8,833 matches
-
stea Sclipind de frumusețe și lumină Pe-o rază furată din privirea mea... Vâslesc prin timp și,..suntem împreună, Clipa mă ține-n brațe-n acest vis, O, fuge sângele și se adună Într-un ritm nebănuit de nedescris. Extatic strălucește, peste iarnă, Luna-n dulci lumini de reverie. Năluci, pe pârtie, răstoarnă Candoarea noastră...E o beție! Referință Bibliografică: SCLIPIRI ROMANTICE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
liniștea din salonul celor patru, patronul Cazinoului intră. Rămase înmărmurit. Pe lângă masă, într-o poziție nefirească, zăcea un leș aproape mumificat. Alături de el, gângureau trei sugari, agitând în mâini câte o carte de joc. Sub lumina becului, albul chipurilor le strălucea nelumesc... Referință Bibliografică: CARTOFORII / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1419, Anul IV, 19 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
începu să defileze în fața noastră: era Tibetul. O întindere cât o țară mare, plină de pustiuri, păduri și pășuni nesfârșite. Întreg peisajul era plin de imagini cu văi domoale, rețele de canale care păreau mărunte, întortocheate, care, la lumina soarelui, străluceau ca niște panglici de argint. Mici de tot, ici și colo, se vedeau așezări tibetane, în zonele mai facile de locuit. Și toate aceste întinderi care păreau o uriașă câmpie, erau de fapt la peste cinci mii de metri altitudine
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
îngânărilor de dor, le-am azvârlit dincolo de odaia clarobscură ca într-un han în care se-ntâlnesc alunecări parfumate în beția nopții, pe panta tăcerii, pe panta durerii, pe panta plăcerii, pe panta pantelor, în organul luminii. Și poate că strălucesc din adânc prin cuvântul alee, cuvântul plimbat de la soare răsare până la asfințitul culorilor. Și poate că nu sunt mereu victorioasă în apariții peste corectitudinea hotărârilor. O să mă vărs în cerneala timpului, fereastră spre vibrația sensului. (27 martie 2016) Referință Bibliografică
FEREASTRA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384656_a_385985]
-
șaua calului. Acesta necheză bucuros, că într-adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos să nu se destrame. În cele din urmă, femeia, care întotdeauna prin natura firii
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
aceasta, Asenath întrebă : - Oare voi nu sunteți bucuroși de propunerea mea de a căsători pe fiica voastră cu fiul meu, Rameses ? - Stăpâne puternic, Asenath ! luă cuvântul Efraim. E o mare cinste să dăm fiica noastră pentru un tânăr atât de strălucit cum e Rameses ! Dar avem o mare rugăminte. Îndură-te, stăpâne, de sufletul nostru și de al acestei copile divine. Ea a fost învățată să creadă numai în Iehova, și să nu se închine la niciun alt zeu ! Te rog
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
nunta fiului său, Rameses, cu încântătoarea fiică de evreu, Talya. La această nuntă au fost chemați toți evreii din ostrov, dar și mulți alții, de prin alte ostroave. Și cât de minunată a fost sărbătoarea de nuntă, în care mirii străluceau în haine atât de frumos colorate, cu coronițe de lauri pe frunțile lor și raze de încântare și fericire pe chipurile și în privirile lor ! De bucurie, Asenath porunci slugilor ca fiecare familie de evrei din sat să primească o
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
literatura română , care se ridică după mine la aceleși nivel , așa că nu știu care e mai genială și mai perfectă ; și anume, balada populară Miorița . Evanghelia după Ioan se ridică mult desupra tuturor cărților pe care le-am citit ,precum soarele care strălucește ziua și fură toată strălucirea stelelor de nu se mai vede niciuna , ci rămâne doar soarele singura sursă de lumină ziua, altceva nu mai e nimic. Aici , în această Evanghelie ,Domnul Isus este prezentat, ca și Creatorul universului , a tuturor
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
ultimul drum. Asistenta: Nu ați avut nicio vină. Care a fost cauza decesului? Florian: Leucemie. Asistenta: Aveți un bandaj nou. (Își strânge lucrurile.) Florian: Multumesc. Asistenta: Multă sănătate. (Pleacă.) Bolnavul X: Frumoasă fată! Florian: Ca o floare de mac. Astăzi strălucește și îmbujorează câmpul, iar mâine se risipește pătând solul cu sângele făpturii ei. Bolnavul X: (privește hortensile) Se întâmplă ceva cu florile. Vârfurile petalelor au încept să se ofilească. Florian: Este doar începutul. Bolnavul X: Cred că nu sunt așezate
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
de ploaie au început să ude parcul. Cei doi s-au luat de mână și s-au pregătit să se ascundă sub un copac când au observat că picăturile de apă ce le atingea mâna cădeau peste un mugur ce strălucea lipit de pământ.) Luminița: Ce se va alege de el? Florian: Privește! (Mugurul a început să pleznească și petalele își scoteau dințișorii.) Luminița: Înflorește! Florian: Acum înțeleg taina florilor. E dragostea. Atunci când le îngrijești cu dragoste nu se ofilesc niciodată
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
apa, m-am spălat pe ochi cu apă rece, alungând și ultima urmă de somn. Am ridicat jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
Cele două familii ajunseră însă la concluzia că nu se mai poate face nimic pentru a împiedica păcatul dragostei ce-i legase pentru totdeauna. Blestemul se împlinise. Ca atare, lăsară ca destinul să se desfășoare după voia sa. Tânăra pereche strălucea de fericire. Părinții le încredință o lădiță și le dezvălui secretul manuscrisului care conținea magie neagră și instrucțiunile pe care trebuiau să le urmeze. Fură sfătuiți ca niciodată să nu deschidă cutia, nici măcar din curiozitate și să nu răsfoiască acele
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
-mi știa durerea niciunul. Plângeau pereții de mila-mi, strângându-mă la piept, cu surde-gemete-mi mângâiau în alint fruntea. Eu, însă, fulg de pământ, mă topeam. Rănile-mi plângeau astă-noapte-n palma ta... în focul acesta lumesc topindu-mă-n lacrimă, strălucind sidefie, în a Lunii lumină, pustie, agățată în barbă de cer, când tu..., tu plecai. În urma-ți urla vântu-n mine, ca o fiară. Stârnind furtuni, năvalnice urgii... când versul trist se zbătea, încă,-n călimară, strigându-ne c-o voce
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]
-
Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor, strălucind, Se-apropie Cuvântul șoptind: ,,Eu sunt Cel ce sunt!” Din mărire, Coboară mirificul Mire Și-n dans ordonat de atom, Renaște adamicul om, Cu aură cristică-mbracă, Ființa cândva prea săracă, Să poată purta o cunună. În ceruri, trompete rasună
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
datini strămoșești, În cântece și strigături. Fetele mândre care strâng, În buchețele tămâioare. Pleacă cântând voios din crâng, Se duc la marea șezătoare. În zi de Dragobete ,azi, Când păsările ciripesc. Și ochii noștri sunt mai calzi, Căci de iubire strălucesc. Zici Dragobete,zici Năvalnic, La fel sunt de noi cunoscuți. Și amândoi pornesc zburdalnic, Cutreierând păduri și munți. În Pantheon e locul lor, Ca mistică reprezentare. În anotimpul florilor, Ei sunt a dragostei chemare. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: DRAGOBETELE / Gabriela
DRAGOBETELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382581_a_383910]
-
zise Iarna, ridicând mâna. Stânga-mprejur, vă luați luptătorii și la atac! Namilele se buluciră la ușă, alergând fiecare după luptătorii din subordine. Când sosiră toate trupele, câteva Vânturi Lățoase sunară din trompete semnalul de atac. Împărăteasa coborâ din palat, strălucind în toată splendoarea sa. În mâna dreaptă ținea harapnicul plumbuit, iar în stânga sita fermecată prin care sufla ninsori cu fulgi mari și grei. Era îmbrăcată în frumoasa rochie albă țesută din fir de argint și briliante, din care se vedea
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
m-a primit cu reverență. Silvia se echipase perfect. Fusta înflorată, largă și lungă până la pământ, extrem de bogată în falduri, o făcea mai înaltă, în timp ce bluza îi scotea în relief pielea albă și fină, dar și pieptul bogat pe care strălucea un șirag de mărgele ce mi se părea cunoscut. Era extrem de încântată și a făcut mai multe piruete să scoată în evidență eleganța fustei. Semăna foarte bine cu o țigancă îmbrăcată în costum tradițional și, recunosc, era adorabilă! I-am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
mătușă sau pentru iubita mea de care eram așa de îndrăgostit? M-am tot rugat de medicul ORL-ist să-mi scoată tifonul din nări, să nu mă vadă așa de caraghios de umflat. Nările erau atât de întinse încât strălucea pielea nasului. Era prea riscant să mă asculte, deoarece pansamentul îmi ținea fixă piramida nazală și orice lovire accidentală distrugea toată strădania celor doi medici de a-mi reface fața și nasul. Până la urmă s-a lăsat înduplecat să mi
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
unduitor în liane, praguri Trecute prin inimi, timide șiraguri În viața aceasta mai stau în delir Din cupe de ambră parfumul inspir Mai trece prin arbori duhul cel bun Și perle-n adâncuri mereu o s-adun Cuvinte acumulate, prețioase mărgăritare Strălucesc nestemate, alintate de mare Prin cerul albastru se plimbă privirea Mereu în rărunchi sălășluiește fericirea AMINTIRE DESPRE ARSENIE BOCA I. Ca o iederă încolăcită pe arbore Bunica mea cu ochii negri dorea să spere Mereu îngenunchiată pios la icoane Bătea
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
am cunoscut Pe idolul credinței ei iubit La Premiul Nobel am fost nominalizată Întreaga mea ființă e numai artă Mă minunez de prorocitoarele lui cuvinte Și încrezătoare, credincioasă merg înainte. CÂNTEC MAGIC DE ZIUA ROMÂNIEI Soarele pe vârf de tricolor strălucește Câmpii verzi, munți maiestuoși înveselește Mare-nvolburată și Dunărea bătrână În Europa dragă se țin de mână Sfântul Andrei ne-a adus ortodoxia Pios, credioncios îl slăvește România Pe Zalmoxis îl căuta în Transilvania Dar Zeul, înainte cu 2000 de
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, ce puternic ești! Și cum stăpânești Tu timpul, Cu grijă roata-i învârtești Și repede schimbi anotimpul. Ieri pietrele crăpau de ger, Crăiasa Zăpezii dansa în grădină, Azi soarele strălucește pe cer, Din ziua-ntunecată ai făcut lumină! Se va topi și ultima ninsoare Și, în curând, din lacrimile ei, Sub mângâierea razelor de soare Se umple câmpul cu ghiocei. Copacii vor înmuguri în soare Și fir de iarbă crudă
SPRE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383999_a_385328]
-
lăsat în pace. Eram într-o ședință cu aghiotanții mei și-i muștruluiam că nu și-au făcut datoria... - Nu mi-ai spus ce s-a întâmplat cu "pețitorii"!? - Au zbughit-o ca doi bezmetici! Au crezut că tot ce strălucește înseamnă bogăție, iar când au ajuns acolo au dat de dracul! De unde și zicala: „banul ochiul dracului!”... Dar nu de grija lor mor eu acum. Principala mea preocupare este să te instruiesc ca să-ți predau ștafeta! Cu oștenii întunericului nu
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Pătru, cu ultimele încurajări își sărută soția, apoi ieși sprinten în ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
versul său se împletește speranța cu iubirea nemărginită, iubire prin care poate atinge înălțimi nebănuite. Uitarea nu-și găsește loc în legile firii, căci dorul nu poate fi mărginit de timp sau distanță. Dorul este expresia unei amintiri vii care strălucește în ochii eternității și pe care doar cuvântul nerostit și nescris o poate pecetlui, căci a scrie cu dor înseamnă a scrie cu lacrimi: “Între noi nu există uitare/ Nici timp, nici distanță, doar dor/ Nectar din cireșe amare/ Și
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
început să scârțâie puternic. Și asta n-o deranja chiar așa de mult. Pusese ochii pe „mascul ” de cum venise aici. Iar acum aflase că „masculul ” are tendințe de „vedetă ” . Ce naiba o fi deranjând-o atât,orice femeie își dorește să strălucească la brațul unei celebrități . Și dacă nu-și dorește, să lase locul alteia ! ” Deja se vedea la brațul bărbatului, în lumina orbitoare a reflectoarelor,trimițând bezele în stânga și în dreapta. - Așa este,m-ai smuls,după cum spui chiar tu ! De fapt
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]