1,741 matches
-
decât zestrea ta. Ceea ce vrei tu să-i oferi lui Ferdinand, o, vizirule, este acest palat al Alhambrei, splendoare între splendori și minune peste minuni. Priviți în jurul vostru, frații mei! Plimbați-vă agale ochii jur-împrejurul acestei săli, căreia părinții și străbunii noștri i-au cizelat cu migală fiecare bucată de zid ca pe un giuvaer delicat și de mare preț! Păstrați pe veci în amintire acest loc venerat unde nici unul dintre voi nu va mai pune vreodată piciorul, decât poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nostru care își va aduce aportul la stabilitatea euroatlantică care vom trăi în curând momentul NATO deci o victorie cu care ne putem prezenta la bilanțul guvernării noastre și acum, în încheiere, deci și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama tricolorului. Înțelept și patriotic este să papi bani cu nemiluita și să privești, cu încântare, cum poporenii se cotonogesc pentru tradiționala sarma și nelipsita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curând. Din cele mai vechi timpuri se cunoștea faptul că Muntele Sacru niciodată nu se va clinti din loc, decât la sfârșitul sfârșitului, deoarece sub el se află locul de unde-și trag obârșia eschimoșii. În timp ce privea cerul rugându-se la străbuni, îi ajunse la urechi un zgomot asurzitor, însoțit de un cutremur atât de violent, încât, nu numai el a căzut în genunchi, dar și câinii s-au oprit din goana lor și au început să urle speriați. În realitate, datorită
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rost. Tocmai din acest motiv, când se uită la copii își vede în același timp: părinții, bunicii și străbunicii, dar și nepoții și strănepoții în care se vor reîncarna când le vor veni rândul. Pentru ei s-au chinuit toți străbunii, pândiți permanent de pericole și nenorociri, au trecut prin necazuri de neimaginat. Viața lor a fost o continuă luptă: cu vântul strașnic care nu se astâmpără până nu ia cât mai multe vieți, în special din rândul copiilor, al bătrânilor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gaze lacrimogene pe care i-au îmbuteliat și trimis la destinații diferite, în aceiași zi. Deci, au nimerit într-o capcană special pregătită de strănepoții dinozaurului, cu scopul de a se răzbuna pe cei ce se fac vinovați de moartea străbunului lor, adică pe toți cei proveniți din aceeași peșteră cu tine. Trist!... Foarte trist!... Presupun că următorii au nimerit mai bine... Exact, au fost mai precauți, cu mai multă glagore și gândire mai apropiată de realitate; obișnuiți cu întunericul, au
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai bine expus, care părea să fie conducătorul haitei, o lupoaică. El știa că în doar câteva salturi, ar fi coborît valea și erau peste ei. Doi dintre ei se ridicară, nerăbdători. Și, atunci, peste urletele prelungi de chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca lupi, decât, doar dacă-i nevoit. Moșierul a înțeles, dar o întrebare îi chinuia mintea... „De unde a știut Anuca lupii uciși, pe care i-a bocit...“ CAPITOLUL IX Chemarea străbunilor Și timpul se scurgea neînduplecat... asta-i treaba lui... să se scurgă... Puiul de lup, îngrijit cu toată dăruirea de Anuca, creștea văzând cu ochii. Anuca avea grijă de el, ca de ochii din cap, și se îndrăgeau în aceeași
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un cântec abia șoptit... abia auzit. E „lira frunzei de salcâm“, care cântă în șoaptă povestea celor adormiți aici... Cruci negre și putrede, unele culcate pe-o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este arhicunoscut. Însă, asupra vânătorului și a braconajului, da. Trebuie. Străbunii bătrânului Tucă Ulucă îl practicau întrun fel aparte. Căutau, prin codru, un copac bine dezvoltat, sănătos, înalt, drept, cu vârful semeț. Urcau în el, ajutorându-se de copacii de pe alături. Îi legau zdravăn, vârful, la o anumită distanță, cu funii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Indianul, negrul, chiar și galbenul în anumite cazuri, au o concepție total diferită despre ce e pământul și la ce servește el. Când europenii au ajuns în America, pământurile nu aparțineau nimănui; erau un bun comun al tribului, moștenit de la străbuni. Fiecare generație se bucura de uzufruct, îngrijindu-le pentru generațiile viitoare. Dar, pentru albi, pământul înseamnă putere. Se ambiționau să exploateze într-un timp scurt imense întinderi de pământ, fără să-și facă griji pentru ce se va întâmpla după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
subsol, iar ca să fie pornită, trebuiau niște preparative mici (pus lemne, scos cenușa, etc.), profesorul încerca să compenseze cu o haină mai groasă acest inconvenient. Îmi este frig și, ca să-mi fie bine, trebuie să distrug codrii seculari, ocrotiți de străbuni. Cu ce drept vine Dorohoi să distrugă ceea ce nu-i aparține? Afară fulgii cad greoi și străduța sa devine impracticabilă pentru mașini. Strămoșii noștri foloseau sania, simplu, ecologic. Un huruit specific anunță că vine plugul să deszăpezească. Apoi vine mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-nțeleagă, fără măcar să le vadă cu adevărat, Așa cum puteau citi și reciti cărțile născute din fosta lor cultură creștină fără a renunța nici un moment la o viziune cvasi-antropologică, Incapabili să Înțeleagă controversele privind păcatul și harul care-i pasionaseră pe străbunii lor; La fel, noi putem asculta astăzi această poveste din era materialistă Ca pe o veche poveste omenească. E o poveste tristă, dar noi nu vom fi cu adevărat triști Căci nu mai semănăm cu oamenii aceia. Născuți din carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ai preferințe pentru efemer. Cît este el de întîmplător, cu timpul hazardul se face una cu legea, ca două fețe ale unui singur lucru. Legea și întîmplarea sînt, la un loc, lumină și întuneric. ...Odinioară mi am făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unui miel. Curată sănătate. Iarna bag în mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede doar în acest tabiet. - Domnule
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
află locul doar în cadrele de pe pereți. Ei sînt idealul unei umanități rezolvate, cu totul alta decît cea imperfectă a contemporanilor mei. Fără strămoși, aș suporta mai greu viața și numai în acest sens accept eu spiritul gregar. Îmi iubesc străbunii ca pe un bun pierdut, dar nu mi-i doresc parteneri de viață. La început de lume ori de religii ai mai văzut sceptici? Aceștia apar doar cînd e nevoie să se distrugă vechile idealuri. Pe cele noi le naște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
însoțit cunoașterea. Deși, lăsîndu-ne să o înțelegem, viața ne-a oferit poate bunul ei cel mai de preț. Cînd voi trece pragul, știu sigur că pe buze n-am să am gustul zădărniciei. Voi fi împăcat cu toate. Ca toți străbunii care s-au petrecut în acest loc, mi-am împlinit o datorie. Fie orice, dar mai ales lumină. Bătrînul avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cum o chemase și nici măcar dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram fratele lui Moru, Vindecătorul care știa numele străbunilor săi, omul care ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă din nou uscățivul. Apoi mă măsură din cap până În picioare și pufni neîncrezător. S-o crezi tu! Străbunii s-au strâns laolaltă din cauza Ceței Adânci și, de nevoie, au pus la cale cuvintele. Atunci, cuvintele ne-au salvat, așa puține cum erau. Acum Însă, când iar ne paște urgia, o să avem din nou nevoie de vorbe. De ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel de oameni erau ăia care au pornit la drum după Ceața Adâncă, măi Minos, măi? Crezi că erau vorbăreți, ca noi, care-și Împart bucatele cu flecarii satului? Crezi că mai avea azi cine să dea din gură dacă străbunii noștri erau la fel ca noi? Dar Philo: - Și dacă vine din nou Ceața Adâncă, crezi că n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de o piatră, am spus... Nu era prima oară când zăream cum formele trec de la lucruri moarte, la copaci și flori, de la copaci și flori, la animale, și de la acestea din urmă, la oameni, de parcă toate cele aveau prea puțini străbuni. Of, of. Runa s-a trântit la poalele unui astfel de copac și a gemut din nou. - Uite acolo: apă, i-am zis lui Enkim. Era o baltă Înconjurată de nisip și de tufe verzi care musteau de umezeală. - Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-aveam, și cu el nu mergea să Înfloresc lucrurile, doar așa, ca să văd cum Îmi ies vorbele. Nici Moru nu-mi povestise vreodată despre Ger - el nu voise altceva decât să ducă la capăt cele puse la cale de străbunul lui Tată. - Ăla despre care tu crezi că ești jumătate din el, măi, Krog, râse Aban. Dar dacă treci deșertul, continuă el, cu adevărat o să fii Tatăl, ba Încă și Întreg! Iar dacă Îl scoți viu și pe Unu alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și Încîlcită specifică lor, că Old Catawba de astăzi este un superb anacronism, populat de elisabetani zgomotoși și aventuroși ce „cîntă“ (după cum afirmă cu Încîntare filologii cu privire la muntenii din Catawba), „exact acele cîntece, păstrate practic nealterate, pe care le cîntau străbunii lor din Anglia cu patru secole În urmă“ sau de celții războinici cu ochi fioroși, ÎngînÎnd aceleași balade ca pe vremea cînd se repezeau dincolo de frontieră conduși de nenumărații lor Bruce. Nu. Catawbianul de astăzi nu este așa și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
câțiva ani, va avea ocazia să-și facă poze cu a patra generație de la el încoace. Deci cu nepoții, nepoților lui. Și pentru stră-stră-nepoții lui ar fi ceva extraordinar, fiindcă nu mulți au ocazia să fie în aceeași poză cu străbunii, (cu bunicul, bunicilor săi). Și eu ca tot pensionarul, zilele acestea, când primăvara încă mai stă în cumpănă dacă să se dezlănțuie, sau nu, în lipsa altei ocupații, am trecut la crearea de invenții inutile și primul pe listă, a fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
căzură creierii într-o gamelă. - Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i ghicească filozofia și ca să-i caute nod în papură. - Din lumea satului țâșnesc figuri memorabile ca: pupăza, cireșul și altele care au completat acțiunea operei. - Versul "de la străbunii mei până la tine” explica distanța în km, care exista între poet și rudele sale ce trăiau undeva la țară. - La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subțire în funcție de câte strofe are poezia. - Și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]