3,148 matches
-
își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină, fantoma unui gând neguros îngropat în trecut, acea remușcare geloasă, răscolitoare, obsesivă, pe care o încercase când auzise că Linda Brent se mărită cu John Robert Rozanov. Iubirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de oameni străini, care se învârteau de colo-colo cu un anumit scop. Și simțea în vis o furie neputincioasă, și îngrijorare, și frică. Acum, ascultând trilurile mierlei și privind pe fereastra salonului, în care încă nu aprinsese luminile, se simți străpunsă de un junghi de frică, asemănătoare cu cea din vis, văzând o siluetă nemișcată, plantată în mijlocul pajiștii. După o clipă, o recunoscu pe Ruby, totuși priveliștea continua să fie sinistră. Ce făcea Ruby, la ce s-o fi gândind, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
originar, grăitor în ce privește data instalării lor. Îl muncea dorința de a le atinge sau de a-și plimba degetele pe cotoarele cărților. Se uită din nou la nemișcatul John Robert și simți o arsură în inimă, de parcă ar fi fost străpuns cu un fier înroșit în foc. Privită din acest unghi, fața filozofului apărea mai umană: buzele proeminente i se țuguiau, așa cum îl văzuse de atâtea ori George pe profesorul lui, în timp ce asculta o argumentație. Expresia aceasta a gurii botoase era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau crezu că vede ivindu-se și venind spre el, o scânteietoare farfurie zburătoare, din argint sclipitor, care porni să zboare deasupra izlazului. Veni de-a dreptul spre George, plutind încet, și când se apropie, emise o rază care-i străpunse ochii; după aceea, un întuneric dens îl învălui. Căzu în genunchi și apoi se prăbuși în nesimțire în iarba înaltă. Aici îl găsi, ceva mai târziu, părintele Bernard. Preotul o vizitase mai întâi pe Diane, pe care o găsise așternând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-te, trezește-te, și îmbracă-te cu putere, braț al lui Yhwh! Trezește-te ca în zilele de odinioară, ca în generațiile din vechime! Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Rahab [monstru haotic mitic] și a străpuns balaurul? Nu ești tu oare cel care a uscat marea, apele abisului celui mare, și a făcut adâncul mării în drum pe care să treacă cei răscumpărați? 10.5. Un Dumnezeu care eliberează În Iudeea postexilică i se reamintea mereu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
individual sau colectiv, lasă locul acestor mici istorii fondatoare ale comunității. Într-adevăr, în toate aceste exemple, timpul stăpânit lasă locul unui spațiu de ordinul destinului împărtășit. Spațiu al corpului pe care îl mutilăm, pe care îl tatuăm sau îl străpungem. Spațiu semantic sau, reluând o expresie a lui L. Binswanger, un "spațiu al patosului"33. Acela al unui pathos împărtășit. După modelul acestor "văgăuni ale vrăjitoarelor" pe care le regăsim în numeroase sate, exemplele pe care le-am dat sunt
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
gândi înseamnă a arăta și a permite, astfel, unui lucru să se arate 64. Suntem departe de acea demonstrație care, foarte adesea, nu face decât să desprindă o idee convenită. Monstrarea recunoaște că ceea ce este poate fi monstruos. Dar monstrul străpunge visul și realitatea. Este constitutiv, de asemenea, naturii umane. În acest domeniu, ceea ce este "monstruos", dar nu este mai puțin real, este saturarea categoriei de subiect a filosofiei, și deci a moralei occidentale. Aceasta poate părea șocant. Și este, cu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
oferit acum de Paul Tumanian e tocmai înnăscutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimențial, pentru broderia uneori barocă, alteori postmodernă a poveștii, care se alcătuiește pe măsură ce se destramă și se destramă pe măsură ce se alcătuiește. Asemenea propriei memorii care, străpunsă de gheara melancoliei, le aduce la lumină din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care i-au creionat și decis identitatea auctorială. Livia IACOB MANECHINE Dacă vor fi oameni, le vom da numai un obraz, o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cineva din afara panoului, către care ea privea, era pe cale să cadă, pradă sigură a puterii ei de seducție. Tendonul întins și proeminent al gâtului putea să fie una din armele ei de seducție. Iar alta, marginea osului iliac care îi străpungea abia vizibil pântecul suplu și puternic bronzat deasupra slipului. Nestor simți pe cineva trecând prin spatele său și, întorcându-se, zări un mic vagabond de vreo treisprezece ani, tipul acela de orășean versat care se simte la fel de în largul lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu camaradul întins alături. Doar două clipe și-a lăsat Ducu privirea în jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea, pe care continua să n-o vadă, trăgea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de zeci de ani, ieșind în strada Sfânta Vineri. Dragoș își simțea ființa plină de prezența ei. Atât de plină, că dogoarea dinăuntrul său aproape că-i dădea frisoane. Strada era toată o puzderie de lumini orbitoare, răspândite de jur împrejurul ochilor, străpungând violent bezna aburită a serii de iarnă. Dar drumul până la cantină dura atât de puțin! Deja dădeau colțul intrând pe strada Stoica Spătarul și abia dacă schimbaseră câteva cuvinte din cele de toate zilele. La întretăierea cu strada Radu Calomfirescu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cu Dumnezeu înainte! - a hotărât locotenentul. Noaptea da semne de oboseală, iar secera lunii își luase stelele la subsuoară, gata să plece la culcare. Mergeau ca un șir de furnici. Era liniște pe tot cuprinsul. O rază de soare a străpuns ceața de deasupra văii. „Uite colo 55 lanul de porumb, adăpost sigur” - gândea Toaibă întețind pasul. O rafală de mitralieră s-a abătut - ca un lătratasupra văii. Toți au devenit una cu pământul. Fraților, a început nunta. Prtegătiți vă pentru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un glonț. Nu mai răsufla. Doar o dungă de sânge șiroia ca o panglică pe fruntea nefericitului. Un altul, gemând, își strângea umărul din care șiroia sângele printre degete picătură cu picătură. „Apoi aici îi mai rău ca <acoloă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
însă, riposta. Ca de fiecare dată, Ecaterina se afla în fruntea subunității sale și-și încuraja soldații: - înainte, băieți! Nu vă lăsați! Sunteți cu mine. Nu peste mult timp, s-a întâmplat nenorocirea: câteva gloanțe inamice i-au perforat trupul, străpungându-i și inima. A căzut ca o mlădiță de alun, tăiată de topor vrăjmaș. Transmisă cu lacrimi de durere, vestea s-a răspândit repede. - A căzut fata noastră! Aflându-se alături de ea, sublocotenentul Gheorghe Mănoiu, logodnicul îndurerat, i-a așezat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
despre El. 34. Simeon i-a binecuvîntat, și a zis Mariei, mama Lui: "Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel, și să fie un semn, care va stîrni împotrivire. 35. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi." 36. Mai era acolo și o proorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
ci am coborât din cerdac și am pornit spre prietenul meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
voi semăna-n măruntaie toată vrăjitoria și toată tehnica Încuibată-n aur și safire, te voi Învăța tehnica poemului adevărat pe care numai noi poetele bătrîne o cunoaștem pe de rost." Și-n patul de brocart bătrîna poetesă mi-a străpuns, cu gheara sa lungă, roza inimii, urinînd, mai apoi, Îndelung ca o iapă bătrînă... Am țipat pînă cînd am simțit că mi s-a Întors din sărbători moartea ca o lucrătură de mînă, moartea În ritmul căreia bărbații din familia
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dacă văd că nu mai scap din această șerpească chemare iau din mîna demonului cu păr bălai acest decoct sacru și-l duc la gură. Și iată! gura mea se Îndulcește cu miere, dar, după ce Înghit, mă prăbușesc la pămînt, străpuns de convulsii. Și atunci am știut, știu și acum, cînd fac toate acestea cine eram, cine sunt și nu-mi dădusem seama, și Încă nu-mi dau seama, și inima mea se răzvrătește a moarte, căci am Înțeles Într-un
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lipsă de curaj, ca în pragul unui verdict care odată rostit nu mai poate fi schimbat. ― Ce este? ― În urma celor întîmplate, spuse cu privirile călătorind departe, în afară de noi, nu mai putem rămâne împreună ― Cum vrei! am replicat sec, fără glas, străpuns de o sabie rece. ― Știu că nu se poate altfel. ...Așadar, tot "vinovăția" avusese primul cuvânt. Mihaela își recunoscuse greșeala și trăgea consecințele. ― Când ai de gând să pleci? ― După-amiază... ― De ce nu aștepți să te faci bine de tot? ― Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îți vor nimici înălțimile, te vor dezbrăca de hainele tale, îți vor lua toată podoaba de pietre scumpe, și te vor lăsa goală, goală de tot. 40. Vor aduce gloata împotriva ta, te vor ucide cu pietre și te vor străpunge cu lovituri de sabie. 41. Îți vor arde casele cu foc, și se vor răzbuna pe tine, înaintea unei mulțimi de femei. Voi face să înceteze astfel curvia ta și nu vei mai da plata de curvă. 42. Îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
iată că voi aduce împotriva ta niște străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înțelepciunii tale strălucitoare, și-ți vor pîngări frumusețea. 8. Te vor arunca în groapă, și vei muri ca cei ce cad străpunși de lovituri, în mijlocul mărilor. 9. Vei mai zice tu atunci în fața ucigașului tău: "Sunt Dumnezeu", măcar că ești om și nu Dumnezeu, sub mîna celui ce te va ucide? 10. Vei muri de moartea celor netăiați împrejur, de mîna străinilor. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
fiarelor pămîntului și păsărilor cerului. 6. Și toți locuitorii Egiptului vor ști că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. 7. Cînd au pus mîna pe tine, te-ai rupt, și le-ai străpuns tot umărul, cînd s-au proptit de tine, te-ai sfărîmat, și le-ai scrîntit șoldurile." 8. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, voi aduce sabia împotriva ta, și voi nimici cu desăvîrșire din mijlocul tău oamenii și vitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
vedenia Celui Atotputernic. Cel ce cade cu fața la pămînt și ai cărui ochi sunt deschiși: 17. "Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului și prăpădește pe toți copiii lui Set. 18. Se face stăpîn pe Edom. Se face stăpîn pe Seir, vrăjmașii lui. Israel face fapte mari. 19. Cel ce se naște din Iacov domnește ca stăpînitor și pierde pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
7. La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării și a luat o suliță în mînă. 8. S-a luat după omul acela din Israel pînă în cortul lui, i-a străpuns prin pîntece pe amîndoi: atît pe bărbatul acela din Israel, cît și pe femeia aceea. Și a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel. 9. Douăzeci și patru de mii au murit loviți de urgia aceea. 10. Domnul a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]