vag cu o fotografie a lui din adolescență, făcută probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multă siguranță, reb Fisel făcu câteva
SCHIŢE UMORISTICE (19) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372836_a_374165]
-
adolescență, făcută probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multă siguranță, reb Fisel făcu câteva grimase: era neîndoielnic, cel din oglindă reproducea concomitent strâmbăturile, deci era el... Era el! Și barba? Unde și în ce fel dispăruse barbă? Se gândi speriat ce ar putea să-i spună nevestei sale la micul dejun. Dar nici cuvioasa Sara Leia și nici cei șase copii nu exprimară nici o mirare. E drept că nu-l priviseră cu atenție ci doar în treacăt, fiecare cu ale
SCHIŢE UMORISTICE (19) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372836_a_374165]
-
Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult drag mie care, suspinând, abia reușește să îmi spună o veste proastă: “Nepotul dvs. a căzut dintr-un pom”. Fugii spre parc. Copilul era întins pe iarbă, cu umărul întors, rupt, strigând ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult drag mie care, suspinând, abia reușește să îmi spună o veste proastă: “Nepotul dvs. a căzut dintr-un pom”. Fugii spre parc. Copilul era întins pe iarbă, cu umărul întors, rupt, strigând ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de la buna, E târziu și-afară ninge, totul e lipsit de viață... Pe fereastra de la drum palidă pătrunde luna... Dar deodată latră câinii, vântul nu mai bate-n ramuri... Pași ușori se-aud în tindă parcă nici n-ating pământul... Speriat tresare pruncul și privește pe fereastra Care dă spre ulicioară... „ Nu-i nimic...doar bate vântul...” Se întoarce de la ușă tot gândindu-se la toate, Se așază pe pătucul care stă lipit de sobă. Și privind la sărăcia care li
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]
-
28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se prăvălește soarele pe-o rână, Și asfințește licărind arar. Închide iute poarta, gazdă bună, Și-agață usturoiul în prăgar, Că lupii-n haită urlă pe coline! Se face tot mai frig la asfințit. Speriată, luna chipul și-l ascunde Și-i vai de călătorul rătăcit! Scapăr-amnarul și fă focu-n sobă, Fumul pe coș să iasă-n rotocoale! I-auzi cum latră câinii! Nici o vorbă! Afară lupii suri ne dau târcoale. Referință Bibliografică: Noaptea Sfântului
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372946_a_374275]
-
am împlinit 18 ani eram în Timișoara, în ziua aceea primisem 400 de lei de acasa pe care i-am cheltuit la mașinuțe în oraș, întîrziind întoarcerea acasă pînă la 8 seară unde am primit o palmă zdravăna de la ..., era speriată că ce s-o fi întîmplat cu mine de nu mai vin acasă. De fapt cred că ți-am mai povestit. Azi nu învăț nimic; cu toate că mîine am seminar la Ec. Politică, si povestec toată ziua, cît a mai rămas
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
nu mă agit, dar canibalii automatici smulgeau din mine ciosvârte cât niște continente mai minore. Îmi lipseau deja o treime din oase, un ochi și jumătate din urechea stânga. Loveam în ei cu piciorul rămas întreg și cu pumnii. Țipau speriați și se trăgeau puțin înapoi, dar se repezeau din nou cu o ură tâmpa în ochii lor mici și diavolești și cu dinții plini de sânge. Doi dintre ei se băteau pe coastele mele din dreapta, și vreo cinci-șase se îgrămădeau
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
de sub unghie câțiva neuroni. Dar din gâtlej i-a vuit brusc un urlet canibălesc ce s-a ridicat peste vacarmul general, a dat ochii peste cap și a căzut mort. Dintr-odată toți ceilalți canibali au început să se uite speriați, urlând, unii la alții; Au luat-o la fugă și au dispărut într-un val de praf, undeva, pe toate drumurile care duc spre Romă. Ai ridicat din umeri, privindu-mă cu un zâmbet superior care-mi sugera un: „Nu
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
sloiuri de foc, Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri, și mă plâng ochi de rouă - Inima-mi speriată tânguiește și-ngaimă... Tu răsari din lumină, când în suflet îmi plouă, Dulce ca o minune și mă vindeci de spaimă. Referință Bibliografică: SPAIME / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
am împlinit 18 ani eram în Timișoara, în ziua aceea primisem 400 de lei de acasa pe care i-am cheltuit la mașinuțe în oraș, întîrziind întoarcerea acasă pînă la 8 seară unde am primit o palmă zdravăna de la ... , era speriată că ce s-o fi întîmplat cu mine de nu mai vin acasă. De fapt cred că ți-am mai povestit. Azi nu învăț nimic; cu toate că mîine am seminar la Ec. Politică, si povestec toată ziua, cît a mai rămas
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
să vezi că, în aceste zile de Crăciun, se va întâmpl a o minune. Să crezi în Moș Crăciun ! " Aprinde veioza și răsfoiește cartea. - Mamă! exclamă băiatul plin de uimire. - Ce s-a-ntâmplat Ionică, de ce nu dormi? Îl întrebă speriată mama. - Uite, mamă, ce-am găsit în carte! Femeii nu-i venea să creadă. Băiatul ținea în mâna dreaptă o bancnotă de 100 euro! - De unde ai cartea Ionică? - Mi-a dat-o doamna învățătoare, mi-a spus s-o citesc
BĂRBAŢII NU PLÂNG NICIODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371169_a_372498]
-
încolăcise molatec pe gâtul aproape transparent.Se aplecă ușor și ridică fărâma de material și o strânse în pumn.Se așeza pe iarbă la o mică distanță de prosopul ei . Pentru o secundă el îi acoperise soarele și ea tresari speriata.Tipa scurt,surprinsă apoi într-un gest zadarnic și târziu își acoperi sânii cu palmele.Ai greșit ,gândi EL.Unghiile roșii se decupau perfect pe pielea alba.Il privi drept în ochi,lung și dezaprobator.De parcă îl prinsese la furat
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
lumina ochilor tăi. A alunecat afară, pătrunzând în conștiințele celor care au înțeles mesajul. Al doilea sertar nu s-a deschis. Morocănoasa rutină a bombănit deranjată ceva neînțeles. Ai râs cu prospețimea dragostei răspândite în lume și ea a tresărit speriată, făcându-se nevăzută. Speranța.. fosforescentă, te-a iubit de prima dată. Ți-a promis sprijin necondiționat. Un prieten rar. Al patrulea sertar s-a închis apoi s-a deschis furios, făcând gălăgie. Glasul tău a fredonat o melodie de dor
CHEIA.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371256_a_372585]
-
că are păsărici a cap: - Doamne, de-o viață mănânc numai cartofi și sap. Dumnezeu, auzindu-l, odihnindu-se pe un nor ce vine, i-a spus: - Privește în urmă alții mănâncă cojile aruncate de tine! Atunci, stolul de păsări speriate, prin vârful capului au ieșit, lăsâdu-i țeasta goală, înălțate, rotindu-se precum vulturii și acvilele înfometate deasupra unui leș. Necuratul pregătise cazanul de smoală Ascuns la Dumnezeu sub preș ... ”. Poetul se oferă, chiar se dăruie cititorului și e gata să
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
în Islanda să se facă o reformă radicală? Tot datorită culturii. În 2006 Andri Magnason a scris o carte, “Tărâmul visurilor”, care a reușit să trezească conștiința oamenilor la timp. Această carte este un manual de autoajutor pentru o națiune speriată, lucrarea nu a fost tradusă în limba română. O carte unde se denunța un model economic bazat pe banii obținuți ușor din speculații financiare și economice făcute de alogeni, extraeuropeni. Se tot vorbește că modelul Islandei nu poate fi introdus
TITANICUL CRIZEI VINE DIN SUA ŞI BĂRCUŢA DE SALVARE DIN ISLANDA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345779_a_347108]
-
la slujbă ca toți creștinii, îl văzuse vorbind cu preotul. Imediat după aceea, preotul îl chemă la dânsul. - Cum îți place cartea, măi băiete? îl cercetase părintele, după ce-l invitase în odaia mare pentru oaspeți. Băiatul era nedumerit și puțin speriat. - Păi cum să-mi placă? Îmi place să citesc, lecțiile sunt tare ușoare și simt că aș putea face mai mult la școală, numai că... - Nu știi cum, așa-i? Era chiar în perioada în care se hotărâse să scrie
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
fie pe acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea lung peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș-apoi, voi mai vedea!“ se încuraja
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
și hainele murdare de sânge și de țărână, cum aveam să constat puțin mai târziu. Am ajuns cu chiu cu vai la lift. Nu avea oglindă. Tocmai fusese spartă de diavolii de copii. Dar eu, privind chipul Tăuniței, galben-verde și speriat, mi-am dat seama cam cum arătam eu. Ca să mă liniștească, până să urce liftul la 9, ea mi-a zis: -Ia dă oleacă mâna deoparte, să vedem ce s-a întâmplat. Cu greu am luat mâna pe care o
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
vezi? O aud pe nevastă-sa care ieșise afară din casă și striga: < Petricăăă, Petricăăă!?> Și apoi, pac!- aprinde becul din fața casei și mă vede. Furioasă, bănuind ceva, mă întreabă: <Ce e, Marine ,cu tine? Petrică unde e?>- zice ea speriată și eu poc! în becul de la casă care lumina toată curtea...Maria vine prin întuneric, mă ia de piept, și mă zguduie: < Mă, tu n-auzi? Unde e Petrică?> Parcă bănuia ceva...Și de odată mi s-au împăiejenit ochii
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]