5,301 matches
-
avînd vînt din pupa, ajunse din urmă balena și izbuti s-o harponeze; cel puțin așa pretindea un om de pe catargul corabiei: de la distanță, i se păruse că vede ambarcațiunea, redusă la un punct pe apă, apoi un clocot de spumă strălucitoare, iar după aceea nimic; de unde, ajunseseră la încheierea că balena rănită fugise, tîrîndu-și după ea urmăritorii, cum se-ntîmplă de obicei. Oamenii se arătară destul de îngrijorați, dar deocamdată nu intrară în panică. în, greement fura arborate pavilioanele de semnalizare. La
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oameni, aidoma a trei cireși falnici, în care s-ar fi cocoțat o puzderie de copii la vremea culesului. Se vedea însă, după felul împleticit și șerpuitor cum luneca pe apă, că această corabie care parcă plîngea cu lacrimi de spumă, rămînea fără mîngîiere. Rahila își plîngea copiii pierduți. Capitolul CXXVIII CABINA Ahab dă să iasă pe punte, dar Pip îl apucă de mînă, ca să-l urmeze. Ă Băiete, băiete, ți-am spus că nu trebuie să te ții după mine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
viață! Da, Starbuck, am făcut o văduvă din fata aceea sărmană, în clipa cînd am luat-o de nevastă. Pe urmă, nebunia, furia, sîngele clocotitor și fruntea arzîndă, cu care bătrînul Abab și-a urmărit de mii de ori prada, făcînd spume la gură - mai mult demon decît om! da, da, cît de nebun am fost vreme de patruzeci de ani - da, un nebun, un nebun bătrîn asta sînt! Pentru ce această caznă a vînătorii? Pentru ce să-ți sleiești și să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o pajiște întinsă sub cerul senin al amiezii. în cele din urmă, vînătorii cu răsuflarea tăiată ajunseră atît de aproape de prada lor neștiutoare, încît îi văzură limpede cocoașa scânteietoare, lunecînd pe apă ca o insulă înconjurată de un cerc de spumă verzuie și subțire, aidoma unui brîu de lînă. Văzură de asemenea întinsa rețea a ridurilor ce se încrucișau pe capul enorm al balenei, întrezărit dincolo de cocoașă. în fața ei, foarte departe pe covorul turcesc al apelor, se proiecta umbra albă, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alunecînd și mai adînc în botul căscat și înclinîndu-se într-o parte, ambarcațiunea îl azvîrli peste bord pe Ahab, tocmai cînd se: opintea ca să împingă falca. Ahab căzu cu capul în apă. Moby Dick se depărta într-un vîrtej de spumă de prada ei și rămase la oarecare distanță, afundîndu-și mereu capul alb și lunguieț în valuri și răsucindu-și încet trupul enorm, cu o mișcare de fus, astfel încît, cînd imensa frunte ridată se ridică din apă, la o înălțime
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și răsucindu-și încet trupul enorm, cu o mișcare de fus, astfel încît, cînd imensa frunte ridată se ridică din apă, la o înălțime de peste douăzeci de picioare, hula furioasă se sparse de ea, azvîrlindu-și și mai sus coamele de spumă scînteietoare. Tot astfel, pe vreme de furtună, valurile din Canalul Mînecii se retrag înfrînte din fața temeliei stîncilor din Eddystone - însă numai pentru a se năpusti, spumegînde, asupra creștetului lor. Reluîndu-și în curind poziția orizontală, Moby Dick înotă repede în jurul echipajului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și mai nimicitor. Vederea epavei părea să o scoată din minți, așa cum elefanții lui Antioh își pierdeau mințile la vederea sîngelui roșu al strugurilor și al murelor aruncate înaintea lor îvezi Cartea Macabeilor). între timp, Ahab, pe jumătate înghițit de spuma stîrnită de coada obraznică a monstrului, reușea să plutească, chiar în inima unui astfel de vîrtej, dar era prea beteag ca să poată înota; capul nefericitului căpitan părea o bășică gata-gata să se spargă, la cea mai mică atingere. De la pupa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își îndreptă prova în direcția arătată și, spărgînd cercul magic, reuși să despartă Balena Albă de victima ei. în timp ce monstrul se depărta, furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în picioare de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pe creștetul ei, ci prin fenomenul mult mai uimitor al saltului său în văzduh. Avîntîndu-se cu cea mai mare repeziciune din adîncurile oceanului, cașalotul își proiectează astfel întregul trup în stihia neprihănită a aerului și, clădind parcă un munte de spumă orbitoare, își dezvăluie prezența de la o distanță de șapte-opt mile. în clipele acelea, valurile furioase par coama pe care și-o scutură acest leu al oceanului; în unele cazuri, săritura asta e un act de sfidare. Ă A sărit, a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
A sărit, a sărit! Uite-o acolo! strigară oamenii de pe catarge, văzînd cum neînfricata Balenă Albă se avîntă spre ceruri ca un somon. Ivită atît de brusc pe cîmpia albastră a mării și pe fundalul și mai albastru al cerului, spuma pe care-o stîrnea străluci o clipă ca un ghețar, dar lumina-i orbitoare se stinse încetul cu încetul, pînă ce ajunse să semene cu un nor de ploaie ce se lasă peste o vale. Ă Da, Moby Dick, fă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-o înainte, noaptea trecută. înapoi, înapoi! Toată lumea jos din arboradă, să rămînă doar oamenii obișnuiți! Brațați! Pequod, care pînă atunci navigase cu vîntul în travers, se întoarse în direcția contrară, astfel încît acum înainta cu greu, înfruntînd briza și răscolind spuma propriului său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-au și muiat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se ținea pe aproape și socotind că aceasta era pricina tuturor necazurilor ei - sau poate închipuindu-și că e un dușman mai nobil și mai vrednic de luat în seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot merge pe dibuite! E pe-aproape? Ă Balena! Corabia! strigară vîslașii îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scîndurile, lănciile și harpoanele, ca în clipa cînd se repeziseră într-acolo, de la diferitele lor treburi; priveau țintă ca și cum ar fi fost fermecați spre balenă; clătinîndu-și în chip ciudat capul fatidic, aceasta înainta spre corabie printr-un brîu lat de spumă, desfășurat în fața ei. Prin întreaga ei înfățișare, își trăda firea aprigă, răzbunătoare, dorința de a pedepsi, răutatea veșnică. Orice-ar fi putut face omul, fortăreața albă a frunții ei se abătu asupra provei de tribord a corabiei, azvîrlindu-i în aer
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
voia să se prăbușească în iad fără a smulge un crîmpei de cer, pentru a se duce la fund încununat cu acest coif viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții hăului căscat, apoi totul se nărui și uriașul giulgiu al mării se întinse și începu să se rostogolească, așa cum se va fi rostogolit și cu cinci mii de ani în urmă. EPILOG Și numai eu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spinteca-o, așa cum au făcut cu burțile pruncilor. Ar gâtui-o, așa cum au făcut cu femeile pe care le siluiau. S-ar mulțumi să dănțuiască În jurul unui uriaș autodafeu, așa cum i-au Învățat maeștrii lor din Nürnberg. Și atunci, șoapte, spume șterse la repezeală În colțul buzelor. Să nu observe. Înjurături svârlite În siguranța anonimatului. Trebuiesc ținuți la ochi, ca potăile care latră după uluci bine prinse, să nu scape pe lângă o scândură ruptă și să muște. Până le sosește să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
joacă - treziți din somn, cocorii goi În rouă/s-au mult chemat pe câmpuri, mâine pleacă. Din fundul zării, tânără, o lume/neprididit se-ndrumă către ape, cu pluguri mari de vreri și târnăcoape/să-ncerce-n miez terasele de spume. Iar când răzbi-va fluviu-n litoral/- ochian mănos culcat Între uscaturi - o să-l Încingă-n rouă, pe de laturi,/o dimineață cât un ideal”. SUCCESELE POEZIEI Dar dacă nu așa trebuia să se scrie poezie, să apelăm la câteva
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
te-a-mboldit Să studiezi atât de-amănunțit Articolul lui Stalin ce abia Ieri l-ai putut citi și Învăța? - Citind articolul am fost mișcată. Apoi privind spre sala plină, vastă: - Am priceput care-i puterea noastră. Când, În Apus, nemernicii În spume Vor iar să azvârle-n foc Întreaga lume Și cu-ale lor Înveninate bale Urzesc mârșave planuri criminale; În lumea noastră, unde e cuptorul Ce coace ca pe-o pâine viitorul, Cuvântul spus de Stalin este pace, E-un mândru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la Canal nu este așa cum apare În poezie. (Ă). Alexandru Andrițoiu știe că o construcție ca aceea a Canalului e pândită cu ură de nenumărați dușmani și o spune: «Dușmanul de aceea se tot zbate, Îi fierbe sângele și face spume». El nu demască Însă pe acești dușmani, nu ne arată concret cum acționează, sub ce chipuri se ascund, ce mijloace Întrebuințează pentru a prejudicia munca, pentru ca astfel ei să poată fi descoperiți și În alte sectoare ale vieții noastre publice
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Iuri Dombrovski. A semnat și Mircea Aurel Buiciuc. Traduceri: Iuri Dombrovski, Pe urmele șarpelui boa (Conservatorul muzeului de relicve antice), București, 1971; Veniamin Kaverin, La oglindă, București, 1973; M. Steiga, L.Volfs, Gardă la regina briliantelor, București, 1976; Serghei Mihalkov, Spuma, București, 1976; Kiril Bulâciov, Fetița de pe Terra, București, 1978; Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, București, 1980; Evgheni Evtușenko, Dulce ținut al poamelor, București, 1983; Mikola Trublaini, Fetița Natalocika și peștișorul argintiu, București, 1983, Pui de privighetoare, șapte sute la numărătoare, București
BUICIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]
-
CÂMPINA, revistă care a apărut la Câmpina, neregulat, între noiembrie 1927 și noiembrie-decembrie 1929. Redactori sunt Al. Tudor-Miu, Al. Botez, Geo Bogza, iar director, Al. Tudor-Miu. Principalele puncte ale programului revistei sunt „alegerea - ca pe o spumă - din frământările vieții locale a tuturor faptelor bune, determinarea și încurajarea lor”, precum și „intenția de a da de lucru diferitelor tinere elemente scriitoricești de aci” (Răspunsuri). Pe prima pagină a fiecărui număr este reprodusă o maximă, o cugetare sau un
CAMPINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286057_a_287386]
-
fi deajuns O viață-ntreagă. E poate adâncul castaniu Lucind sub gene? E zâmbetul pe care-l știu De-atâta vreme? Sau poate-ntâiul fir de-argint Poznaș, mă cheamă? Copilărescul tău alint, Soție-mamă? Sau pasul tău ocrotitor Topit în spume, Când versuri noi se-ncearcă-n zbor Să iasă-n lume? Sau lung simțite despărțiri - ca-ntăia oarăSlujind obșteștii fericiri Din zori în seară? Nu mă-ntreba să-ți dau răspuns De ce-mi ești dragă (...). De fericit ce sunt... Când
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
frunzișul din jurul casei. Dar, ajunși la jumătatea micii punți care se leagănă pe frânghii, totul se schimbă pe neașteptate. Copilul nu vede șipcile uzate peste care femeia înaintează clătinându-se, nici vidul care se cască între șipcile care lipsesc, nici spuma fosforescentă a torentului. Cu toate astea ghicește, fără să știe de ce, că femeii care-l duce în brațe îi e frică. Iar această frică la o femeie matură e la fel de stranie ca mișcarea bruscă prin care ea prinde cu dinții
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unde pluteau la suprafață câteva cadavre. Chiar atunci apăru Marelst și Pavel îi văzu silueta înaintând și afundându-se până la genunchi, până la centiron, până la piept. Brațele lui ridicară automatul deasupra capului. Când reapăru pe celălalt mal, acoperit de bulbuci de spumă, soldații se năpustiră pe urmele lui, iar timpul se precipită, pentru a recupera parcă întârzierea. Țeava unei mitraliere de pe un mirador se îndreptă frenetic spre ei. Spuma se însufleți, clocoti de gloanțe. Trăgătorul se agita în cușca miradorului, luptându-se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ridicară automatul deasupra capului. Când reapăru pe celălalt mal, acoperit de bulbuci de spumă, soldații se năpustiră pe urmele lui, iar timpul se precipită, pentru a recupera parcă întârzierea. Țeava unei mitraliere de pe un mirador se îndreptă frenetic spre ei. Spuma se însufleți, clocoti de gloanțe. Trăgătorul se agita în cușca miradorului, luptându-se cu unghiul mort. Cu siguranță, asaltul din direcția aceea nu era prevăzut. Soldații se năpustiră spre sârma ghimpată. Și, ca întotdeauna în luptă, totul se sparse în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
luptă, totul se sparse în fragmente tot mai rapide și mai neprevăzute. O bârnă ruptă din mirador. Mitraliorul cu fruntea despicată de o rafală. Cade și se ivește din nou - are un chip intact, e un alt neamț. Gloanțele lovesc spuma, brăzdează malul. Un soldat se oprește, se așază, parcă spre a se odihni. Pavel îi dă ocol alergând, îi aruncă o înjurătură, apoi pricepe... În depărtare, o pată verde-cenușie de uniforme se revarsă printre barăci - întăririle nemților. La stânga, legat de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]