KorAP: Find »[drukola/base=sprânceană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...162 >

4,031 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

-i un termometru oarecare, spuse Milton. A trebuit să mă duc la trei farmacii ca să găsesc așa ceva. ― Un model de lux, ai? ― Exact, zise Milton. E un termometru de precizie. Măsoară temperatura până la o zecime de grad. Milton ridică din sprâncene. ― Termometrele normale măsoară doar din două În două zecimi. Ăsta măsoară fiecare zecime. Încearcă-l. Pune-l În gură. ― N-am febră, spuse Tessie. ― Nu-i vorba de febră. Îl folosești ca să vezi care ți-e temperatura de bază. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
tărie ținută În frâu. ― Vreau o femeie. Desdemona se apucă de pântec și se bătu peste inimă. Se trase doi pași Înapoi și, de la această distanță, se uită din nou la fratele ei. Ideea că Lefty, care avea ochii și sprâncenele ei, care dormea În patul de alături, putea fi mânat de asemenea pofte nu-i trecuse niciodată prin cap Desdemonei. Deși Împlinit din punct de vedere fizic, corpul Desdemonei Încă Îi era străin proprietarei lui. Noaptea, În dormitor, Își văzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
un bilet pe care scria DESCHIDEM ÎN CURÎND și un portret - la vederea căruia Philobosian se crispă - al liderului turc, Kemal: o mutră hotărâtă, cu căciulă de astrahan și guler de blană, cu ochii albaștri sfredelind de sub săbiile Încrucișate ale sprâncenelor. Doctorul Philobosian Își desprinse privirea de pe acest chip și porni mai departe, recapitulând toate argumentele Împotriva arborării portretului lui Kemal În felul acesta. În primul rând - după cum Îi spusese toată săptămâna soției lui - forțele europene nu ar permite niciodată turcilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nou cât de părăsit era de fapt cazinoul, iar priveliștea Îi aminti cât de mare era miza pentru care jucau. Viața. Jucau pentru viețile lor și acum, privindu-și partenerii de joc, văzând broboanele de sudoare care le atârnau de sprâncene și simțindu-le respirația grea, Lefty Stephanides, dând dovadă de mult mai multă stăpânire decât avea să arate patru decenii mai târziu, când Își vajuca norocul În Detroit, se ridică și spuse: ― Eu ies. Aproape că l-au omorât. Buzunarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Pantofii erau din satin verde asortat, cu paiete În vârf și barete delicate la glezne. Pe umeri avea Înfășurată un boa din pene negre, iar pe cap o pălărie În formă de clopot, cu pandantive de onix atârnându-i deasupra sprâncenelor pensate. Îl mai lăsă câteva secunde pe Lefty să se bucure din plin de imaginea ei spilcuită, americană, dar tot Lina era acolo, dedesubt (sub pălăria clopot), și curând entuziasmul ei grecesc erupse. Își deschide larg brațele: ― Hai să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și cu o cămașă cu guler ascuțit care Își pierduse de mult apretul. Părul negru sârmos Îi dădea Înfățișarea sălbatică a burlacului care fusese vreme de atâția ani, iar această impresie era Întărită de fața boțită ca un pat nefăcut. Sprâncenele Îi erau totuși arcuite extrem de seducător, ca ale unei dansatoare indiene, iar genele Îi erau atât de groase, că păreau date cu rimel. Dar bunica mea nu observase nimic din toate acestea. Era concentrată la altceva. ― Un arab? Întrebă Desdemona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
brusc amețeala. Febra jocurilor de noroc care Îl posedase timp de douăzeci și șase de luni Îl părăsi, trimițându-i un ultim val de căldură prin piele, și dintr-o dată Întregul corp Începu să-i șiroiască de sudoare. Ștergându-și sprâncenele, Lefty ieși din bancă și se Îndreptă spre o bătrânețe săracă. Strigătul asurzitor pe care l-a scos bunica mea când a aflat de dezastru nu poate fi redat În scris. Țipătul a continuat, prelungindu-se parcă la nesfârșit, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
arată bine? Gândește-te la sora ta, Miltie. Săraca Zoë! Nu au mulți bani. În cele din urmă, arătând că se muiase tatăl meu o Întrebă pe mama: ― Cât mai costă un botez acuma? ― E pe gratis. Milton ridică din sprâncene. Dar, după ce se gândi o clipă, dădu din cap, Îndârjit În suspiciunea lui: ― Ce șmecheri! Te primesc gratis. După aia trebuie să plătești tot restul vieții. În 1960 congregația ortodoxă din estul Detroitului avea deja alt loc de Închinăciune. Adormirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ce spun. Dintr-o dată uitasem cu totul de nudiști. Pentru că acum mă uitam la Julie. Își pusese ochelarii argintii din era RDG pe creștetul capului, ca să fotografieze oamenii care făceau plajă În depărtare. Vântul Mării Baltice Îi făcea părul să fluture. ― Sprâncenele tale sunt ca niște omizi mici și negre, i-am spus. ― Lingușitorule! replică Julie, făcând mai departe poze. N-am mai spus nimic. Așa cum primești reîntoarcerea soarelui după iarnă, am rămas nemișcat, acceptând strălucirea caldă a posibilității și simțindu-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
moartă. În ciuda caracterului lor secret, ca În Războiul Rece, fragmente de informații mai ajungeau și la noi, copiii. Amenințarea din ce În ce mai mare care plana asupra situației noastre financiare se făcea cunoscută sub forma unui rid adânc, apărut ca un fulger Între sprâncenele mamei mele de câte ori ceream ceva scump prin magazinele de jucării. Carnea Începuse să apară mai rar pe masa noastră. Milton raționaliza curentul electric. Când Capitolul Unsprezece lăsa o lumină aprinsă mai mult de un minut, se trezea În beznă totală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
șuncă În cealaltă, Milton se uita pe geam afară, ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două nopți nedormite cearcănele lui Milton se Întunecaseră constant cu fiecare ceașcă de cafea băută. Pleoapele Îi erau arborate În bernă, deși sprâncenele Îi erau umede de transpirația neliniștii și a vigilenței. Îl durea stomacul. Trebuia neapărat să meargă la baie, dar nu Îndrăznea să se ducă. Afară, ăia o luaseră de la capăt: lunetiștii. Era aproape cinci dimineața. În fiecare seară, soarele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
faci aici, frate? Ești nebun? Nici un alb nu e-n siguranță aci. Se auzi o Împușcătură. Morrison se lipi de geam. ― Nimeni nu e-n siguranță. ― Trebuie să-mi apăr avutul. ― Da’ viața nu-i avutu’ tău? Morrison ridică din sprâncene ca să indice logica imbatabilă a afirmației sale. Apoi renunță cu totul la expresia superioară și tuși. ― Ascultă, șefu’, dacă tot ești aici, poate mă ajuți și pe mine. Îi Întinse niște mărunțiș. ― Am venit după niște țigări. Bărbia lui Milton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
renunță cu totul la expresia superioară și tuși. ― Ascultă, șefu’, dacă tot ești aici, poate mă ajuți și pe mine. Îi Întinse niște mărunțiș. ― Am venit după niște țigări. Bărbia lui Milton se lăsă, scoțându-i În evidență gușa, iar sprâncenele i se ridicară În semn de neîncredere. Cu o voce seacă, spuse: ― Acum ar fi o ocazie bună să te lași. Se auzi o altă Împușcătură, de data asta mai aproape. Morrison sări, apoi trase un zâmbet. ― În mod sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pe care ni le-a adus părintele Mike În a treia zi, după ce Desdemona a refuzat să se dea jos din pat. Mama mea l-a rugat să Îi vorbească, iar el s-a Întors din casa de oaspeți cu sprâncenele de Fra Angelico ridicate Într-o blândă exasperare ― Nu vă temeți, o să treacă, a spus el. Întotdeauna se Întâmplă așa cu văduvele. L-am crezut. Dar, cu trecerea săptămânilor, Desdemona devenea tot mai deprimată și mai retrasă. Deși se trezise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Eu mă născusem apollinic, o fetiță solară cu chipul Înconjurat de bucle. Dar, cum mă apropiam de treisprezece ani, un element dionisiac se furișa peste trăsăturile mele. Nasul meu, la Început delicat, apoi nu chiar delicat, Începu să se arcuiască. Sprâncenele, din ce În ce mai dese, se arcuiră și ele. Ceva sinistru, viclean, „satiric“ la propriu, Îmi pătrunse În expresie. Prin urmare, ultimul lucru pe care mingea de hochei (acum apropiindu-se, sătulă să mai Îndure expunerea), ultimul lucru pe care mingea de hochei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mod invizibil și totuși inconfundabil, Începusem să eman un soi de masculinitate prin felul În care aruncam În sus și prindeam guma de șters, de exemplu, sau prin felul În care mă năpusteam În deserturile oamenilor cu lingurița, prin desimea sprâncenelor mele Împreunate sau prin dorința de a discuta cu oricine În contradictoriu În clasă, când eram În schimbare și Înainte să mă schimb atunci am avut destul de mult succes la școala mea cea nouă. Dar acest stadiu a fost scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
aici Își puteau expune defectele fără rușine, iar Sophie avea să se ocupe de ele. Probabil că veneau pentru iubire. Altfel, clienții ar fi observat că Sophie Sassoon avea și ea nevoie de niște Îndrumări estetice. Ar fi văzut că sprâncenele Îi păreau desenate cu carioca și că fața, datorită cosmeticelor Princess Borghese pe care le vindea contra comision, avea culoarea cărămizii. Dar eu am văzut asta oare În acea zi și În săptămânile care au urmat? Ca tot restul lumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ocupat de părul meu de pe față. Mă duceam la ea cam de două ori pe lună, adăugând epilarea pe o listă din ce În ce mai lungă de locuri care trebuiau Întreținute. Am Început să mă rad pe picioare și la subsuoară. Îmi pensam sprâncenele. Codul vestimentar de la școala mea interzicea fardatul. Dar În weekenduri am ajuns să experimentez, Între anumite limite. Reetika și cu mine ne machiam În dormitorul ei, pasându-ne una alteia o oglinjoară. Îmi plăcea În mod special tușul de pleoape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
spus eu. Se uita la mine ciudat, cu intensitate, dar În același timp rânjind. ― Ce-i? ― Nimic. ― De ce te uiți așa la mine? ― Cum mă uit la tine? Pe Întuneric, asemănarea dintre Jerome și Obiectul Obscur era și mai pronunțată. Sprâncenele roșiatice, tenul alb-gălbui se arătau din nou, Într-o formă permisă. ― Ești mult mai deșteaptă decât majoritatea prietenelor soră-mii. ― Ești mult mai deștept decât majoritatea fraților prietenelor mele. Se aplecă spre mine. Era mai Înalt. Asta era principala deosebire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ea din punct de vedere sexual? Sau ai Întreținut relații sexuale cu ea? ― Suntem doar prietene, am insistat un pic prea zgomotos. Apoi am mai Încercat o dată, un pic mai Încet! ― E cea mai bună prietenă a mea. Drept răspuns, sprânceana dreaptă a lui Luce se ridică de după ochelari. Ieșise din ascunzătoare, de parcă ar fi vrut - și ea - să se uite bine la mine. Și apoi am găsit o cale de scăpare. ― Am făcut sex cu fratele ei, am mărturisit. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cântece. Îmi oferi o mostră a stilului său, croncănind cu o voce groasă: ― Acesta e pentru Jennifer, regina cursului de antropologie, grupa 101. Ce n-aș da să-ți studiez cultura, păpușă! Capul gușat al lui Presto se Înclină, iar sprâncenele i se ridicară Într-o recunoaștere timidă a calităților sale vocale. ― Hai să-ți dau un mic sfat despre femei, Cal. Vocea. Vocea le excită foarte tare pe femei. Niciodată să nu subapreciezi vocea. Vocea lui Presto era Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
inundate de mașini. Am tras un fum din trabuc, mijind ochii, și mi-am observat imaginea reflectată În geam. Am mai spus că arăt ca un muschetar. Dar mă mai asemăn și cu un faun (În special târziu În noapte). Sprâncenele arcuite, rânjetul malițios, flăcările din privire. Trabucul ținut Între dinți nu mă ajuta. Cineva mă bătu cu mâna pe spate. ― Mania trabucurilor, spuse o voce de femeie. În geamul fumuriu al lui Mies am recunoscut-o pe Julie Kikuchi. ― Hei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
spus. M-am Întors acasă. Am pășit spre ea. Mi-am pus geamantanul jos și când mi-am ridicat din nou privirea, am văzut că figura lui Tessie se schimbase. Se pregătise pentru acest moment de luni de zile. Acum sprâncenele subțiri i se ridicară, iar colțurile gurii i se strâmbară, Încrețindu-i obrajii palizi. Expresia de pe chipul ei era aceea a unei mame care privește cum un doctor desface bandajele de pe un copil cu arsuri grave. O față optimistă, prefăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

pe parchet să se termine și ca zumzăitul șoaptelor și al vorbelor spuse cu jumătate de gură să se reducă semnificativ. Erau cu toții așezați. Unii lipseau. Alexandru stătea în prima bancă din partea dreaptă. M-am uitat la el ridicând din sprâncene, întrebându-l prin semne unde erau ceilalți. Ridicase din umeri și inocent din sprâncene. Nu e vina mea. Nu mă învinui. Nu sunt nicăieri." Nu conta prea mult. Lipseau doar vreo cinci. Nu era mare lucru. Mi-am îndreptat privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
jumătate de gură să se reducă semnificativ. Erau cu toții așezați. Unii lipseau. Alexandru stătea în prima bancă din partea dreaptă. M-am uitat la el ridicând din sprâncene, întrebându-l prin semne unde erau ceilalți. Ridicase din umeri și inocent din sprâncene. Nu e vina mea. Nu mă învinui. Nu sunt nicăieri." Nu conta prea mult. Lipseau doar vreo cinci. Nu era mare lucru. Mi-am îndreptat privirea spre sală, trecându-i pe toți în revistă, reținând foarte rapid și succint unele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]