2,110 matches
-
la cinci săptămâni diligența poștală, Julien Ospitalierul își rememorează candid iubirile, fie ele pur virile, înalt spirituale ori pedestru obiectuale. Discursul său aglutinează referințe livrești (uneori se și adresează, direct, unor personaje mitologice consacrate, Odin și Euridice) și mărturisiri liminare spovedaniei sau psihoterapiei. Din toate reiese, în tot cazul, umbra apăsătoare a unei mari melancolii și "fărădelegi de vis, dorinți incerte", doar parțial deconspirate în postumele sale, Confidența lui Julien Ospitalierul și Cruzimile lui Julien Ospitalierul. Întocmai ca și bunul său
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îl recomandă drept unul dintre cei mai activi publiciști locali. Aici interesează, desigur, doar bogata sa producție literară, pe care un critic dintr-o cu totul altă generație, Pompiliu Constantinescu, ar fi numit-o "foioasă"; eufemism care, în traducerea autorului spovedaniei cu poemul la tâmplă, devine nici mai mult, nici mai puțin decât un fel de... proxenetism de cuvinte! Adi Cristi recunoaște practic în mai multe rânduri că este efectiv devorat de blestemul scrisului de poezie ("oprește-mă din scris căci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
esențială a relației limbaj lume, căci notează, la rândul lui, propoziții aproape wittgensteiniene despre eficiența stilului lacunar, dar concis (o cunoscută frază a filosofului, "ceea ce poate fi spus, se poate spune pe scurt", este transcrisă într-una dintre filele de spovedanie astfel "Wittgenstein a spus: propoziții scurte și clare") ori despre utilitatea cuvintelor poetice (pe care autorul Cercetărilor filosofice le considera valoroase doar în măsura în care pot servi drept mijloace de comunicare). Nu puține dintre poemele incluse în Vindecarea de simetrie și aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
strada aceea./ eu. adică viața care o părăsește. câte străzi atâtea fraze./ una singură nu se mai termină.// orașul alunecă printre poeme. bulă de aer prin tuburile cu perfuzie" (Feluri de a suporta dispariția unui capăt de stradă (file de spovedanie), dicțiunea de sine, confesiunea riguroasă, deși întârziată de subterfugii descriptive ori autoironice, rămâne finalitatea de fond a poeziei lui Dan Bogdan Hanu. Miezul vastului poem intitulat O evacuare de ultimă generație (Poemul care nu poate fi întrerupt) epos nostalgic al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și editorial cu Utopia posesiunii: transcrieri disperate (1990). Publică versuri, eseuri și cronici în mai multe reviste de cultură din țară. Cărți de poezie: Utopia posesiunii: transcrieri disperate, Editura Junimea, Iași, 1990; Fără întoarcere, Institutul European, Iași, 1992; Tentativă de spovedanie, Editura DAB, Iași, 1994; Ce mai aștept, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Moartea mea viața mea (cu o prefață de Liviu Leonte), Editura Apollonia, Iași, 1997; Ce ți-e scris/Your destiny, Institutul European, Iași, 1998; Perdoname (ediție bilingvă, româno-spaniolă, prefață
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
m-am născut!" (Nimic mai înalt sub soare). În tot ansamblul ei, poezia lui Dorin Popa este totuși o confesiune a infirmității existențiale. Volume precum Utopia posesiunii (Editura Junimea, Iași, 1990), Fără întoarcere (Editura Institutul European, Iași, 1992), Tentativa de spovedanie (Editura DAB, Iași, 1994), Ce mai aștept (Editura Helicon, Timișoara, 1996); Moartea mea viața mea (Editura Apollonia, Iași, 1997) sau Nimeni nu înțelege pe nimeni (Editura Polirom, Iași, 1998) scot la lumină o apăsătoare dispoziție melancolică, preocupată de corporalizarea unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nedemne și, deopotrivă, a-și minimaliza ori alunga cu totul suferința de sine. Încă din primele două volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe să capete un contur lipsit de echivoc, deși abia odată cu Tentativa de spovedanie instanța poetică este pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări, contorsiuni, amânări, în locul unui mult dorit proces cathartic, reapare deznădejdea: "de-acum ce mai pot aștepta/ ca de coșurile adolescenței/ m-am vindecat de speranțe/ și-n apele deznădejdii/ înot cu vigoare, încrezător// acum nu mai îmi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tardivă, niciodată intuită. Ferfeniță, părăsit, aruncat la coș, eul liric se zvârcolește într-un teritoriu al suferinței atroce, în care, doar uneori, ce-i drept, singură "poezia ne însoțește peste tot/ în toate respirațiile noastre". Cu unele dintre tentativele de spovedanie ale lui Dorin Popa, poezia de bună calitate chiar se însoțește... Referințe critice (selectiv): Nicolae Diaconescu, în "Ramuri", nr. 7, iulie 1990; Vasile Spiridon, în "Luceafărul", nr. 14, 1991; Traian T. Coșovei, în "Contemporanul", nr 20, 1991; Ioan Holban, Salonul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care principiul oximoronic pare a ordona virtuți și păcate, valori și vicii (undeva amintește, direct, "biografia cu păcat și înalt"). În esență însă, individualitatea poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de dorul durerii și nu de durerea în sine". În special Atâta verde peste cerul alb (Editura Tipo Moldova, Iași, 2006), emoționanta spovedanie a supraviețuitorului unei povești sfârșite tragic, dovedește exact contrariul. Ultima carte de poezii a lui Nicolae Turtureanu împrumută forma de jurnal liric al neuitatei iubiri pentru Rodi, veritabilă summa a feminității eterne. Ascultând de pulsația febrilă ori, deopotrivă, tandru-nostalgică a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
normal, o Dragoste de după-amiază. Într-un cuvânt, prin apelul la o viață care ajunge de cele mai multe ori să bată ficțiunea. Din această perspectivă pot fi citite, în fond, numeroasele inserții diaristice din carte, care se prezintă sub forma unor spovedanii (autentice, bineînțeles, sau cel puțin proclamate ca atare), despre vinovăție și înțelegere, despre limită și speranță, despre renunțare și supraviețuirea continuă, într-un cuvânt, despre utopia unei ființe complete, autentice. Iată, spre exemplificare, una dintre atipicele Știri, în care nota
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de sânge/ târându-se oarbe, neștiind/ încotro mă îndrept"), iar pergamentele și incunabulele poetului se întunecă din ce în ce mai tare. În versuri de o aspră limpiditate, el alege finalmente să își întoarcă spovedania într-o rostire a morții epurată de lestul speranței: " Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche Monă-Monadă (V), se amintea de altfel, sub pretextul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al divinității, în speță preotul. Deoarece narațiunea stabilește o "ruptură" de jumătate de secol între fapte și prezentarea lor, avem ocazia să plusăm și să presupunem că bătrînul Montresor se află pe patul de moarte, iar aceasta reprezintă ultima sa spovedanie anamneza unui păcat monstruos pe care conștiința lui de bun catolic refuză să și-l asume nemărturisit înaintea Judecății de Apoi. Dacă presupunerea capătă valabilitate în ochii noștri și trebuie să o facă, indiciile sînt destul de coerente! -, vom observa, legitim
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
spiritual al societății, care trebuie eradicat. Catolicul Montresor îl elimină deci, dar nu în nume propriu (recunoaște că l-a suportat mereu pe Bufon cu "injuriile" lui!), ci în cel suprem, al Bisericii înseși. Enigma se lămurește astfel parțial, iar spovedania eliptică a naratorului se umple de semnificație. Dar se opresc lucrurile aici? În nici un caz! vom striga, deznădăjduiți de atîta mister. Observam că, la finalul episodului narativ al "conversației" despre apartenența la Masonerie a personajelor, Montresor articulează niște cuvinte aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
satul știe parangheliile voastre, da' tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acuma din nou să acționeze, mai ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna spre pahar. Geta mai să o sugrume pe fata veterinarei. Gâfâia: - Și mai dai și în omul ăsta? Și tu ce stai, Stoiene. Ce mai
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
biserici și mănăstiri, construire de case etc) sau la gesturile extravagante (cum ar fi amplasarea unui crucifix în fața casei sale, cadoul exorbitant oferit lui Cristi Borcea 20 sau arestarea sa din 200921). Aceasta din urmă, un eveniment în sine, precum și spovedaniile publice care i-au urmat au contribuit la alegerea sa, câteva luni mai târziu, ca europarlamentar (Marinescu în Gherghina și Mișcoiu, 2010). Cheia succesului și a popularității acestor două personaje este potențialul lor de a fi one-man show (și Trickster
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
împotriva legilor firii, și nu era, omenește vorbind, decît un biet astenic, ale cărui vise fastuoase sau mohorîte pluteau ca o negură între conștiința lui și realitate." E momentul cînd Mateiu pare a cădea în lumea lui Dostoievski, pregătit pentru spovedanie și automărturisire. Cel care pe un blazon ex libris includea inscripția "Ex libris domini Matthaevs Ioan Caragiale Cavaler al Ordinului Sfîntului Ioan de Ierusalim", tatona încă din 1901 morga aristocratică: "Eu dezvolt o mare morgă acasă, beau cafea în vieux
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
discursul evenimențial, intercalează un discurs de justificare, de mărturisire, dar care, la momentul respectiv, aparținea subiectiv Patriarhului, nu ierarhiei, nu instituției în ansamblu. Este un discurs asumat, ca să folosim accepțiunea Danielei Rovența-Frumușani81. Pornind de la discursul de mărturisire (în sensul de spovedanie), Patriarhul de atunci al BOR justifică măsurile reparatorii pe care dorește să le aducă istoriei BOR, reparatorii și pentru sufletul românesc. Miercuri, 3 ianuarie 1990, au început lucrările ședinței extraordinare a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. În deschidere, Prea Fericitul Părinte
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
discurs de apărare-justificare a măsurilor. Tot în discursul justificativ se încadrează alte două subcategorii: discursul justificativ de natură istorică prin care se justifică măsurile luate în perioada 1945-1989 (colaboraționism, demolări de biserici); discurs ce are ca intradiscursuri discursul de mărturisire spovedanie și pe cel de apărare constrângere; discursul justificativ al măsurilor administrativ-sociale, susținut de măsurile administrativ-organizatorice luate de BOR Plecând de la declarația Patriarhului Teoctist făcută în deschiderea Ședinței lucrărilor primului Sinod al Bisericii Ortodoxe Românea, în care spunea că "în ultimii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
puțin unul de talia Patriarhului Teoctist. Afirmația mea poate fi considerată părtinitoare, însă consider că jurnalistul este cel care trebuie să stăpânească și să se stăpânească, făcându-și interlocutorul să scoată la iveală patimile sale, asemeni duhovnicului în scaunul de spovedanie. Să revin însă la interviul analizat. Întrebarea Leliei Munteanu viza lipsa de participare a Bisericii și slujitorilor ei la revolta populară: Cum i-ați răsplătit pe oamenii aceștia? Prin cuvinte de fierbinte adeziune, de veșnică și adâncă recunoștință? Nu vi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
de acord cu afirmația sa conform căreia filme de factură evanghelică au produs convertiri. Puține sau nedeclarate sunt cazurile în care filmul de factură evanghelică să fi schimbat viața cuiva, așa cum, spre exemplu, o discuție purtată cu un duhovnic, o spovedanie, o predică, un cuvânt viu au reușit să schimbe înlăuntrul oamenilor ceva. E un absurd al lucrurilor că, deși filmul de factură evanghelică are o difuzare la scară infinit mai mare decât discursul verbal, nu creează ecou decât la modul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
probabil, din intenția de a accentua simplitatea discursului în această a doua parte a romanului, simplitate care certifică, pe de o parte, diferența de gândire a celor două personaje, dar și faptul că pentru Hasnaș această confesiune este asemenea unei spovedanii: ,, Au trecut mulți ani, și dacă nu te-aș fi ascultat povestind cu atâta sinceritate iubirea dumitale și tot ce a urmat după aceea, poate că n-aș fi avut curajul să-ți mărturisesc asemenea întâmplări. Nu le-am mărturisit
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mai îngăduitor și mai mulțumit cu lumea în mijlocul căreia se afla. Hotărârea de a mai sta doar până la primăvară la Moara cu noroc pare să fie semn al aceleiași transformări. Nuvela nu surprinde însă acum momentul, atât de așteptat, al spovedaniei lui Ghiță care să refacă ideea de cuplul în Moara cu noroc. A trecut și asta așa gândise Ana după judecată, așa și Ghiță care își dădea silința să uite cele petrecute, să le treacă cu vederea, ca și când nu ar
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
familie, soția își spionează soțul, copilul își spionează mama... E tăcere, se aude doar un murmur trist, doar șoaptele prin care sînt mărturisite păcatele celorlalți, aceștia înfricoșîndu-se și sfiindu-se unii de alții... Poliție și contrapoliție. Însuși cel care ascultă spovedania este spionat de cel care se spovedește și căruia îi pune întrebări insidioase..." De asemenea, marele rabin al Pragăi recomandă coreligionarilor săi să se facă avocați sau medici, tocmai pentru a ajunge "la cele mai intime secrete" ale familiilor. La
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]