2,655 matches
-
mica țară Sumer. Dar oameni de felul celuilalt nu mai văzuse. Aducea puțin la culoarea pielii cu atlanții, parcă și tăietura chipului nu se deosebea prea mult, doar că fața era mai uscățivă, nasul mai lung și mai gros și statura mai scundă. Pe cel dintâi îl întrebă la întîmplare în limba țării Sumer, vrând să afle cum îl cheamă. Fericit că poate vorbi ca acasă, omul râse cu recunoștință și i se închină. - Zeul nostru știe toate limbile pământului... Mă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spitale. Doctorul îi spuse că poate să plece liniștită, dar ea insistă să mai rămână puțin. Era în jurul orelor nouăsprezece. După ce a fost pus sub perfuzii, tânăra rămasă singură cu el, abia acum l-a putut privi nestingherită. Era de statură mijlocie, subțirel, avea părul castaniu, buclat, fața ovală cu trăsături regulate. Era foarte palid și din când în când își deschidea ochii căprui. Ea îi așeză o buclă rebelă căzută pe frunte, acoperindu- i pleoapa ochiului drept. În mila ce
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
două femei. De altfel ea oricum s-ar fi dus la Ramona, pentru că o durea inima văzând-o tristă. Livia era o fată cu un suflet mare, foarte vorbăreață și niciodată nu avea nimic de ascuns față de Ramona. Era de statură mijlocie, brunetă cu ochii mari, căprui, fața rotundă, era genul de om care niciodată nu te plictisea. Intrând la Ramona care stătea pe o canapea cu o carte deschisă, se așeză întrun fotoliu. Ramona închise cartea zâmbindu-i îi spune
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
se priveau cu un zâmbet trist. Tatăl lui Radu acum pensionar de mină, încă nu avea șaizeci de ani, dar fața lui era foarte brăzdată de cute adânci pe care se întipărise umbra durerii. Era un om slăbuț, cândva de statură mijlocie. Acum se frământa, neștiind ce să-i spună fiului său în legătura cu starea sănătății mamei sale. -Radu, așează-te, trebuie să mănânci. Radu mâncă în tăcere amânând momentul de a întreba de mama lui. Presimțea că nu-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de pe copertă este făcută din curtea Școlii Normale Vasile Lupu, iar peste dealurile din planul îndepărtat este Basarabia. I. Soarele amiezii, darnic în Basarabia anului 1936, lumina clar casele din piatră, grădinile oamenilor și viile dese din depărtare. Tânărul de statură potrivită, slăbuț dar bine făcut, cu părul rar mai mult șaten decât blond, trase-n piept aerul tare de acasă. De acasă! Inima-i bătea grăbită, fiindcă lipsise vreo șapte ani, deși pe acele meleaguri se născuse, într-un sat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul din crâșmă care beau apă gazoasă. - Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul galben, având șorțul pătat, zâmbitoare și sprintenă, în ciuda staturii care-o făcea să pară greoaie, se strecura printre mese, neașteptat de iute, de la un client la altul. Nașul, atât cât se pricepuse, îl ajutase pe băiat. Piasa, voind să simtă dacă oasele se așezaseră cum trebuia, îi pipăi cotul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Nistru. Pentru a o îndeplini, trebuia să îmbarce tunurile în tren, cu ajutorul cailor repartizați de la un regiment de infanterie. Pentru instrucțiuni, căută Comandamentul Grupării Tactice de Nord pentru apărarea râului Nistru. Comandantul era un colonel, militar de carieră, mic de statură, cu cizme din piele strânse pe picior, mustață subțire, chel și fără de astâmpăr. Cât discutaseră în biroul lui, nu stătu o clipă locului, se mișca tot timpul, parcă numărând cu pașii lungimea și lățimea încăperii. - Îți voi da cai, să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și un furgon! - Cu un singur soldat, cu doi cai (cât pe ce să- i pierd și pe ei), n-aveam cum aduce în țară tunurile. Și obiectele personale mi le-am abandonat undeva, în mijlocul drumului. Colonelul înalt, cu o statură impunătoare și ținută demnă de militar de carieră, își lăsă ochelarii pe masă, își trecu mâinile prin părul albit pe la tâmple, oftând: - Măi băiete, știu cum s-a făcut retragerea, nu ești singurul care ai pățit asta, însă tare mă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-s cu coajă subțire, ursiții vor avea puțină avere; dacă-s cu coajă groasă, vor fi avuți; dacă-s drepți, groși și cu coajă netedă, viitorii lor soți vor fi voinici, tari și frumoși; dacă-s lungi, vor fi de statură înaltă; dacă-s scurți, vor fi mici, iar dacă-s adăogiți vor fi văduvoi. Dacă parul legat s-a nimerit să fie putred, înseamnă că bărbatul viitor va fi bătrân"247. Această similitudine între om și copac este întâlnită încă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o aură simbolică nedezghiocată complet și l-am privit mereu cu o anume uimire dornică să-i afle taina. Poate că acum a ajuns la momentul În care ar putea fi consacrat ca un un kigo pentru un haiku. Cu statura sa mai răsărită, stînjenelul pare potrivit să scruteze și dincolo de Închiderea grădinii de flori și a ogrăzii. Poate nu ieșind la poartă ca tot omul ca să vadă cine mai trece pe linie la deal sau la vale. Dar la gard
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se știu pradă bunului plac divin, care când îi înalță, când îi umilește. În fața morții, eroii homerici, conștienți de condiția umană, dau spaimei măreția staturii lor omenești. Și știu că tot ce au de trăit - până la vremea și la felul morții lor - le este prescris de soartă. Și că, între ei și Soartă, se află și zeii, care se joacă adesea cu ei. Și totuși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
toți, rămâne tuturora - în afara lui Prospero - nevăzut. Cum va fi ales Ariel, o ființă metamorfică, să i se arate lui Prospero nu vom ști, din fericire, niciodată. Nici cum, mai târziu, pentru totdeauna pierdut, îl va fi revăzut în amintire: statura, ochii, glasul, pasul, mimica, gesturile, fruntea, părul. Iar neștiința noastră ni-l apropie mai tare, fiind și ea încă un dar secret al libertății. Cât au fost împreună, Prospero nu vorbise despre el cu nimeni, nici măcar cu Miranda. Iar, când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se știu pradă bunului plac divin, care când îi înalță, când îi umilește. În fața morții, eroii homerici, conștienți de condiția umană, dau spaimei măreția staturii lor omenești. Și știu că tot ce au de trăit - până la vremea și la felul morții lor - le este prescris de soartă. Și că, între ei și Soartă, se află și zeii, care se joacă adesea cu ei. Și totuși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
toți, rămâne tuturora - în afara lui Prospero - nevăzut. Cum va fi ales Ariel, o ființă metamorfică, să i se arate lui Prospero nu vom ști, din fericire, niciodată. Nici cum, mai târziu, pentru totdeauna pierdut, îl va fi revăzut în amintire: statura, ochii, glasul, pasul, mimica, gesturile, fruntea, părul. Iar neștiința noastră ni-l apropie mai tare, fiind și ea încă un dar secret al libertății. Cât au fost împreună, Prospero nu vorbise despre el cu nimeni, nici măcar cu Miranda. Iar, când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aceste „măriri”,Mântuitorul avea să răsară ca „Soarele dreptății” (Maleahi 3, 20),așa cum „piatra mică de după munte a atins picioarele de lut alestatuii cu capul de aur” care s-a sfărâmat (Daniel 2, 31-35), și așa cum David cel mic de statură a sfărâmat fruntea uriașului Goliat cuo piatră măruntă (2 Regi 17, 49-50).În toate aceste evenimente este vorba de acea „putere a luiDumnezeu, care se săvârșește întru neputință” (2 Corinteni 12, 9).Căci Cuvântul lui Dumnezeu este în Hristos „nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cel din turca osmanlie. Astfel, se poate spune că Teleorman provine din cumanul Teliorman „pădure nebună“ (adică deasă), pentru că forma cuvântului în turcă este Deliorman, cu d corespunzător lui t din cumană. Pentru cuvintele românești de felul lui baltag,boi „statură“, casap, catâr, toi (din în toiul luptei), care pot fi puse în legătură cu cuvinte existente atât în cumană, cât și în turca osmanlie, au fost admise, în general, ambele surse (cumană și turcă), deși unii cercetători le consideră, totuși, pe unele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a Asiei Mici, pe coastele sudice ale munților Taurus. „Arimii, spune Densusianu, se deosebeau de latini prin tipul lor fizic și prin temperamentul lor mai viu. Ei aveau părul și coloritul feței mai închis și nu erau așa înalți de statură ca latinii. Erau mai energici în acțiunile lor, mai deprinși în arme și cu idei politice mai înaintate”. Dialectul lor avea particularități precum adăugarea unui a la începutul cuvintelor (aboare față de boare), scurtarea terminațiilor cuvintelor prin omiterea consoanelor m și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
primordiale dar ațipite ale poporului său, să le "cheme din nou întru ființă"; aceasta este direcția în care a evoluat lumea modernă: naționalismul, mai cu seamă când este concentrat într-un lider unic, întruchipând Sufletul poporului și idealizat până la o statură eroică. Cele două "deschideri majore disponibile așadar mitului în lumea modernă", procedurile psihologice și naționalismul, au eliminat alte posibilități. Reforma liberală sau radicală a fost preluată de către miturile seculare precum marxismul sau de către miturile specifice religiilor relevante (precum în evanghelia
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
inventa eroi și când nu e nevoie, iar alteori salvatorul poate fi colectiv evreii, creștinii, națiunea, proletariatul, rasa).450 Trecerea la un alt regim al imaginarului, mai spune Boia, aflat sub semnul dominant al laicității și rațiunii, nu a afectat statura personajului excepțional (exemplul tipic fiind figura Salvatorului izvorâtă din imaginarul religios și eficient reelaborată în secularizările moderne); s-a petrecut un transfer dinspre religios spre politic, dinspre "o formulă religioasă, ea însăși cu implicații de ordin social-politic", spre "o formulă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
neagră cu plumb... niște semne... Fetei îi intră în cap sa meargă la școală, ca și Fănuță... Acolo ar fi primit toate răspunsurile, credea ea. Îl văzuse o dată, sau de două ori pe învățător, și îi rămase întipărită în minte statura lui falnică, și privirea blândă și bună din ochii lui. Nu-ș mai putu înfrânge ispita... hotărârea ei, gata luată, dădu pe dinafară, ca laptele în clocot. Și, într-o zi, îl zăpăci cu totul pe bătrân... - Bunicule, vreau la școală
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi paralizase dintr-o dată puterea de voință cu care-l înfruntă, și astfel se redeschidea acea prăpastie datorită careia rațiunea umană ține la distanță forța animalului. - Pleacă! ... Pleacă! repetă fata cu același glas îngroșat, fără să strige. De necrezut!.. ...Cu statura imensă, fiara se pregătește, parcă, să plece încet cu pas ușor. Se răsucește docil și liniștit se supune... Și, cu coada stufoasă între picioare, trecu pe lângă ei, sigur pe el, pășind atât de nestingherit, ca și cum pentru el n-ar exista
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
voi spune: Că s-a-ntâmplat...o minune : Creștea berbecuțul în turmă, Bine-ngrijit, cu apă, mâncare, Că-l ajunse din ...urmă, Pe... berbecul cel mare, Ba -nu, nu e...minciună L-a întrecut într-o...lună! Bine făcut, cu statură...înaltă, Cu coarnele-ntoarse și bine...dotat, Împlinea cu plăcere delaolaltă, Menirea sa...de bărbat. Ciobanul calculând ca ciobanii, Cum să-și sporească turma și banii, A mutat semidefinitiv, Frumosu-i berbec...productiv, La o stână enormă, la munte, Cu oi
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
că ar putea să sperie pisica. Ce păcat, zise Goering, mi-ar fi plăcut să văd pistolul unui adevărat detectiv. Se lăsă pe spate pe scaunul său, care arăta de parcă ar fi aparținut cândva unui papă din familia Medici de statură mare și flutură din mână: — Ei, atunci, să trecem la afacerile noastre. Unul dintre aghiotanți a adus un dosar și l-a pus dinaintea stăpânului său. Goering l-a deschis și i-a studiat conținutul câteva clipe. Mi-am Închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Stăteam pe o banchetă de plastic lângă Savin, care zâmbea superior și tolerant, și lângă Clara, singura pe a cărei față se vedea dezgustul. Lulu făcea pe solistul în grupul din spate. Răcnea de parcă ar fi vrut să compenseze cumva statura lui minusculă și mutra obraznică 27 de ciocănitoare: "Ieri pe drum venea o brișcă/Și sub brișcă văd că mișcă./ O fi osia de la brișcă?" Iar corul răspundea în delir: "Nuu, că aia nu se mișcă!" O fi vreun ham
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]