2,618 matches
-
întrupările haosului) ia o formă supremă în descrierea lanului împărătesc din basmul Șperlă Voinicul: „în ogoarele noastre mai crește și pălămidă ori neghină, mai face câteodată grâul tăciune, și nu ca ogorul împărătesc, unde grâul avea paiul de aur și spicul boabe de pietre nestemate, la care cu mare greutate puteai privi!”. Imaginea opusă, a epuizării energiilor fertile, caracterizează în mod surprinzător celălalt tărâm: „Ce să vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le căzuse frunza, și crăcile, și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tocmai menirea de a regenera sursa vitală a universului. Basmele fantastice revelă „tatuaje” magice pe pielea protagoniștilor. Ca și flăcăul eroizat, fata nubilă luminează ca „sfântu’ soare” fiindcă are „luna-n piept,/ Soarele în spate,/ Doi luceferei,/ În doi umerei,/ Spicul grâului -/ În vârfu capului” (Voia - Dâmbovița). Pereche mitică a celui ce restabilește ordinea universului prin vitejie, fata însemnată la nivel epidermic are puteri asupra mersului planetelor prin consubstanțialitatea ei cu nocturnul. Motivul emblemei astrale este frecvent în basme, mireasa fabuloasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dar tinerii aleși au prefigurate de la naștere puterile revitalizante, sub forma metaforică a indiciilor vegetale (plantele însămânțate pe drumul feciorului, în acord cu funcția principiului masculin, semnele din naștere, pe pielea eroilor și a eroinelor, printre care se găsește și spicul de grâu). Puterile reale se dobândesc abia în timpul inițierii, care nu ar conține ritul ajutorării neofitului, dacă acesta nu ar putea valorifica abilitatea primită. În cursul inițierii, fata doarme în leagănul sustras din profan și capătă darul magic al fertilității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-ți lase/ Șapte ferăstrui,/ Șapte zăbrelui./ Pe una să-ți vină/ Colac și lumină;/ Pe una să-ți vină/ Izvorel de apă,/ Dorul de la tată;/ Pe una să-ți vină/ Miroase de flori,/ De pe la surori;/ Pe una să-ți vină/ Spicul grâului,/ Cu tot rodul lui;/ Pe una să-ți vină/ Buciumel de vie,/ Cu tot rodul lui;/ Pe una să-ți vină/ Raza soarelui/ Cu căldura lui;/ Pe una să-ți vină/ Vântul cu răcoarea,/ Să te răcorești,/ Să nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mărcilor uraniene simboluri spirituale și vegetale: condeiul științei stă după ureche, buzele preiau frumusețea rodnică a florei și, poate, sunt capabile să cânte ca din frunză. Seria completă de însemne „tatuate” apare și întrun basm din Purcăreni, Argeș, în care spicul grâului ca emblemă a spiritualității fertile este ulterior decodat de povestitor ca metaforă pentru părul solar: „Împăratu tot să uita pă el și-a văzut că are un semn soarele-n piept, luna-n spate, în doi umăraș’, doi luceferaș
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de povestitor ca metaforă pentru părul solar: „Împăratu tot să uita pă el și-a văzut că are un semn soarele-n piept, luna-n spate, în doi umăraș’, doi luceferaș’, capu îi era ca spicu grâului. Păru lui era spicul grâului de galben, cum îi spicu grâului”. Perspectiva naratorială este a împăratului, aflat pe o treaptă mai jos față de mireasa sa capabilă să conceapă semizei. El crede în planul mincinos ce atrage suferința fecioarei, ceea ce implică un acces limitat la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revistei din cauza divergențelor cu finanțatorul ei - cpt. Dragomir Petrescu. A editat în anul 1980 un singur volum de poezii, intitulat „În brațele stepei și deltei”. Poezia lui este o poezie a stepei și deltei Dunării în care „roua tremura în spic” (stepă) și „stelele cad bulgări în marele NIMIC (deltă)”. Citez: „Zorile sărută orice frunte Cu petalele purpurii, mărunte.” Versurile lui Iacob Slăvov sunt însă fără fior, din care cauza obțin contururi exacte, elastice, ornate, câteodată, cu imagini plastice memorabile, ca
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
voi spune un poem. De fapt, e pariul meu: Cine va găsi sau (re)cunoaște autorul? Să fim serioși: nu contează. Iată-l, deci: Bocetul și rugăciunea bucătăresei slugilor Amanda Woyke Când copilele ei (le chema Stine Trude Lovise) pentru că spicul putrezit de ploi, culcat de piatră, era ars de secetă și ros de șoareci de nu mai rămânea nimic de treierat, meiul nu lega bob, păsatul nu se muia, terciul de ovăz nu se-ndulcea și lipia nu creștea, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât iiiih. (Și în celelalte colibe din Zuckau, Ramkau, Kokoschken, când cuiva îi murise de foame cineva se striga: ihhhh...) De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-ar fi fost nimic. Meiul ovăzul au dat în spic. Prune de uscat, destule. Merita să te duci după ciuperci. Și c-o vacă de funie, s-a-ntors flăcăul cu mustața-n furculiță, Din taberele de iarnă, invalid și acum, ca de fiecare dată. De la Zordorf avea două degete mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și, că mi-a plăcut ori nu, au scris. Vorbesc de "garda veche"; cea de mijloc și cea nouă ori nu mă citește ca lumea, ori de loc și atunci când scrie se lustruiește pe sine însăși. Deunăzi am citit un "spic" critic la unul dintre ciclurile mele de versuri. Mă crezi dacă-ți spun că nu am înțeles nimic? Nu am înțeles nici măcar dacă criticului i-a plăcut cât de cât ceea ce am scris sau nu i-a plăcut de loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Șiadbei (Craiova, 1941). Desigur, există mai multe motive care explică, prin biografie și personalitate, redactarea volumelor de memorialistică (alături de publicistică) în ultima parte a vieții prozatorului junimist, concretizată în volumele: Pagini răzlețe (1901), Zile trăite (1903), Păcate mărturisite (1904) și Spice (1909), toate apărute la Iași. În afară de menționata ediție din 1941 și de reproducerea textului Amintiri din timpurile "Unirei" în volumul Cântarea României, E.P.L. (ediția a doua), 1967, doar ediția noastră critică din 1979 (vezi N. Gane, Scrieri, Ed. Minerva, 614
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe care Ibrăileanu o considera "o contribuție prețioasă la literatura românească". La 15 octombrie, cu ocazia inaugurării statuii lui Vasile Alecsandri (operă a sculptorului Wladislav Hegel), Gane aduce bardului de la Mircești un emoționant omagiu. Cuvântarea s-a publicat în volumul Spice, 1909. Se tipărește la Iași un frumos volum V. Alecsandri. N. Gane publică evocarea Alecsandri-Eminescu (p. 6). Mai colaborează, între alții: V. Bumbac, T. T. Burada, N. A. Bogdan, A. Gorovei, C. Meissner, Alexandru Macedonschi, Matilda Poni, D. Onciul, Aglae Pruteanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rostește discursul de recepție: Bogdan P. Hasdeu (deopotrivă elogiu al ilustrului înaintaș și al societății "Junimea"), cu un răspuns de Iacob Negruzzi. A fost publicat de Academia Română, în seria Discursuri de recepțiune, XXXII. Editura C. Sfetea tipărește la București volumul Spice (238 p.), dedicat publicisticii scriitorului. Ultimul volum publicat în timpul vieții cuprinde: Ciubucul logofătului Manole Buhuș, O serbare școlară, Mângăiere, Poveste de Crăciun, Alecsandri-Eminescu, Discurs la statuia lui Alecsandri, Jubileul Convorbirilor literare, La mormântul lui Mihail Kogălniceanu, Două lumi. 1910. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În nr. 2 și 3 (25 februarie și 25 martie) apare în Convorbiri critice, sub semnătura lui M. Eliescu, o severă critică la adresa operei lui Gane, în studiul intitulat Nicolae Gane ca nuvelist. Editura Sfetea tipărește ediția a doua din Spice, întregind-o cu 2 lucrări: 24 ianuarie 1859-1909 și B. P. Hasdeu. Ministerul Instrucțiunii și Cultelor numește de la 1 aprilie pe Nicolae Gane în comitetul de lectură al Teatrului Național din Iași, pe o perioadă de cinci ani (Sadoveanu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
hranei nu doar a lui, dar a ansamblului societății, mai mult, În condițiile conservării premiselor obținerii ei și În viitor. Asta a Îmbrăcat, dea lungul timpului, forme felurite; Religie, s’o exemplific cu interdicția, fixată În Vechiul Testament, de a aduna spicele rămase În urma secerătorilor ori strugurii nebăgați În seamă la cules; acestea aparțineau străinilor, văduvelor, orfanilor, săracilor. Sau o tradiție, bazată pe o uitată magie, ca “pomana pomului”, adică câteva fructe, de regulă greu accesibile, ce se lasă, la noi, după
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
buletinul de vot - ce păcat că era așa de mare! câți copaci au plătit cu viața lor exercițiul nostru electoral... - buletinul de vot deci era un ecosistem ce adăpostea o adevărată biocenoză: autotrofe, cu ghilimele, și veți afla de ce, brazi, spice, trandafiri - stingheri sau În companie - chiar și crini - voalați, zic aceia care fac politică, sub simboluri neînsuflețite -, mere, dar și heterotrofe, tot cu ghilimele, adică cai și vulturi. Dar acel ecosistem mai cuprinde și oarece elemente ale biotopului: conturul cam
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În 1964, Che va lega aceste idei de cuvintele poetului León Felipe (nu știu dacă le cunoscuse pe cînd scria cele de mai sus): „Nimeni n-a reușit Încă să sape În ritmul soarelui... nimeni nu a tăiat măcar un spic de grîu cu dragoste și grație.“ „Citez aceste cuvinte pentru că astăzi i-am putea spune acestui mare poet deznădăjduit să vină În Cuba; să vadă cum oamenii, după ce au trecut prin toate etapele alienării capitaliste și după ce s-au văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de neuitat: o altă lume, cu alte moravuri, plăcute și cuviincioase, proiectate pe un fundal de milenară civilizație. Apoi, o croazieră în jurul Mării Negre îi dezvăluie noi dimensiuni ale sufletului slav... Mihai Rădulescu, din Soci, lui Pierre la București Ilustrată: Sanatoriul Spicul de aur din Soci 29 iunie 1958 Din Soci, de un Sânpetru neașteptat și plăcut, afecțiune și urări care ți vor sosi târziu (mieux vaut!). Mihai Paralele sentimentale și tot în 1958, ca o încununare a carierei sale de cercetător
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fericirea noastră de-a fi stăpâni în casă, Lui Ceaușescu - omul, azi, sinceră urare: Să duceți România pe culmi nepieritoare!“ („Gând suprem“, Ramuri, 15 ianuarie 1978 ) „Laudă ție vestită fiică a neamului, Azur animând zorii câmpiei, Boare mângâind ape și spice, Lumină dragostei și omeniei, Fereastră binelui pentru toți, Fântână bucuriei de a zidi, Solie fericirii și păcii, Flamură vie împurpurând veșnicii.“ („Laudă“, România literară, 5 ianuarie 1989) HOBANA Ion „Scriitorii sunt ajutoare de nădejde ale partidului, a spus secretarul general
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
azi, socialistă.“ (Luceafărul, 16 aprilie 1977) OPROIU Ecaterina „Nimic mai firesc decât faptul ca imaginea care domină filmul să fie aceea de «un Om între oameni» un om străbătând șantierele, ogoarele, minele, uzinele, un om lângă cuptoare, un om consultând spicele, consultând machetele, consultând graficele, un om vorbind cu sinistrații de la cutremur, un om strângând mâna bătătorită a țăranului, un om strângând mâinile a zeci de conducători de state. Mereu între oameni, mereu printre oameni, mereu prin oameni, mereu pentru oameni
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
drept, alegem și vom alege iarăși știind cum că prin noi și pentru noi, votăm!“ („Prin noi și pentru noi“, Cronica, 14 februarie 1975) COPILU-CHEATRĂ Vasile, scriitor „De-atuncea tot vâslim spre un liman frumos Cu aurul topit în fiecare spic, Ca un stindard în zare, slăvind-o mă ridic, Cântând republica în fluieraș de os. Lumina țării toată a înflorit în mine, De când mă strigi pe nume, oblu, românește Și sunt ca steaua comunistă ce-nflorește Pe steagul patriei, prin
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
țării toată a înflorit în mine, De când mă strigi pe nume, oblu, românește Și sunt ca steaua comunistă ce-nflorește Pe steagul patriei, prin timpul care vine. Sunt lan și soare și chiar pâine sunt Cu aurul dospit în fiecare spic; Când te slăvesc în versuri, eu simt cum mă ridic, Eroii tăi, republică, să-i cânt.“ („Sărbătoarea Republicii“, Astra, Nr. IV, 1976) COPOIU N. „Iată cât de exactă ne apare, în lumina datelor trecutului poporului nostru, definiția istoriei cuprinsă în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
creatoare, cu convingerea că în felul acesta va înfăptui pe pământul României cea mai înaintată și mai dreaptă societate, își va asigura viitorul de aur la care aspiră și pe care îl merită.“ (Scînteia, 25 mai 1976) ILIESCU Diana „Cu spicul greu ogorul rodește alba pâine În ritmurile-nalte știm să supunem viitorul Înflăcărați clădi-vom azi patria de mâine Având în frunte simbolul iubit - Conducătorul!“ („Simbol iubit“, Amfiteatru, iunie 1988) IONAȘCU Aurelian, prof. univ. dr. docent „În condițiile societății socialiste
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a creației literar-artistice“, Teatrul, ianuarie 1987) MĂRGINEANU Ion, scriitor „E Ceaușescu caldul adevăr, Ce inima și fapta ți-o-nveșmântă, Visul ce-ajunge aripă și dor Fierbinte-al plaiului ce cântă.“ („Gând la o aniversare“, România literară, 2 februarie 1978) „Spice de grâu, brazi, sonde, a patriei diademă Se-nmănunchează astăzi, sub steaua de pe stemă, E unic tricolorul și unică-i mândria, Partidul, Ceaușescu înseamnă România.“ („Mărețul ideal“, România liberă, 2 decembrie 1983) MĂRGINEANU Nicolae, prof. univ. „Azi, atât revoluția socialistă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
încrederii în om, în știință, frumusețe și adevăr.“ („Valori umane“, Cântarea României, iulie 1987) NISTEA Victor „[...] Eu-tu un front dezvelit de scoarța întunericului iezer curgând printre pietre albe un drum fără întoarcere și fără oprire între durerile lumii cununa spicelor de grâu pe fruntea mirilor. Eu-tu două cuvinte simple ca lumina dimineții două nopți de beznă și închisoare un ocean de brațe unite, într-un îndemn: partidul. Recoltă fără precedent.“ („Partidul“, Astra, octombrie 1971) „O, Fiu al Patriei precum
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]