2,070 matches
-
cei care redactează doar articolele scurte, așa că al meu e. Nu am nici o șansă să Îi predau articolul la timp. Să‑l ia naiba. A mai dat niște lichid pe gât, străduindu‑se să nu Îl guste, și s‑a strâmbat. — Lil, ce s‑a‑ntâmplat? Ce‑i drept, au trecut câteva luni, dar ultima dată când mi‑ai vorbit despre el spuneai că vă hotărâserăți să luați lucrurile ușurel și că totul era perfect. Sigur, asta era Înainte de povestea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
putea ca alții să nu fie de acord cu planurile tale. Ăsta-i domnul Harrow de adineauri... Unde-i al meu? Virgo. Fecioara: Atenție la vizitatori neașteptați. Asta vine ca și cum m-aș umple de păduchi! Stacojiul Îți poartă noroc. Se strîmbă. Nu-i decît o femeie care lucrează pe undeva, Într-un birou, nu-i așa? Mi-ar plăcea slujba ei... Mai dădu cîteva pagini, apoi ridică revista deasura capului. Ce-ai zice de-o pieptănătură ca asta? Helen numără Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
treacă prea mult timp; el Își abătu atenția, aplecîndu-și capul să se uite la buclele umede de pe ziarul de sub scaun. Căzuseră ca niște spirale, dar În momentul În care se uscaseră, se răsfiraseră În șuvițe pufoase. Îl văzu cum se strîmbă. — Nu-i ciudat, zise el, cît de frumos e părul cînd Îl ai pe cap și cît de Înspăimîntător devine În clipa În care este tăiat? Ar trebui să iei una din buclele astea, V, și s-o pui Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se prelinse pe lîngă colțul gurii și trebui să-l oprească, punîndu-și dosul mîinii tuciurii. — Uită-te la tine, zise ea, pe jumătate În joacă, pe jumătate supărată. Salivezi. — Aiurez, spuse el, și asta pentru că stau lîngă tine. Ea se strîmbă la ideea asta. Merseră În continuare mai mult În tăcere. El conduse pe artera principală Încă o jumătate de oră, dar ajungînd la o intersecție nemarcată, o luă pe ruta cea mai liniștită și intră pe cîteva drumuri de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acolo, zicea el. E ca la balamuc. Am... dar ce s-a Întîmplat? Duncan nu fu În stare să răspundă. Deschise ochii și Încercă să zîmbească. Dar chiar și mușchii feței se mobilizaseră Împotriva lui; simți cum gura i se strîmbă și probabil că arăta Înfiorătoare. Fraser Îl Întrebă Încă o dată, mai insistent: — Ce s-a Întîmplat, Pearce? Nimic, răspunse Duncan În cele din urmă. — Nimic? Arăți ca dracu’. Ia-o. Își scoase batista și i-o dădu lui Duncan. Șetrge-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se amuze pe seama pantalonilor și tunsorii ei; dar ea auzise asemenea lucruri de mii de ori și nu-i mai venea să zîmbească. CÎnd Îi sesiză accentul, totuși, Își schimbă atitudinea. Îi Întinse punga, spunînd: — Poftiți, doamnă. Probabil că se strîmbase Într-un fel pe la spatele ei, În timp ce ieșea, pentru că ceilalți clienți izbucniră În rîs. Și cu asta se obișnuise. Își puse punga la subsuoară și-și vîrÎ mîinile În buzunarele pantalonilor. Cel mai bine era să-i dai Înainte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sărutase și o pipăise. Se purtase cam brutal, și acum Îi era rușine, cînd Își amintea. Chiar nimic, spuse ea plat, În cele din urmă. Chiar nimic.... Oricum, poți să-mi faci oricînd o vizită. — La domnul Leonard? Mickey se strîmbă. Îmi dă fiori. — E un tip ca lumea. Face miracole. Mi-a spus-o una dintre pacientele lui. A vindecat-o de zona zoster. Ar putea să-ți vindece pieptul. Mickey se dădu Înapoi, tușind iar. Nici o grijă! Hai, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stat În putință să-mi țin mîinile acasă; a fost un adevărat chin. Merseră În cameră, mînă În mînă. El Își frecă ochii și se uită În jur. Becul veozei de-abia lumina; chiar și așa, văzu suficient și se strîmbă. — Locul ăsta e o gaură mizerabilă, nu crezi? Morrison zicea că-i OK. Cred că arată mai rău decît Paddington. — E-n regulă, zise ea. — Nu-i În regulă. Mă doare inima. Așteaptă pînă la terminarea războiului, cînd o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În pîine! Cretinii ăia din Corpul C fac asta intenționat. Partea proastă, zicea Evans, era că Îi era o foame demențială, așa că a trebuit să mănînce În continuare! Pur și simplu a scos unghiile pe măsură ce dădea de ele! Bărbații se strîmbară. — Ei, e așa cum spunea taică-meu, zise vecinul mai În vîrstă a lui Duncan: „Dacă ești o potaie hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e de adevărat pînă nu am ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lăsați-l În pace! zise Duncan dintr-odată. Hammond Îl privi contrariat. — Da’ ce te-a apucat? RÎdeam și noi puțin. Isuse, dacă nici să rîzi n-ai voie În locul ăsta... — Lăsați-l În pace, atît vă spun. Giggs se strîmbă. — Ei bine, scuză-ne. Am uitat că tu și cu el sînteți al naibii de apropiați. — Nu sîntem În nici un fel, zise Duncan. Doar că... — Da, haide lăsați-o baltă, spuse un altul, delapidatorul. Încercase să citească ziarul decupat. Îl scutură puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-ți potolul, gagico“, mi-a spus o fată Într-o cafenea Într-o zi; jur că și ea a fost la pension. — Așa oamenii se simt mai bine, cred, zise Helen zîmbind. E un alt gen de uniformă. Julia se strîmbă. — Detest pasiunea asta pentru uniforme. Uniforme, brasarde, medalii. Credeam că tocmai acestui impuls militar, care a răsărit În Germania, ne-am Împotrivit! Sorbi ceaiul și apoi fu pe punctul de a căsca. Dar probabil că iau lucrurile prea În serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan se gîndi la Întuneric, le Giggs care striga, la ofițerii care coborau În adăposturile lor. Își mișcă scaunul — Depinde ce Înțelegi prin asta, zise el, adică „să le simți“. Probabil că bolborosise cuvintele. Tatăl lui se aplecă și se strîmbă din nou. — Ce-ai zis? — Depinde de ce... Dumnezeule! Nu, nu prea simțim mare lucru. Nu, răspunse taică-său domol. Nu, nu-mi Închipuiam că le simțiți. Domnul Daniels se plimba prin spatele deținuților, tîrșindu-și pantofii. Copilul plîngea În continuare; tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prea simțim mare lucru. Nu, răspunse taică-său domol. Nu, nu-mi Închipuiam că le simțiți. Domnul Daniels se plimba prin spatele deținuților, tîrșindu-și pantofii. Copilul plîngea În continuare; tatăl lui Duncan Încercă să-i prindă privirea și să se strîmbe la el. La cîteva mese era Fraser: mama și tatăl lui veniseră să-l vadă. Duncan abia dacă-i distingea. Maică-sa era Îmbrăcată În negru, cu o pălărie cu voaletă, de parcă ar fi fost la Înmormîntare. Fața tatălui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lovească. Simți că Începe să tremure. Își reținu mîinile pe masă, dar văzu cum Îi zvîcnesc. Așa că și le retrase și le Împreună În poală. Se uită la ceasul din camera pentru vizite. Mai aveau unsprezece minute... Taică-său se strîmba din nou la bebeluș, și acesta se liniști. Viv și el se uitau prin cameră fără un scop anume. S-au plictisit de mine, se gîndi Duncan. Îi vedea ca pe niște oameni Într-un restaurant, care nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de obicei mă fac să mă simt de parcă aș fi pe punctul de-a pleca În ultima misiune. Să ciocnim cu buza și piciorul paharului - aduce noroc! Ciocniră paharele de două ori, apoi băură. Vinul era aspru și amîndouă se strîmbară. Se depărtară una de alta. Helen Își făcu loc printre pernele de pe divan, iar Julia se cocoță pe brațul fotoliului roz, Întinzîndu-și picioarele. Păreau extrem de zvelte și lungi În pantalonii din flanelă; coapsele se iveau fragile și vulnerabile - de parcă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care Încearcă disperat să vadă dacă mai bate inima În pieptul unui muribund. Apoi urmă un cioc-cioc-cioc! autoritar În ușă, care-l făcu să sară de parcă ar fi fost Împușcat. Biletele, vă rog! Soldatul se uită la Viv și se strîmbă oribil. Își Începu pantomima, prefăcîndu-se că scoate un bilet din buzunar, se apleacă și Îl strecoară pe sub ușă. Biletele, vă rog! strigă din nou controlorul. Toaleta e ocupată! țipă Viv În cele din urmă. Avea o voce agitată care suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își luă mîinile și vorbi, vocea i se schimbase, părînd mai calmă și mai vîrstnică. — Probabil că dumneavoastră mă credeți lașă, zise ea. — Deloc, spuse Kay cu blîndețe. Fata Își șterse ochii și nasul de un colț al păturii. Se strîmbă la gustul de nisip de pe limbă. Bănuiesc că nu-mi puteți da o țigară, spuse ea. — Mi-e teamă că nu se poate, de vreme ce-ar putea fi benzină aici. Bineînțeles că nu. O! Oamenii ăia dau iar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
eliberate picioarele. Nu cred că-i vorba de o pierdere de sînge, dar pare destul de febrilă, ceea ce s-ar putea datora durerii. I-am făcut o injecție cu morfină, să nu-și mai frămînte mintea. Apoi se Întinse și se strîmbă. — Noapte grea? o Întrebă Kay. — S-ar putea spune și-așa. Nouă morți din cauza unui șrapnel, pe Victoria Street, patru dispăruți În Chelsea. Unul aici, presupun? Ni s-a spus că femeia aruncată de explozie și băiatul ei or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cânte: „Există cineva pe care-mi doresc să-l văd/ Sper ca el/ Să fie cel/ Care va veghea asupra mea“1. 08.33: Sar din lift și mă lovesc direct de Celia Harmsworth. —Ai ceva pe sacou, dragă? se strâmbă șefa de la Resurse Umane. Nu, de fapt, de-abia l-am luat de la curățătorie. Arunc o privire spre umăr și văd o chestie Întinsă pe tot umărul, un epolet din cerealele cu banane ale lui Ben. Nu. Dumnezeule, cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un grup de lectură, știți, un club de citit. E singura metodă să descâlcim câlții din creierul lui Jolene. O să ne fie și nouă de folos. —Mie-mi place să fac kickboxing la clubul Equinox ca să mă perfecționez, spuse Lara strâmbându-se. —Exact ce spuneam, oftă Julie. Jolene se strecură în separeu cu un alt pahar. —Jolene, vrei să faci parte și tu din grupul meu de lectură? țipă Julie ca să acopere vacarmul petrecerii. Ceva asemănător cu clubul de lectură al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am imaginat-o punîndu-și Înregistrarea În timp ce-și injecta drogul În baie, Încercînd să elimine orice amintire a tinerei cu pielea albă care se hotărîse s-o umilească. Ochii Înspăimîntați Își plîngeau cerneala neagră a fardului, iar rujul Îi strîmba gura ca un gîfÎit. Am derulat Înapoi pînă la momentul În care intrase a doua domnișoară de onoare, iar ușa cu oglindă reflectase imaginea balconului și a străzilor În pantă. Am oprit din nou filmul și am Încercat să măresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de la ceasurile serii, urmărind În schimb un stol de lăstuni care se Înălța Începîndu-și zborul către coasta Africii. Obrajii și scalpul său erau Întinse peste dîmburile ascuțite ale craniului, ca forțate de o puternică presiune internă. Privindu-l cum se strîmba la vederea barurilor Înțesate de lume zgomotoasă, aveam impresia că Își controla emoțiile clipă de clipă, de teamă că la cel mai mic semn de supărare afișat pielea i-ar crăpa și ar dezveli oasele scîrțîind sub tensiune. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mama la măsuța ei de toaletă și eu Îi puneam șalul pe umeri, și cum parfumul pielii ei se amesteca pînă la indisolubil cu izul de whisky. BMW-ul Paulei intră În parcare și se opri lîngă Porsche. Recunoscînd bolidul, strîmbă din nas a iritare și ieși de acolo ca să parcheze pe alt loc. Luă o portocală dintr-un coș cu fructe aflat pe locul din dreapta, coborî din mașină și porni cu pași mari și energici către intrarea În club. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
schizofrenie și alte stări psihotice.##) prin mijlocirea lui Sanger. Părea Într-o dispoziție morocănoasă, dar din cînd În cînd ochii i se fixau asupra vreunei imagini interioare, o amintire a vremurilor cînd era În viață. Un zîmbet aproape lasciv Îi strîmba atunci buzele; Întorcea capul și se uita cu un aer amuzat-răutăcios la bungalourile tăcute și cuminți și la piscina lor cu apă filtrată, ca o prințesă În turnul ei căutînd o cămașă pe care s-o Îmbrace, ca o prizonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căldărarii nomazi și o țevăraie de alamă, ce slujise de galerii pentru perdele, în casa lui Țailic Trau, fostul proprietar al factoriei de olane roșii. Într-un rând, acolo îl găsi pe cumnatu-său, Iuga, cel cu mustățile roibe. Iuga gusta, strâmbându-se, din rachiul bălos, până când, rău-mirositorul și grețosul lichid îi deveni familiar. Bău și iar bău, până când, din străfundurile de cuget, îi veni amintirea și porunca de a se transfera lângă soldați în zdrențe, flămânzi de moarte, dezagregându-se între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]