11,293 matches
-
îl cunosc prea bine, că-l recunosc de peste tot. Un alt amănunt ciudat era că îl cheamă Vlad Negru. În mijlocul tuturor, în centrul atenției, întrebă: Pot să dansez cu sărbătorita? Zâmbii. Nu prea aveam de ales știa și el. Mă străduii să-mi păstrez mintea limpede. Chiar când crezui că reușisem, îl observă mai bine. Îmi șopti ceva: E o figură Paul ăsta, nu? E înalt, brunet, cu ochii verzi. Și e fermecător. Știi, îmi pare bine că suntem împreună aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să râdă ușor. Judecătorul observând, i-a atras atenția: —Domnișoară avocată, păstrați seriozitatea, vă rog! Suntem într o sală de judecată. —Vă rog să mă scuzați, a devenit gravă Cecilia, continuând cu întrebările ce trebuiau puse lui Matei. S-au străduit enorm, și unul și celălalt, să ducă la capăt interogatoriul, dar ce-a fost în sufletul lor numai ei știu. Lui Matei nu-i venea să creadă că în sfârșit a întâlnit fata pe care o purta în inimă și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a dreptul chinuitor, căci un amestec nedeslușit de temeri și de neliniști îi rodea continuu sufletul. De bună seamă că suferea. Suferea și spera! „Lucrurile nu vor rămâne așa cu fata asta. Mă voi lupta ca s-o am, și strădui ca s-o păstrez!”, își spunea el ambițios, în momentele de maximă determinare. 24 Rareș Tiron Însă se cuvine să dezvălui câte ceva și despre această tânără, despre care am tot amintit, în repetate rânduri, până acum. Fără să scot la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai cu seamă, atrase atenția familiei sale, care - în mod firesc, de altfel -, socotindu-l la ananghie, nu a întârziat deloc să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce-l iscodeau cu atâta forță, dar nu izbuti a-i da nicidecum de capăt. Ea făcu apel până și la ajutorul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită ca un aprig ciocan, ce te lovește în cel mai sensibil loc al corpului. Zi și noapte, tot se strădui el să și înțeleagă pedeapsa, dar nu reuși. Încercă s-o înțeleagă pe fată, dar, de asemenea, nu reuși. Cel care pretinde că le poate înțelege pe femei, nu face dovada decât că minte, căci, de multe ori, nici femeile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pornit cu toții, prin urmare, a doua zi, la locul cu pricina și, cu toate că simțeam clar cum mocnește în mine un tremur sâcâitor și apăsător din cale-afară, ce avea parcă rostul să mă pregătească pentru ceea ce urma să vină, m-am străduit să nu-l bag de seamă nicidecum (crezând, în sinea mea, că-i doar o nenorocită stare de moment), iar, în cele din urmă, am ajuns liniștit la adresa indicată de proprietar. Intrând în hambar, am simțit îndată mirosul puternic și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Liniile fiecărui rând ajunseseră treptat, din drepte, în sinuoase de-a dreptul. Se vedea clar că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și nestăpânit. Însă, cu o încordare solidă a atenției, m-am străduit, totuși, să continui să citesc. Mai departe, scria: Ei bine, această invidie odioasă, ce culege mereu putreziciune în locul unde se semănase sămânță vie mai înainte, mi-a tăiat și mie aripile, înfrânând cu totul elanul ce mi-l luasem și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de Maria, căci adesea o astfel de experiență poate deveni un ideal care să călăuzească viața unui om. Iar acum, îmi dau seama bine că exact acest ideal al meu din Maria se înalță!” Însă un singur lucru nu se străduise Victor prea mult să afle de la femeie: care era, de fapt, motivul pentru care se găsea ea în acel loc, de vreme ce, după cum își dăduse el destul de bine seama, aceasta nu era deloc nebună și nici vreo boală înrudită cu nebunia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
focul puternic, care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
singurul și cel mai important criteriu, pe care ajunsese tânărul să se bizuie în alegerea și în consumarea drogurilor, era: mult bine, puțin-rău. Alte criterii, în privința aceasta, nu mai avea deloc și Istorisiri nesănătoase fericirii 171 nici nu se mai străduia să-și formeze, căci el singur își luase nu demult ambiția personală de a ajunge să se desfete numai și numai cu droguri, întrucât chiar nu reușea să găsească nici măcar un motiv solid, pentru care să n-o mai facă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
profilul unui gânditor religios de prim rang, comparabil, în lumea orientală, cu Shankaracharya. A părăsit lumea în 1253, scriind următoarele versuri: "Timp de cincizeci de ani am căutat să dezvălui marele secret al vieții și al morții; Necontenit m-am străduit, depășind, la urmă, toate piedicile și îndoielile. Acum, nu mai există rugăminți sau dorințe încă trăind, pătrund în parinirvana". Sublimând, prin lirism, experiența spirituală integratoare a maestrului japonez, poemul oferă, in nuce, un răspuns la criza de identitate cu care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
circumstanțe acestor persoane ratio le este întunecată de passio. Normal că și eu, la fel ca orice ființă umană, nu sunt făcut doar din rațiune și raționalitate, dar și din simțiri și dorințe, predispoziții și fantezii, emoții și pasiuni. Mă străduiesc în mod voit să am o viziune integrală a lucrurilor. Am învățat să gândesc metodic și clar, ceea ce se numește esprit de géometrie după spiritul lui Descartes. În același timp totuși, am încercat să dobândesc o cunoaștere, un mod de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
determină să imaginăm o realitate diferită de cea empirică, perceptibilă fizic și fiziologic. Urme care nu sunt în mod necesar perceptibile, dar care pot fi perceptibile: nu există o evidență care constrânge sau o transparență imperativă. Totuși mulți s-au străduit să facă vizibile experiențele fundamentale ale existenței umane ca pe o ocazie de a transcende unidimensionalitatea vieții moderne către o realitate total diversă, realitatea lui Dumnezeu, sensul-fundament al tuturor lucrurilor. Îmi place să amintesc trei personalități importante de care mă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mersul lucrurilor și în evenimentele vieții omenești, ba, mai mult, există uneori o recunoaștere a Divinității supreme sau chiar a Tatălui. Această percepere și recunoaștere le pătrunde viața de un adânc sentiment religios. În relație cu progresul culturii, religiile se străduiesc să răspundă la aceste întrebări prin noțiuni mai subtile și printr-o limbă mai elaborată 18". Calea vieții parcursă în bucurie și cu sens, încrezători în puterea vieții. Conciliul Vatican II (1962-1965) prin Declarația asupra relațiilor Bisericii cu religiile necreștine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rezultatele științei consideră ad litteram aceste "miracole ale naturii", ce încalcă întregul compact al legăturilor cauzale. Sunt contrar "iluminismului obligatoriu". Credincioșii iluminați însă nu ar trebui să încerce explicații științifice artificiale pentru aceste "miracole ale naturii", ci iar eu mă străduiesc mult în acest sens să ia în serios rezultatele științei biblice moderne, care sunt foarte interesante și pentru științele naturale. În acest fel vor fi capabili, ca și mine, să facă distincția: sunt relatări ale miracolelor care în majoritatea cazurilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
putuse realiza prin facerea celei dintâi perechi de oameni. Ridicându-ne cu mintea la intenția divinității, iată cum am traduce noi, în limbajul nostru omenesc, drama petrecută în grădina Edenului, între Creator și făptura sa Adam: "Adame! Adame! Nu te strădui să-nțelegi scopul pentru care Eu te-am creat și ți-am îngrădit libertatea, căci niciodată nu vei afla! Te-am făcut din pământ, pe care-l înzestrasem prin suflarea-Mi de viață cu nemurire și eternitate, ca prin el
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și astfel să ni se arate, în așa fel încât să le putem cunoaște. Or această concepție implicită asupra conștiinței, adică asupra fenomenalității fenomenelor, se regăsește în fundalul majorității filozofiilor, precum și al științei înseși. La Kant de pildă, care se străduiește să scoată în evidență posibilitatea experienței, se arată că această posibilitate este cea a obiectelor, adică ansamblul condițiilor (intuițiile privind spațiul și timpul și categoriile înțelegerii) grație cărora ne pot fi date obiectele, grație cărora, prin urmare, ne putem raporta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a fi observat această aporie și a fi fost constrâns, în încercarea de a o rezolva, la analize extraordinare. Aici jos totul crește și descrește. Privirea aruncată de sus asupra întregului ființei-exterioare interiorizează ceea ce a învățat despre lucruri și se străduiește acum pe cât poate să se adapteze la ele: este ceea ce numim înțelepciune cea a istoricilor, a sociologilor, a etnologilor și biologilor, a tuturor celor care se încred în ceea ce văd. Numai că nu știm încă nimic despre viață când "filozofăm
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
barbaria științei. CAPITOLUL II ȘTIINȚA JUDECATĂ DUPĂ CRITERIUL ARTEI Știința nu are ca atare nici un raport cu cultura, și aceasta deoarece ea se dezvoltă în afara acelei sfere care este cea a culturii. Această stare de fapt, pe care ne-am străduit să o stabilim în capitolul precedent, nu legitimează în ea însăși nici o apreciere peiorativă urmărind să descalifice știința, nici o condamnare. Numai atunci când domeniul științei este perceput ca singurul domeniu al ființei care există cu-adevărat și, astfel, cel în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așadar pentru prima oară în istoria artei o restaurare de un tip aparte, care nu reface ceea ce a fost desfăcut, care nu lipește din nou, pe fondul sinopia, plăcuțele de mozaic căzute, care nu reînsuflețește culorile șterse, care nu se străduiește, reconstituind continuumul material al suportului, să ofere unei repetări posibile unitatea plastică vie a compoziției; ci, s-ar putea spune, care face exact contrariul: care doboară și suprimă orbește ceea ce generații răbdătoare de admiratori, de meșteșugari și de artiști au
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prin urmare două critici ale economiei politice. Cea dintâi, încă naivă, se situează pe chiar planul acestei științe și constă în a redresa unele dintre conceptele sale, de pildă cel de "capital circulant", în beneficiul altora mai semnificative, sau se străduiește să introducă noi parametri cu scopul de a obține ceea ce îi pare a fi o abordare mai precisă a fenomenelor studiate. În spiritul său nici măcar nu se conturează ideea că această abordare ideală nu privește decât reprezentații obiectivi ai vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
consideră drept temei al inferiorității acestora inegalitățile din sfera economică. Treburile casnice funcționează similar modului de producție, doar că forța de muncă a femeilor este folosită fără a fi recompensată. Are loc o veritabilă înstrăinare a muncii 48. Femeile se străduiesc să mențină condițiile normale de supraviețuire pentru familiile lor, sunt în ipostaza de a oferi la nesfârșit servicii domestice. Acestea le confiscă întreaga viață, făcând să irosească potențialul de împlinire umană în mod unidirecțional. La sfârșitul unei etape de activitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Faptul că martirizatul căpitan râdea când și când printre dinți recitând acele versuri, poate și pentru a suporta mai ușor durerea, nu le răpea În ochii mei o anumită măreție. Mi se păreau nobile, ca și celelalte pe care mă străduiam să le scriu În dimineața aceea, reținute de mine tot În cursul nopților albe ale lui Diego Alatriste: Corp la corp o să-l omor, ca toată Sevilla să vadă, ‘n piața mare ori pe stradă; cine-ucide fără luptă n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]