1,760 matches
-
-i, că nu stă dă vorbă cu nimeni și nici o vecină nu i-a călcat pragu, da poci să-i spui că-ți strici gura de pomană, parcă vorbești la pereți și... țsă fi fost aprilie să fi fost mai stînjenii deși și Înalți parfumul lor albastru bărbatul Înfige cu nădejde sapa În pămîntul uscat de la rădăcina teiului Își Încordează trupul Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de mestecat biscuiții, eu mi-am ferit privirea. Nu mă puteam hotărî să încep discuția asta și ea părea aproape la fel de stânjenită de tăcere ca și mine. — Ei bine. Ar trebui să clarificăm mai întâi lucrurile esențiale și să vedem apoi unde putem ajunge. Am încuviințat. — Bine, atunci. A bătut zgomotos din palme. Eu cred că ai suferit o pierdere de memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-avea să mai existe niciodată. — Nu-mi vine să cred că ești aici, am spus încet când ne-am depărtat unul de altul. — Nu-mi vine să cred că ai izbutit, îmi zâmbi ea. Ai izbutit, Eric. Am ridicat stânjenit din umeri. — Știu. — Ce s-a întâmplat cu doctorul? Am clătinat din cap. Scout se uită în apă. — Cușca și butoaiele și rechinul s-au încâlcit și el încerca să taie frânghiile. S-a întâmplat foarte repede, într-un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Un alt pui de zâmbet și-a luat zborul de pe buzele ei, a fâlfâit puțin din aripi și a căzut ca fraierul pe covor. Văduva lui Kuznețov, zis Demiurgul, s-a așezat la birou, picior peste picior, ceea ce n-a stânjenit cu nimic comunicarea noastră nonverbală. Divorțul lui Dmitri Kuznețov iscase multă vâlvă, În urmă cu câțiva ani. Presa vuise luni În șir despre despuierea de jumătate din avere a fostului magnat, deținătorul companiei 1=?, lider mondial În tehnologia de replicare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
La început de lume ori de religii ai mai văzut sceptici? Aceștia apar doar cînd e nevoie să se distrugă vechile idealuri. Pe cele noi le naște naivitatea. Sub soare este pentru toată lumea loc. - O astfel de larghețe mi-ar stînjeni puterea de acțiune. Avem nevoie, desigur, de tovarăși. Dar numai de drum. Familia mea a scăpat de trenul morții numai pentru că niște oameni neau ajutat să supraviețuim. Chiar dumneata ești un exemplu. De aceea nu caut între noi dezbinare... Goilav
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rock’n’roll‑ul pe care i‑l explică adesea Rainer. Rainer are în asemenea situații un Campari cu sifon în față și explică efectele muzicii moderne, în timp ce Hans ar prefera să lase muzica să‑și facă efectul, dar e stânjenit de trăncăneala lui Rainer. Rainer a mințit deja când a spus că cunoaște personal un muzician, ceea ce nu e deloc adevărat. Nu cunoaște nici un muzician, doar se dă mare. Rainer ăsta ține adesea prelegeri lungi pe diverse teme care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
hotărât, cu gând să-și facă timp pentru renovarea casei. Apoi a plecat la băi, două săptămâni la Moneasa, lăsându-mă cu toate aranjate, singur-singurel. N-am știut să profit de momentele astea. Nu că În rest m-ar fi stânjenit prezența Clarei. Aveam, În casa ei, cameră cu intrare și baie separată. Numai din pricina asta mă hotărâsem să mă mut la ea, odată Întors de la Timișoara, de la facultate. Aș fi putut să stau cu părinții, dar ei se mutaseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de excitați, putea să ne dea și bicarbonat. Dar Adelin trage și el Împreună cu noi, ăsta e certificatul de garanție, așa că toți suntem mulțumiți și parcă Începem să ne iubim unii pe alții. Doar mie Îmi e puțin rușine, mă stânjenesc fraternizările astea masculine. Vreau să ies de-acolo cât mai repede, dar Adelin mă strânge În brațe și-mi șoptește la ureche să mai vin acolo peste vreo oră, Îmi mai păstrează el o linie, cel puțin. Fiindcă e bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
renunțat la izolare doar pentru a-i oferi guralivului un semn de bunăvoință. — Da, tema secolului... încearcă bâlbâitul. Sus pi ciunea !... Dusă, dusă până la crimă. Chiar din partea celor mai apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu. Pe culoar trece iar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care stăpânul casei i-o transmisese. Se roteau, mereu, fără să vrea, spre dânsa. Le simțea privirile, deși se lăsa absorbită de spațiul în care intrase. Păreau să compare ceea ce înregistrau cu personajul pe care ea îl întruchipa. Nu-i stânjenea concentrarea ei. Ceea ce îi permitea, la rându-i, să observe, atentă, amănuntele casei și ale personajelor, gândind la rostul și conexiunea lor secretă. Când nu tresărea, tulburată de vibrația schimbată, în apropiere, a unei unde străine. Percepea prompt, cu extremă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
degetul mic al soției sale, pentru a primi mai mult decât îi dăruia privirea ei intensă și ostilă sau doar ironică sau doar afectuoasă, scurtcircuitul, intensitatea malefică, regeneratoare. Își trece palma prin păr, parcă pentru a-i spulbera încărcarea. Tăcerea stânjenită în care înghețaseră toți se fisurează. Vera sparge din nou firescul, scaunul ei se rotește, dintr- odată, smucit : întoarce spatele soțului chiar în clipa când el începea să facă parte din grup ! În bătaia luminii din fereastră, chipul ei se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Înainta, privindu-se unii pe alții cu un aer mîhnit și stingher, punînd din cînd În cînd cîte o Întrebare cu glas scăzut, iar cele mai multe Întrebări rămîneau fără răspuns, căci persoana căreia i se adresa Întrebarea se foia, Îl privea stînjenit pe cel care-l Întrebase, apoi, cu ochi șovăitori, șoptea: „Nu știu“ și, ridicînd ușor din umeri se depărta pe furiș, cu pași tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care stăteau În jurul mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vor să pedepsească pe cineva, îi dăruiesc o memorie bună. Intrigat, tânărul custode l-a iscodit, precaut, dacă vorbea astfel din pricina unei decepții. Doctorul Luca a tresărit. ― Te gândești la o femeie, nu-i așa? ― Da, a admis Julius, oarecum stânjenit de îndrăzneala lui. Bătrânul n-a reacționat imediat. Se juca, nervos, cu bastonul, în timp ce liniștea din încăpere nu mai era tulburată decât de ticăitul pendulei. ― N-a fost ce-ți închipui tu... deși nu greșești prea mult. I-a explicat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și se uita la taică-su, care-și citea ziarul pe verandă, spunându-și: „Pot să-l fac praf, al dracu’. Aș putea să-l omor“. În cele din urmă a simțit cum Îi trece furia și s-a simțit stânjenit de reacția lui, având În vedere că taică-su Îi dăduse pușca aia. Apoi se dusese până la indieni, mergând pe Întuneric, ca să scape de miros. În toată familia nu era decât o persoană de care să-i placă cum miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
intră În camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde-și avea biroul, iar ea refuzase cu un gest familiar, ca de „om al casei” și se instala În primul fotoliu; de lîngă fereastră, el, puțin stînjenit de infirmitatea profesională În care se simți surprins, debută printr-o minciună, ca singur colac de salvare: - Ați venit, mi-a spus doamna Pavel, În legătură cu o lege privind Învățămîntul. Trebuie să vă spun ca nu ne-au venit Buletinele Oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acasă, nu la tribunal, ca altă dată. O primii și o poftii pe fotoliul de lîngă fereastră. Se așeză, la Început Își ținu mîinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemînări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stînjenea, dar după puțin timp intră În normal, recăpătîndu-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit În negru, dar grija cosmetică era stridentă, Încercare inabilă de a salva o vîrstă intrată În neînșelare. Vocea Însă Își păstra voiciunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și Consiliul te-a acceptat, pe răspunderea noastră. Ai trei zile ca să-ți aranjezi afacerile și să predai Tamlukul... Mă privea cu o imensă bunăvoință, și fața lui urâtă se iluminase de o căldură și o dragoste care aproape mă stânjeneau. Am aflat mai târziu că avusese mult de luptat cu Consiliul, susținîndu-mă pe mine, un alb, căci Societatea era svarajistă și încerca să elimine pe ultimii funcționari străini, înlocuindu-i cu indieni. Postul era și mai important, și mai bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
I-l prezentai pe Harold, care-i spuse obraznic: ― Încântat să vă cunosc, mr. Sen. ― Alln, ai întrecut măsura lucrind. de aceea si căzut bolnav, mă consolă inginerul. Să n-ai nici o grijă, am aranjat eu totul Vedeam că e stânjenit de Harold și că mi-ar fi spus mai multe, dacă am fi rămas singuri. A făgăduit să revină a doua zi, pe seară, după ce va termina lucrul. ― Tipul ăsta e groaznic, reflectă Harold. Mă mir de ce-ți poartă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fiu bătrână ca el. Când ești bă-trîn, iubești mai mult și suferi mai puțin. Apoi se rușină de cele spuse și făcu un gest de fugă. Se opri și se controlă, căci mă privise și înțelese probabil cât eram de stânjenit, acolo, rezemat de scară și neștiind cum trebuie să mă port cu ea. ― Mama a fost foarte supărată: a cetit într-o carte că fn Europa se servește supă în fiecare seară. La noi n-ați avut niciodată supă, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și vast către orașul nostru. Stau pe o piatră, înconjurat de câțiva copii, care la început îmi strigă într-o engleză stropșită: "Maimuță albă!", apoi, văzând că nu mă supăr, ci îi privesc îngîndurat, cu lacrimi, se apropie de mine, stânjeniți, până încep să vorbesc cu ei în bengali și le împart gologani. Mă conduc cu alai, până la capătul satului. O seară puțin răcorită de ploaie, dar senină și îmbietoare la drum. Curând rămân singur pe șosea. Trec câteodată mașinile spre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trecu mâna prin păr și începu să-și șteargă picăturile de ploaie, parcă atunci le-ar fi simțit pentru întîia oară. - Nu știai că a rămas în Suedia? - Nu, răspunse absent Pantelimon. Apoi își privi mâna udă și o lăsă stânjenit pe genunchi. - Dacă ți-a rămas părul ud, atunci răcești la sigur, spuse Năstase, ridicîndu-se. Să-ți dau o aspirină. Pantelimon o înghiți supus și goli pe nerăsuflate paharul cu apă. - Mulțumesc, spuse așezând paharul în colțul biroului. - Dar știi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pantazi. Ce mi se pare senzațional este că ai reușit să dezlegi codul datorită pelerinei lui Zevedei! Pentru că, nu e așa? ai mărturisit chiar de la primul interogatoriu că te-au impresionat peticele cusute în dreptul epoleților. Pantelimon începu să se miște stânjenit pe bancă. - Dacă n-ar fi fost peticele, Zevedei nu te-ar fi oprit în fața alimentarei Mătăsari, ca să te întrebe în ce an suntem, și, astăzi, d-ta ți-ai fi văzut liniștit de treabă, în laboratorul d-tale. N-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gîndea Însă la asta. Și nici altcineva din mașina aia. Cele două fete, Ioana și Maria, nu aveau nimic În comun, cu excepția acestei siguranțe bizare care venise exact cînd aveau nevoie de ea. Dar toți ofițerii din mașină erau foarte stînjeniți cînd o vedeau pe Maria acum, așa cum stătea dreaptă cu fața strălucind În lumina felinarului. Mașinile porniră și pe bancheta din spate a primei mașini bărbații Își băgau mitralierele În cutiile lor grele, le scoteau patul și-l băgau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
interesau chestiile astea. Voiai să vorbești cu ea. Probabil că toată lumea voia, dar nimeni n-avea tupeu. Da, felul În care arăta te-a făcut să vrei să-i vorbești, dar modul cum se mișca Îți inspira repulsie și te stînjenea. Te rușina pe tine În ochii tăi și o rușina pe ea În ochii tăi. Apoi i-ai zis lui Dermott, prietenul tău de la școală, că aveai de gînd să vorbești cu ea și asta a fost tot. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la tant' Eugenie, se aude imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine, o boală rușinoasă. Te simți stînjenită de vîrsta ta, de felul cum arăți. Ai vrea să ai pielea feței întinsă ca a lui Șichy și cugetul ei luminos. Nu suporți razele Roentgen din ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți să-i apari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]