7,229 matches
-
să-i spunem - intelectuală, adoptând un ton solemn și îngăduindu-și chiar, la un moment dat, să polemizeze de la egal la egal cu Emil Cioran. De fapt, scrierile sale sunt antipatice nu neapărat din cauza lipsei de profunzime, cât din cauza emfazei stilistice. Autorul are elanuri de poet, nesusținute de o autentică aptitudine pentru poezie: „O petală de trandafir dăruită cu pornire gingașă este mai importantă decât orice cadou, căci sentimentele îi dau valoare și strălucire.“ Culmea este că la un moment dat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai înțelept dacă ar fi scris o carte de amintiri propriu-zisă. Ne interesează - cum să nu ne intereseze? - tot ce-și mai aduce aminte cineva în legătură cu copilăria marelui poet. O asemenea carte ar trebui scrisă însă enunțiativ, sobru, fără artificiile stilistice care îi plac atât de mult lui Traian Bădulescu-Șuțeanu. FantazAri sordide Ovidiu Băjan este un poet talentat, cu un temperament de răzvrătit, specializat în contestarea lumii. El se consideră, pe urmele lui Tudor Arghezi, „singur și pieziș“ în univers: „nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rezultat mai multe „opere literare“, care suferă toate de amatorism. Cea mai recentă dintre ele este un roman memorialistic: La umbra subțire a salcâmilor, Fundația Națională „Niște țărani“, București, 2000. În cuprinsul lui, George Burlacu imită stângaci și neconvingător comportamentul stilistic al unui profesionist al scrisului. Evocările sunt puerile și nu au nici o semnificație literară: „Noii noștri colegi din clasa a II-a A ne-au primit pe mine, pe Costică Cristian și pe un alt coleg, Pârjol, clasificat cu premiul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rugos și realist și implică o atingere devalorizată de orice element diafan, întrucât proclamă supremația cărnii animate de boabe înțepătoare de salivă. Astfel de lacrimi benevole ale limbii îngreunează atingerea și o preschimbă în ceva mecanic.“ Din nefericire, această virtuozitate stilistică este folosită frecvent pentru relatarea și analizarea unor experiențe sexuale de genul celor imaginate de autorii de literatură pornografică. În plus, Maxim Crocer se comportă uneori și el asemenea acelor bărbați care se laudă cu aventurile lor amoroase, ceea ce îl
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Iubita si starea ei de hipotermie Emil Dogaru perseverează. După artificialul roman în două volume Norocosul teoretician, publicat în 2007, a pus în circulație recent un nou roman, Oscilograful nocturn (Cartex, București, 2008), scris la fel de nefiresc. Autorul folosește un registru stilistic inadecvat. Este stângaci-ceremonios în relatarea unor fapte banale. Folosește o terminologie administrativă în descrierea unor situații intime. Seamănă cu acei funcționari lipsiți de mobilitate intelectuală, care și când scriu o declarație de dragoste încep cu „Subsemnatul...“. Un bărbat numit în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o minijupă. // Pe mine nimeni n-o să mă corupă.“ (Verticalitate) Nu este vorba, pur și simplu, de tratarea cu umor a unei teme grave (ceea ce ar fi fost întru totul acceptabil), ci de tratarea unei asemenea teme într-un registru stilistic umoristic, minor. (În treacăt fie spus, Mitică Ion uită la un moment dat de asigurarea pe care ne-o dă, că nu se lasă „tentat cu-o minijupă“ și, în alt poem, Sunt cam poet, declară cu totul altceva: „M
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
suprafața textului. Dar cade iar, într-o altă capcană: „Am fost în fața norului purpuriu, în fața - sau, mai exact, m am adăpostit - zidului care, moloz-moloz, picură sub asfalt, sub căpriorul care bate asfaltul cu coarnele.“ Ce e cu toată această fandoseală stilistică din volumul publicat în 2001 (la Editura Ramuri din Craiova) de Ioan Lascu? Titlul nu ne spune nimic: Sublima persiflare. Represalii 1984. Ce urmărește autorul desfășurând în fața noastră atâtea prețiozități? Aparent, este vorba de un volum de proză scurtă, chiar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înfometeze pe poeți ca să obțină de la ei capodopere. Pe de altă parte, ideea că „toți poeții vor să aibă faima lui Eminescu, dar nici unul nu ar vrea să accepte vicisitudinile vieții acestuia“, lansată de Nichita Stănescu în varianta, mai elegantă stilistic: „toți poeții vor să aibă opera lui Eminescu, dar nici unul viața lui“, a fost preluată și repetată de mulți autori înaintea lui Victor Martin, astfel încât a devenit un truism. Este straniu ca astăzi cineva să ne-o comunice ca pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
astfel încât nu interesează pe nimeni la ce oră s-a trezit într-o anumită zi sau câți bani a dat pe un litru de lapte. Totodată, scrisul său simplist, previzibil, nu reușește să seducă prin el însuși, ca un spectacol stilistic. Dar chiar și lipsit de atuuri, Mihai Munteanu s-ar fi salvat de la banalitate dacă ar fi știu să vadă în viața de fiecare zi acel ceva care iluminează câte un moment și îl face de neuitat (așa cum vede, ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
e delectantă o plimbare cu barca?“ Iar Diana răspunde: „Cum să nu? Cuvintele nu sunt în stare să exprime magia unei astfel de plimbări!“ Este un stil de o flagrantă, inacceptabilă prețiozitate. Schimbul de replici citat nu reprezintă un accident stilistic. Plimbându-se cu barca pe lac, Robert și Diana fac și alte considerații poetico-filozofice, de o solemnitate care intră în contradicție cu banalitatea lor de fond. Diana exclamă: „Ce frumos penaj are pasărea aia!“ Iar Robert comentează ca un înțelept
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
într-o țară a surâzătoarei superficialități. Iată însă că el s-a ambiționat să și filozofeze pe marginea biografiei și a operei eminesciene, postură pentru care nu are însușirile necesare. Așa a ajuns în situația de a repeta, cu emfază stilistică, o serie de locuri comune. Simularea naivitAtii Teodor Sărăcuț-Comănescu se numără printre autorii de literatură pentru copii care cred în mod greșit că pot ajunge la sufletul copiilor maimuțărindu-se. Cartea sa ABC-uri pentru cei mici (Silvania, Zalău, 2007
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
într-un singur volum: Emil Stănescu / Mihai Samson Petrescu, Nocturne / Diurne sau Platoșele suprapuse / Mica poveste a verbelor, Bibliotheca, Târgoviște, 2006. Caracteristică ambilor autori le este o frenezie a combinării cuvintelor într-un mod extravagant, care creează impresia de virtuozitate stilistică, dar nu produce poezie. Emil Stănescu își face, la un moment dat, un scop în sine din a folosi, în câte un poem, numai cuvinte care încep cu dis sau cu ghi sau cu rev ș.a.m.d. Textul care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Vasile Șelaru, în care se fac considerații de genul: „De la începuturi, criticul literar Titu Maiorescu avea să manipuleze literatura și în sens politic. [...] De la Titu Maiorescu (politician - conservator) și până în prezent s-a încercat accentuarea funcției politice și nu estetice (stilistice, moralizatoare etc.) a literaturii.“ „Odată cu șutul în cur (la propriu, nu la figurat), pe care l-a primit poetul și filozoful Lucian Blaga când a fost exclus din cadrul Universității din Cluj, se poate spune că acesta a fost aplicat întregii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
paginile cărții recomandă să se pună frînă actelor de cruzime, corupției și abuzului de putere, mai ales după ce poziția e cîștigată, iar despotismul apare atunci ca aberant și primejdios pentru el însuși. Uneori e ironic și vorbește oblic, folosește abilități stilistice de o eleganță rară, dar nu lipsite de transparență în spunerea adevărului. Presupunînd că ar exista astăzi, undeva, un alt Machiavelli care ar scrie un nou cod al cuceririi și păstrării puterii, după ce în istoria secolului nostru s-a făcut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe la șase și jumătate, căutam de zor caseta. O strecurasem Între celelalte pline de tot felul de notițe și nu mai dădeam de ea. Nici azi nu Înțeleg de ce mă muncea dorința recitirii epitafului tocmai atunci, mă chinuia vreo curiozitate stilistică, voiam să mi confirm anume presu puneri, nu știu. Cert e că nu aveam nevoie de text pentru vreun scop practic, spre a-l cita În vreun articol și nici măcar În vreo conversație. Nicole trebăluia prin bucătărie În starea aceea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Luca are peste tot verbul paradidomi, nu prodidomi, ca toți ceilalți evengheliști. Ca urmare a tuturor acestor explicații și în consens cu specialiștii Noului Testament, propun echivalarea lui paradidomi cu „a preda”, chiar dacă acest echivalent prezintă unele inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o „diortosire”, nu cu o retraducere, dar corect ar fi fost ca pe contrapagină să nu fie pomenită, ca versiune de control, numai Septuaginta, ci toate traducerile străine moderne și toate versiunile românești anterioare folosite. Acestea fiind zise, la nivel stilistic, versiunea din 2001 mi se pare o reușită. Ieșirea din impas Creștinii din România, de orice confesiune ar fi ei, au nevoie urgentă de două traduceri, una realizată după textul masoretic (plus textul grec ale fragmentelor redactate direct în greacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din peste douăzeci de persoane, iar rezultatul se va concretiza în șase volume, totalizând aproximativ 4.000 de pagini. Urmărim realizarea unei traduceri cât mai fidele față de textul grecesc, într-o limbă română actuală. Exactitatea, precizia nu exclude însă eleganța stilistică. Este vorba așadar nu doar despre o traducere a Septuagintei, ci despre inserarea acesteia în marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut în România literară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit să țineți cont în traducerea voastră de această diferență de stil și de perspectivă prezentă deja în actul traducerii celor șaptezeci? C.B.: Traducerea stilului e cea mai dificilă problemă. Uite, ajunge să luăm din raftul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În traducerea Septuagintei de la Colegiul Noua Europă am pornit de la un cu totul alt deziderat decât cel pur stilistic, și anume dezideratul clarității. O frază fără sens pentru cititorul comun de azi poate suna oricât de fermecător cu putință, ea nu-și are locul într-o traducere matură. Asta nu înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dezideratul clarității. O frază fără sens pentru cititorul comun de azi poate suna oricât de fermecător cu putință, ea nu-și are locul într-o traducere matură. Asta nu înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, în paginile autorilor din secolele trecute
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bible d’Alexandrie furnizează o traducere la limita calcului după textul grecesc. Asta a fost una din premisele lor principale de lucru: traducem cât mai aproape de text, cu riscul de a produce o versiune franceză bizară din punct de vedere stilistic. O asemenea traducere cvasicalc prezintă, după mine, un avantaj și cel puțin două riscuri majore. Avantajul: ea te pune în fața unei traduceri-oglindă, care, practic, este capabilă să substituie originalul. E ceea ce Berman numește „traducere etică”. De ce „etică”? Pentru că, în cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rând, o traducere radical „etică” poate îndepărta - chiar dezgusta - publicul de o carte, valoroasă în original, dar devenită ciudată în ambalajul traducerii. Or, când e vorba de Septuaginta, acest risc trebuie redus la minimum. Nu ne permitem să facem experiențe stilistice văcăresciene sau dadaiste pe Sfânta Scriptură, mai ales în România, unde încă nu există o traducere științifică a Bibliei. Un asemenea experiment și-l pot permite francezii, englezii sau italienii, care au zeci de traduceri excelente, nu noi, care abia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am simțit că textul o cere și limba românească o permite, dar, dacă am fi ales soluția calchierii obediente, te asigur că Editura Polirom ar da iute faliment cu acest proiect. La polul opus stă diortosirea mitropolitului Anania, foarte frumoasă stilistic, dar tot atât de discutabilă științific (nu e singurul - admirabilul Petru Creția a făcut-o și mai lată cu acele câteva traduceri apărute la Humanitas). Diortosirea Anania și reelaborarea Petru Creția constituie cazuri, aș spune, flagrante de traducere „etnocentrică”, adică hiperpersonalizată. Sună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îmbietor nu-i totuși suficient pentru a transmite autenticitatea și acuratețea teologică a textului biblic. Noi încercăm să evităm cele două extreme și să îmbinăm firesc și inteligent, pe cât posibil fără să se simtă, „eticul” cu „etnocraticul”, rigoarea cu policromia stilistică, fondul teologico-literar grec cu forma teologico-stilistică românească. S.M.: Nu știu dacă ești de acord cu Rosenzweig, Buber, Benjamin, care consideră că, în cazul traducerii Bibliei, litera, sensul și adevărul textului nu pot fi despărțite. Luther, traducătorul Bibliei care stă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]