5,679 matches
-
rămas așteptând să prind primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
duc cu gândul la intimități ce nu se pot povești. ,,Luna, dulce-ai fost în acea plăcută, Sfântă noapte, cănd suspina Cleopatra...Ești tu cuminte, Cleopatra? Ești o mizerabilă cocheta, Cleopatra! Tu m-ai ucis moralicește. Mi-ai rupt șira spinării, m-ai dășelat moralicește, încât nu mai pot avea nicio bucurie în viață. Mi-e atât de frig în interiorul inimii, sunt atât debătrân, Dalilo...” Despre noua achiziție a lui Eminescu, primul aflase Maiorescu, probabil chiar din gură femeii care i
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
Borchin Publicat în: Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nu calul năzdrăvan de vânt coafat nu covorul persan fermecat nimic cu aripi - pasăre, înger sau stea Cuvântul - el s-a pus în calea mea dându-mi spinarea-i pentru zbor prin lumi și pe deasupra, pe dedesubtul lor nimic în loc nu-l poate ține nici sus, nici jos nici ieri, nici azi, nici mâine nici imortalizarea în orice loc, în orice timp prin aer, apă, foc, pământ oh
SENIN de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347218_a_348547]
-
aveau nici o șansă da a continua drumul lor spre libertate. Evreii încep să strige, să se neliniștească, să regrete chiar și faptul că sunt în libertate. Acuzându-l pe Moise, spunând că le era mai bine în Egipt, acolo cu spinările inconvoiate sub biciul egiptenilor. Uitând că Moise era doar un om că și ei cu o singura diferență. El are credință că într-o situație de criză Dumnezeu poate aduce izbăvirea. Evreii plini de necredința și neputința de pe malul mării
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
înlemnit pentru moment. Nu mai punea la îndoială că vocea care l-a îndemnat era a Bătrânei. Asemenea unui robot ori somnambul, s-a apropiat de ea, a prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit de spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
Bătrâna, poți alerga mai repede? Iapa nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
și-a desfăcut mâinile din strânsoare. S-a repezit la „căluțul lui drag” și l-a pupat pe bot, îmbrățișându-l. Iapa a stat cuminte, fremătându-și trupul, semn că-i răspunde băiatului ori că nu mai suporta muștele de pe spinarea sa. Apoi, după câteva secunde, a împins copilul cu botul, atentă, să nu-l trântească de pe picioare și, privindu-l cu ochii ei mari și blânzi, i-a vorbit: - Este destul de târziu. Bunicul te va certa. Este și el îngrijorat
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
orice politician este un Păcală, orice slujbaș al Statului este un Tândală și fiecare cetățean de rând este Jumătate-de om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop.Trăim, din păcate, într-o perpetuă fabulă, unde toate sunt de-a-ndoaselea, invers, aiurea. Permanent simțim, din păcate, biciul paradoxului pe spinare. Facem ce nu facem, și avem ce nu trebuie, dar nu avem ce ne trebuie.La noi, orice soluție este o nouă involuție.O țară aproape rotundă este condusă,iar și iar din păcate, din groapă în groapă, spre prăpastie
DIN PĂCATE de JANET NICĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357208_a_358537]
-
cu picățele de nisip. Soarele mai râdea cu ultimele forțe, îi învăluia în mantale grele, roșii-portocalii, el apucă gâtul femeii cu atingeri răscolitoare, ca buzele să se deschidă într-o chemare nestăpânită, apa le ajungea peste coapse, le mângâia șira spinării, curgea în priviri să împrăștie dragostea fluidă și amorțită. Când soarele își închidea și ochiul celălalt și desena ultimele șuvițe pe mare, ca pe o pânză expresionistă, îmbrățișarea lor se întindea pe luciul apei, ca să-i cuprindă într-un aliaj
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
moment dat, superioară acestora - probabil că prin venele sale urlă rătăcită, vreo rămășiță din sângele vreunui strămoș mai rebel. Întrucât co-maidanezii săi n-o iau în seamă, aceștia cunoscând câte parale face, într-o bună zi, își pune coada pe spinare și părăsește - mai mult sau mai puțin în taină - teritoriul de obârșie. Cutreieră un timp orașul derutată, fugărită dintr-un loc într-altul de haitele neprimitoare de cartier, care, în unele cazuri, au la conducere potăi similare care-și simt
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
Vă doresc cer înalt și idealuri pe masura De fapt, dacă stau, în spațiul curbat dintre două inimi, sau între inima și rațiune, și mă gândesc bine, la câte prizoniere ale neantului voi fi ducând și eu în spinare, eu nici macar n-am avut parte până acum să iubesc cu adevărat o femeie reală, să iubesc androginul perfect. Cred că am iubit toată viața doar Ideia de Coloană infinită pe care Tatăl Zeilor a pus-o în Femeie dinainte de
VA DORESC CER INALT SI IDEALURI PE MASURA de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357366_a_358695]
-
de „lipiți de internet”, încât restrângându-se până la dispariție realitatea, lumea normala în care trăiam înainte de invadarea, de invazia, de dislocarea Internetului acum „lumea începe din clipa în care ne cuplăm la internet”. Brusc te trec fiori reci pe șira spinării, pentru că intuiția și instinctul de conservare îți spun că s-a întâmplat ceva grav și fundamental în istoria Omului pe această planetă. Foarte interesantă, la George Roca, este mobilitatea cu care schimbă unghiurile de vedere, imaginația copilăroasă sau năstrușnică, și
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
88 de familii din Șinca Veche, pentru a-și putea păstra credința ortodoxă și a nu participa la regimentele de grăniceri, au lăsat tot ce-au agonisit ei și străbunii lor de-a lungul timpurilor, au luat clopotul bisericii „în spinare” și s-au dus. L-au suit peste crește și l-au coborât prin văi, fără a traversa vreo apă, căci altfel clopotul și-ar fi pierdut puterea divină, iar când s-au crezut în siguranță, în pădurile situate în
QUO VADIS DUMITRU FLUCUŞ? (1) de VIOREL BAETU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357454_a_358783]
-
aparent străini. Deosebiri în educație, medii și trăiri. Nici frații nu seamănă în totalitate. Adeseori sunt caractere complet diferite. Carevasăzică oricine își poate da cu părerea, dar nu oricare părere este bună pentru mine. Pentru alții poate că da. Pe spinarea sufletului se cară mereu crucea vieții. În această viață inima noastră cântă diferite armonii - încordate sau line, vii sau adormite, întunecoase sau luminoase, pline de valoare și sens ori goale și reci. Glorie sau abis. Întotdeauna în spatele oamenilor mari, sunt
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
la un meseriaș pă care l-am făcut la table, ieri la hotel Mariot. Fii atent, la măndelu’, că e dă reținut: cea mai mare dăscoperire, dăn toate timpurile, e banu’ bă, că fără el căram ș-acu porcii în spinare să-i schimbăm pă pileală, sau pă lemne dă foc, sau cine știe ce muncă mai trebuia să desfășurăm ca să nu murim dă foame! Așa însă, banu’ circulă, dă muncit muncesc alții, noi stăm ca baștanii la pupitru, dăm la păcănele și
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
de rasă, ajutată, desigur, de tehnica de azi a virtualului, azi am ajuns să cred că Ursu nostru a fost, poate, o corcitură foarte reușită. În primele sale luni, până la un an, părea un Husky în devenire, toată blana de pe spinare umplându-i-se cu gri deschis. Înălțându-se însă, începând cu al doilea an, a pierdut treptat aproape tot griul, „transformându-se” într-un Malamut (Malamute de Alaska) de toată frumusețea pentru noi și vecini, dar și de toată invidia
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca și cânta cum fac țiganii de mahala în mijlocul străzii pustii și eu priveam la el din ușa Primăriei și-l strigam : ,,Praporicăăă ! Măiii Praporicăăă !” Îmi venea să mai și râd de el cu moartea în spinare. Că-mi povestise cum se-mbătase el de bucurie că-și găsise iubita, pe Jeni Marmeladă, cică fusese arestată în Piața Matache pentru furt de la negustori, o cunoșteam și eu, era o țigancă durdulie, frumoasă, ocheșică, plină de aur din
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
străbăteau. Cine știe cum de îl voi fi regăsit, când am cioplit apoi primele mele coloane?... O clipă, cât veșnicia de lungă , ne-am privit, ochi în ochi. Noroc de piatra ce-o țineam în mână. Am nimerit-o drept în șira spinării... Oare ce-o fi vrut să-mi vestescă cu prețul vieții? A fost, fără îndoială un semn. Semne se află peste tot, numai să știi să le vezi...În Cetatea Sanctuoarelor Solare, n-ai visat și tu - nu-i mult
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
acolo, unde tu nici / nu crezi... / Mereu în sufletul tău, / atât de aproape și / departe mereu...”. Și le semnează: Maricuța Manciuc-Toma. ...El: în „Vocea Lui”: „Mergeam prin Israel pe-o cale, / cândva ducând către Calvar ... , / fără să am crucea-n spinare, / ci doar un gând aveam, ...hoinar.” sau în „Ridică-te Profundă Românie!”: „I-am tolerat prea mult pe-acești neo-samsari: Cu-așa conducătorii, n-avem noi zile bune... Să ne unim, români: Uniți vom fi iar tari! Pe-aceștia, nu
POVESTEA NOASTRA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358418_a_359747]
-
hotărîre, voința de fier și ambiția pe măsura importanței evenimentului. Singura dintre ele, care mai avea vagi ezitări în privința deliciilor oferite de acei masculi superbi, era micuța ștorfi Evrika, pe care o striga unul din cadă, ca să-l frece pe spinare cu buretele, probabil. Dar Bianca de Cholo mai avea un argument pentru amfitrioană, cîteva cutii goale de bere și, mai ales, niște trufandale de aluminium, care își mai păstrau încă mirosul original de Carioca Rhum Cola, Brainstorm Margarine Napoleon, Iskra
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
ferea să se lase atrasă în apartamentele de la bloc ale amatorilor de sex cu trupul ei incitant. Era cocoțată cu fundulețul ei de puștoaică pe masa din bucătărie. Un băiat se vîrîse între coapsele ei și o izbea ritmic cu spinarea de o țeavă de metal. Nu-i plăcea poziția, nu era pic de tandrețe în acel coit egoist din partea lui, dar nu mai avea ce să facă. Aștepta să se descarce în ea, să-și ia blugii și să fugă
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
trebuie să-l parcurgi dublu, de la un șanț la altul, ca pișatul boului. Problema îngrozitoare s-a pus la pod, pentru că Vascodagama nu voia cu nici un preț să pună piciorul pe el și Mancuse a trebuit să-l care în spinare și, cînd l-a pus jos, dincolo, Vascodagama leșinase de oroare și zbiera că i s-a sucit cerul cu burta în jos și i se scurge printre pietre ... Pietre la creierul tău cel mic! urla Mancuse și l-a
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]