4,267 matches
-
Mironescu în preajmă, în lunga sa carieră didactică, dotați, toți, cu o gândire proprie, originală, cu o vocație mai evidentă decât cea a domnului Ialomițeanu. Sunt încă destui cei cărora le trimite cărți și scrisori de încurajare, cei pentru care stăruie, după puterile lui, pentru burse, înființări de posturi, transferuri. Iar alteori recunoaște că boala și vârsta i-ai împuținat generozitatea. Ajungând aici, face totdeauna aceeași paranteză : cât de lipsită de adevăr, spune, s-a dovedit părerea de sursă creștină, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se apere. O nevinovată dâră albastră mai plutește o vreme stânjenitoare printre mobilele grele de mahon, în timp ce Profesorul Mironescu tace cu încrâncenare. — Dar chiar persoane din strictul anturaj ne au spus... Jorj, nu-ți mai amintești ? Doar erai de față... stăruie, cu blândețe, Sophie. O blândețe rugătoare care, înaintea oricărui alt gând, declanșează în el o furie oarbă. O blândețe cu care de la o vreme ea găsește mai picant să se drapeze în societate. Bineînțeles că nu-și amintește să fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-i mai dea unele detalii. — A fost vina mea, spuse Stella. — Știu sigur că nu-i adevărat. În familie se discuta adeseori despre situația Stellei, despre felul cum îi înghițea lui George toate istericalele și toate infidelitățile, și cum stăruia să-și imagineze că dragostea ei îl va lecui. Continua să spere, căutând mereu să descopere mici semne bune. „E ciudat cât de proastă poate fi o femeie deșteaptă, își spunea Gabriel. Are impresia că dacă se ferește să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ferată, trebuie să arăt, trece pe sub câmpie, printr-un lung tunel, altă realizare a tehnicii victoriene. Iese din nou la suprafață înspre Burkestown, unde e plasată și gara, în chip destul de neplăcut pentru locatarii din Victoria Park, ai căror străbuni stăruiseră să se mute în această zonă mai îndepărtată a orașului. Westwold, ca și partea din Burkestown din jurul bisericii St. Olaf, adăpostește câteva dintre cele mai vechi clădiri din Ennistone, acum, din nefericire, lipsite de interes. Există pe acolo și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
felinar proiecta pete de lumină de un verde livid pe câțiva pini din Victoria Park. În spate, bezna opacă a izlazului de o parte, și „Țara Pustie“ de cealaltă. Simțământul de iubire universală, care-i năpădise inima pe parcusul reuniunii, stăruia. Simțea, în timp ce privea la orașul adormit, ardoarea și tăria făpturii lui tinere, care se prefăcuseră, parcă, într-un soi de înțelepciune. Un elan de nestăvilit, care lua forma bucuriei, i se propaga prin întregul trup, făcându-l să vibreze. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin cap nu-mi trece să-i dau drumul, spuse băiatul mai mare, râzând. E peștele meu. Erau băieți de vreo cincisprezece ani, îmbrăcați în jachete de piele neagră și blugi. Spectacolul mâhnirii lui Gabriel îi amuza nespus. — Vă rog, stărui Gabriel, vă rog mult. Se lăsă pe vine, la marginea bălții. Hei, cucoană, lasă-l în pace! E atât de frumos, atât de viu, și s-ar putea să moară. Pun mâna-n foc că și dumitale-ți place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
necăjit că se purtase atâat de brutal cu Gabriel. Nici măcar nu încercase să înțeleagă ce anume voia, și când venise după ea pe plajă, îl agățase Alex cu ceasul ei, iar Gabriel dispăruse. — Dar știați despre chestia asta cu Iisus, stărui Tom, stăpânit de ideea lui fixă. Mi se pare formidabil, exact ca în poemul lui Blake: „Și-acele tălpi, în vremi străbune...“. Niciodată până acum nu l-am înțeles. — E imposibil, îl temperă Brian. — Dar auziseși de așa ceva? — Cunosc legenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult în afara lumii, ai încurajat-o să fie dependentă... Am făcut numai ce ați dorit dumneavoastră. A devenit prea dependentă, prea influențabilă, prea slabă, și e timpul... Nu e nici influențabilă, nici slabă! Și, oricum, nu e vina mea, ați stăruit întotdeauna... Nu mai are importanță a cui vină e. A sosit timpul unei schimbări totale. Am ajuns la concluzia, bazată pe dovezi destul de evidente, cred, că dumneata nu ești persoana potrivită... Pentru că ați crezut că am sărutat o fată? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prind un tren spre Londra. Tocmai îmi făceam valiza când ați picat voi. — Prostii, dormeai dus. Oricum, ai pierdut trenul de zece patruzeci și cinci. Dacă plecăm imediat ni se mai servește o cină, anunță Greg. — Eu trebuie să plec, stărui Tom. Nu, n-ai să pleci! Dacă vrea să plece, lasă-l, interveni Greg. Doamne, mă simt îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l facă să-i acopere ochii. Se așeză, cu greutate, în fotoliu. Hattie ședea pe un scaun cu speteaza dreaptă, lângă masa cu rămășițele unei cine pe care încercaseră să o consume cu multe ceasuri în urmă. — Hattie, nu mai stărui, nu mă duce în ispită, ești ca un demon, ca diavolul, cu nevoia asta a ta de a continua. Cum poți vorbi astfel? Mă necăjești îngrozitor! Privești lucrurile într-o lumină tenebroasă, ești hotărât să distrugi totul, orice posibilitate, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neapărat ca acest lucru să ducă la dezastre sau inconveniențe. Stella, ca să vorbim mai întâi despre ea, suferise de un sentiment de culpabilitate, care avea o bază mult mai rațională decât cel care o muncea pe Hattie. În mintea mea stăruia imaginea, trasată de ea, a unui George prins într-o undiță cu firul foarte lung și lăsat să zburde, în timp ce ea ținea ferm capătul undiței în mână. O imagine pe care o recunoscu și ea drept cumplită. Dar ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucru și încă și mai aglomerat sâmbăta, duminica în schimb puteai să-l apreciezi în toată splendoarea lui fiindcă se golea. Operă de artă barocă cu ramificațiile lui de adevărat orășel sub cupolă de sticlă. O penumbră odihnitoare și răcoroasă stăruia tot timpul înăuntru. Magazinele erau desigur închise, dar parcă ți se dădea libertatea o dată în viață să alegi să nu cumperi nimic și să nu-ți dorești altceva decât să te plimbi de-a lungul acelor vitrine de un bun-gust
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un moment dat coborâră într-un holișor luminat și deschiseră o ușă. Doamna de la teatru spuse: Aici copiii se pregătesc pentru spectacol. Deasupra aveți scena. Chiar așa? Scena deasupra capului? Lucian observă în fugă încăperea. Era lume multă înăuntru și stăruia în aer o încordare plăcută. Un afiș îngălbenit, lipit pe perete, rămas din timpul războiului, amintea că nu-i bine să ridici de pe stradă obiecte așa-zis pierdute, care erau în realitate bombe puse de mâna inamicului. O explozie galben-roșie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am supărat-o pe mama. Bine, să n-o mai superi. Hai, du-te. La drept vorbind, nici lui nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Se opri după doi pași și se întoarse obosit către Doamna: Țineți-vă ora, doamnă Mateescu. În recreație am s-o trimit pe Niculina c-o scară și c-un burete. În rest, faceți abstracție... Nu numai că vremea mohorâtă stăruia, dar se pornea să și plouă. Ba chiar vreo două tunete de vară întârziată făceau să tremure geamurile. Pe hol, băieții aruncau săculețul cu nisip peste zece careuri numărate de la linia de aruncare. Unii trăgeau cu coada ochiului către ușa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
uita atât de speriat în jur. N-o să ne dea nimeni afară. Le-am consumat o prăjitură. Nu trebuie să mâncăm tot timpul ca să avem dreptul să stăm la masă și să schimbăm câteva cuvinte, nu? Joci la un teatru? stărui Paul, nerăbdător. Ai devenit actriță? Atât de repede? N-am devenit actriță, m-am angajat la Teatrul de Comedie, în corpul de balet. Pentru asta n-ai nevoie de licență. M-am înscris la un concurs, am dat o probă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar posomorâtă uneori, aș putea spune, arătându-mi fără entuziasm fotografia surorii ei celei mari, Ana, masivă și autoritară, pozând în picioare, cu cotul sprijinit de un fragment de coloană care făcea parte din recuzita oricărui studio, în timp ce pe fundal stăruiau pete de umbră peste alte pete de umbră și mai întunecată, creând o atmosferă cam lugubră, parcă și cu niște cârcei de viță cățărându-se pe undeva printr-o margine, în stilul caracteristic începutului de secol. De ce posomorâtă? Mama nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl sufoca. Nu vrei să vorbești cu mine? Deja în zona asta unde se termina coridorul, la numai câțiva pași de cancelarie, elevii aproape că n-aveau ce să caute. Sub tavanul boltit al holului ce venea imediat după coridor stăruia un aer îmbătrânit și cenușiu de biserică. Trebuia să-i răspundă aici, înainte să facă cei câțiva pași până în hol, înainte de a fi prea târziu. Clătină din cap cu disperare înverșunată dar mută, privind în pământ. Nu vrei să vii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pornind spre poartă șchiopătând. Când și-a întors privirea spre ferestrele salonului de unde tocmai plecase, la una din ele o mână flutura abia perceptibil și un chip îl privea trist și resemnat... Aceasta era imaginea care fără voia lui îi stăruia în minte. Și-a trecut palma peste frunte, lăsând-o să alunece peste ochi. Așa a reușit să alunge vedenia care îl chinuia. Privind apoi pe geam, se gândea la drumul ce îl așteaptă din gară până acasă. „Am puțin
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fie mai puțin adânc, mai ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-au privit cu sete / Duioasanlănțuire de prigorii /... Unde ți-e gura rânduind istorii /... / Unde ți-e palma stăruind pe cuie / Ca să-mi aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este Hristosul, Împăratul." 3. Pilat L-a întrebat: "Ești Tu Împăratul Iudeilor?" " Da", i-a răspuns Isus, "sunt." 4. Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: "Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta." 5. Dar ei stăruiau și mai mult, și ziceau: "Întărîtă norodul, și învață pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici." 6. Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean. 7. Și cînd a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Moise, și de la toți proorocii, și le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28. Cînd s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29. Dar ei au stăruit de El, și au zis: Rămîi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut." Și a intrat să rămînă cu ei. 30. Pe cînd ședea la masă cu ei, a luat pîinea, și, după ce a rostit binecuvîntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cetății, la bătrîni, și să spună: "Cumnatul meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat." 8. Bătrînii cetății să-l cheme, și să-i vorbească. Dacă el stăruiește, și zice: "Nu vreau s-o iau", 9. atunci cumnată-sa să se apropie de el în fața bătrînilor, să-i scoată încălțămintea din picior, și să-l scuipe în față. Și luînd cuvîntul, să zică: "Așa să se facă omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
păcatelor și mântuirea sufletului, indiferent că rugăciunea o realizăm prin cuvinte, cu mintea sau cu inima.” Rugăciunea trebuie făcută cu stăruință. Ea are efect cumulativ. Mai ales dacă știm că ceea ce cerem în rugăciune este un lucru bun, trebuie să stăruim. Să nu ne 50 descurajăm ci să stăruim, așa cum a făcut femeia cananeeancă ce striga disperată în urma Mântuitorului rugându-L să o vindece pe fica ei, care era îndrăcită. Rugăciunile sunt ascultate în mai mare măsură atunci când ele sunt însoțite
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
realizăm prin cuvinte, cu mintea sau cu inima.” Rugăciunea trebuie făcută cu stăruință. Ea are efect cumulativ. Mai ales dacă știm că ceea ce cerem în rugăciune este un lucru bun, trebuie să stăruim. Să nu ne 50 descurajăm ci să stăruim, așa cum a făcut femeia cananeeancă ce striga disperată în urma Mântuitorului rugându-L să o vindece pe fica ei, care era îndrăcită. Rugăciunile sunt ascultate în mai mare măsură atunci când ele sunt însoțite de smerenie, umilință, post, de milostenie și de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]