2,691 matches
-
mila lui, căzuse leșinat, după ce scăpase dintre genunchi o gâscă pe care o crestase cu briciul de vreo douăzeci de ori, fără să-i izbutească operația rituală. În fața popotei improvizate la primăria satului, maiorul surâse. Eveniment rar! Mușca din capătul stins al trabucului și bătea pe umăr pe medicul căpitan, căruia, cu o zi înainte îi aruncase în obraz vorbele cele mai grele. Prin fereastra larg deschisă, veneau pe aripi de soare, sonate cântate pe un pian vechi de către tânărul locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
belciugul din crăpătura însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul gurii. Din pricina asta, scroafa nu mai poate măcina porumbul. Privesc pe rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la ochi, în timp ce Johann Tzindl trage din pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trupă, domnu’ James. Se odihnesc toți după-amiază. — Știu, zise Henry. Mulțumesc. Vreau doar să mai văd niște detalii la decor. Se Învârti o vreme pe scenă, făcându-și de lucru cu recuzita din primul tablou, „Un salon parizian“, la lumina stinsă a unei singure lămpi cu gaz, și rearanjând scaunele cu câte doi-trei centimetri. Dintr-un motiv sau altul, cortina era lăsată. Fără să știe nici el de ce, depărtă cele două părți, păși În fața ei și privi În hăul enorm al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
peste silueta boțită În aleea Întunecată, puțin după ora unu noaptea, crezuseră mai Întâi că au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro până pe malul celui mai apropiat canal și vomită În apă. O duseseră În casă și o așezaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întreține conversația triunghiulară și ulterior se scuză, pretextând că are de lucru. Și Într-adevăr, uneori mai lucra preț de o oră după cină, parcurgând și revizuind ceea ce scrisese dimineață, Înainte de a se retrage și a adormi, legănat de șoapta stinsă a valurilor spărgându-se de țărm. Șederea la Osbourne se dovedea a fi, după cum Îi scrisese lui Anne Ritchie, atât productivă, cât și reconfortantă. Îi era dator cu o scrisoare, dar ceea ce Îl Îmboldi să o scrie era asociația mentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mele sculpturi mici în calcar: torsuri feminine, un cap de fată expresiv. Și, în continuare, blocul de desen Pelikan era umplut de ceea ce aveau de oferit bătrânii astmatici contra unei plăți în țigări: coală după coală, felurite, pline de cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care se execută În ritmul chitarei și amintește habanera, apărut În jurul lui 1870 la balurile populare din Buenos Aires. Milonga a fost numele dat În satele hispano-americane cântecelor (inițial nedansante) interpretate de un payador, rasă de rapsozi populari de mult timp stinsă, ce trăia din improvizații, ai cărei patriarhi (hibrizi de chitariști și machistas) au fost miticul Santos Vega (un Îndrăcit și legendar cantautor, poate chiar imaginea literară a altui legendar chitarist, Gabino Ezeiza, care improviza adeseori versuri despre imagini proiectate cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Norman se ridică din pat, căutându-și ceasul, dar Își luase obiceiul să nu poarte așa ceva aici, jos. Habar n-avea ce oră era sau cât timp dormise. Uitându-se prin hublou, nu văzu decât apa neagră. Luminile rețelei rămăseseră stinse. Se Întinse din nou În pat, privind țevile cenușii de deasupra capului; acum păreau mai aproape, ca și cum s-ar fi mișcat Înspre el În timp ce dormise. Totul părea mai strâmt, mai Înghesuit, ceea ce accentua senzația de claustrofobie. „Doamne Dumnezeule, Încă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ANALIZA la uită-te aici! spuse Beth. Ăsta e Încă viu. Norman se afla Împreună cu Beth În micul laborator biologic, aproape de tavanul Cilindrului D. De la sosire, nimeni nu călcase În acest laborator, pentru că nu găsiseră nimic viu. Acum, cu lumina stinsă, cei doi priveau calmarul mișcându-se În recipientul de sticlă. Creatura avea un aspect delicat. Strălucirea albastră era concentrată În benzi pe spate și pe părțile laterale. — Da, spuse Beth, structurile luminiscente par a avea o localizare dorsală. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
te păstrez în sufletul cerului ca un zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
neglijent în calea dragostei pământene. Dar pământul acceptă DUREREA DE TRUP, DUREREA DE SOARE, DUREREA DE MARE, din SPUMA UNIVERSULUI DISTRUS. Undeva se plimbă prin ploaie iubirea, undeva mi-e dorul prea plâns, și diminețile sunt imposibile în chemările alintului stins. Mi-e atât de dor, să calc desculță prin ploaie, și mi-e atât de trist în SUFLETUL ALBASTRU DE SOR. ZDRENȚE DE UMBRE Soarele s-a ascuns în umbra haitelor de nori, Timpul mi-a adus la masa universului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
m-ai mințit în toată voința ploilor, din ce parte vii și unde vrei să-ți întorci privirea rece și calmă a mânjitelor vieți. Nu vei înțelege, că poți fi dacă vrei, un PĂMÂNT DE SENTIMENTE SFÂȘIETOARE, peste o IUBIRE STINSĂ, într-o viață aproape ruptă din legendarele nopți de iubiri imposibile. GLASUL NOPȚILOR DE GERURI Domnul meu din acea noapte tristă, când cineva mi-a distrus iubirea, Eu am rămas cu o rază de lună plânsă căutându-te. Dat tu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
blestemă demenții Străin de-a mea dorință, prin gândul îngeresc. Mi-e noaptea bolnavă de-o lume și eu rătăcesc În ghețare de doruri cu brațele ninse. Unde ești tu, înger, din timpul regesc Să-mi iubești însingurarea din glasurile stinse. 15-12-2007, 2035h AMURGUL UNOR CLIPE Eu n-am să vreau să mor prieteni Presimt că voi trăi o veșnicie, Că port în mine vise despre lumi EDENE și URMA mea, e o CENUȘĂ VIE, Din care vântul se îmbată peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în frunzele de toamnă Și parcă-i un vulcan aprins în chinul serii În El e urletul de orb ce se revarsă-n Doamnă Cu doruri arse, din albăstrita taină a mării. Dar ne desparte-un legământ dintr-o iubire stinsă Ce a plecat în AERUL DE CER DURUT, Cu lacrimi vii de stele, privirea-mi pare ninsă De-un plânset surd și albastru, un ASTRU nevăzut Ce mi-a furat iubirea din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară, Prin pletele de nori sunt sufletele stinse . La mesele tăcerii aprindeți astă seară Corola de luceferi și stelele de vise. CLIPE DE PLOI SÂNGERÂNDE Prin zile mi se petrec cuvinte Și mi-e tristă durerea de soare, Mi-e chipul albit de sensuri jignite Pe un pământ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de vânt, iar zorile în cântec m-au chemat să-mi lase liniștea demult visată prin timp de dor și de coșmar, ardea tăcerea-n suflet destrămată și-un gust de silă-n viața de amar. Prindeam puteri din morții stinși ce-au sfâșiat amurgul cu o dragoste sfidată, când adevărul e-o priveliște de vis, născută din durerea unui chip de piatră. O, pribegie-mi este viața sfântă, întunecată pe-o lacrimă din veri, când umbrele în taină mă sărută
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Da, Anna, am spus hotărându-mă să-i fac pe plac, dar în același timp simțindu-mă și cam cretin. M-au trimis pe mine. Am fost trimisă să iau băutura. În rucsacul meu, mi-a răspuns ea cu voce stinsă. Rucsacul stătea aruncat pe podea alături de un pantof (ce se întâmplase cu celălalt?), de haina Annei, o pungă cu ceva chipsuri rămase înăuntru și o cutie de Budweiser. Am avut ceva dificultăți să deschid rucsacul fiindcă avea atașate două baloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cerut el scuze. Probabil că pe fețișoara lui Kate se citea surpriza provocată de această schimbare bruscă de situație. Și-acum! a exclamat Adam revenind la tonalitatea furioasă. Ce naiba se întâmplă? — Ce vrei să spui? am întrebat eu cu voce stinsă. Era limpede că Adam încerca să-și țină sub control mare parte din nervi, numai că treaba asta era înfricoșătoare. —De ce te porți așa cu mine? m-a întrebat el supărat, cu fața foarte aproape de a mea. Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atât de insuportabil. James nu era cumva interesat să se absolve de orice vină legată de acest fiasco lamentabil, nu? Oare James nu încerca cumva să mă manipuleze în vreun fel ciudat? Trebuia să aflu. —James, am spus cu voce stinsă. Îmi cer scuze că te întreb chestia asta, dar nu cumva încerci să eviți să-ți asumi vina pentru faptul că m-ai părăsit? Înțelegi? Dai vina pe mine și îmi spui că eu am provocat toată nenorocirea asta. —Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
I-am indicat cu mâna documentele care erau întinse pe masă. Amândoi ne-am așezat pe scaune. M-am gândit că ar fi cel mai bine să începem cu actele apartamentului, am spus. —OK, mi-a răspuns el cu voce stinsă. —Ei, dacă te uiți la clauza asta, am spus indicându-i clauza care se referea la vânzarea apartamentului înainte de finalizarea plăților la ipotecă, ai să vezi că... M-am lansat într-o serie de explicații și de propuneri, presărată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar, după asta, James a ridicat privirea, iar mie nu mi-a venit să cred când i-am văzut expresia de pe față. Arăta așa de furios! E tipic pentru tine, a răcnit el. —Ce? l-am întrebat eu cu voce stinsă. —Ești așa de al dracului de egoistă, a strigat James. Orice urmă din bărbatul acela înlăcrimat dispăruse ca prin minune. De ce? l-am întrebat derutată. — Totul era în regulă! a urlat el. Totul era limpede și urma s-o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Paris și la Începutul secolului, vorbesc de XX, deci n-avea cum fi autentică nici măcar În Bucureștiul Întunericului, orice asemenea Încercare, cu toate că binefăcătoare pentru artiști, vorbesc de trupul iar nu de arta lor, neînsemnînd decît un refren, și Încă unul stins, fluierat printr-un decor sărăcăcios. Chiar dacă fragmente de sonată se auzeau la etaj, din sălile de muzică de unde izbucnea uneori violoncelul furios. Asta zic eu, În anul 2002, prin martie cu părul căzut și șosete de culori diferite. Cine știe ce voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
secunde, proțăpit În fața mea. Mesteca gumă. Fără nici o explicație a făcut un balonaș grețos și l-a spart, speriindu-mă. M-am Întors acasă. Cum m-a văzut, Mariana a-nceput să cînte. De la linia melodică introductivă simplă, de iubire stinsă, a trecut În registrul unui dispreț suportabil apoi, pe nesimțite, la insulte, fazan și parazit care nu-i bun de nimic decît să facă pe ofensatul și omletă, același lucru mi-a declarat și un vecin bătrîn cu un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care are și ea un copil, alergic, pare alergic și la aer). Cu un scenariu de zile mari, unde umorul de bună calitate se combină atît cît trebuie, ca la teatru, cu replica din cotidian, și un story de dragoste stinsă paralelă cu una pe cale de-a Începe, cu trei personaje distincte și patru secundare dozate la milimetru, cu un William Hurt de zile mari (ca mai Întotdeauna), calm, solid și fragil, filmul nu face altceva decît să demonstreze că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Virgiliu, vigilența-i maximă, apar și ungurii, care-s protejați de Occident petru ca noi s-ajungem „victime În propria țară”. PÎnă acum n-am fost, am fost muncitori și țărani și ne-aparțineau bunurile Întregului popor, canalul, lumina stinsă, barajul de la Bolboci, pendula lui Ceaușescu de aur. Nu-i uitată nici Doina Cornea, „glanda lacrimară” a României, citează Nicodim, cu satisfacție, din cineva, nu știm cine, dar e frumos. Numai scriitorul nu se bucură, fiindcă unele posturi TV l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]