76,894 matches
-
necunoscute”), poeți cu imaginația între romantism și suprarealism, purtând, precum sam, masca “inspiratului”: “în orașul meu e un scaun / de pe care nimeni / nu poate atinge pământul /ssst faceți liniște / sam își scrie poemul / vede cum vaporul se apropie de capătul străzii /.../ sam umblă pe cer / trebuie să ajungă la mecca / să cumpere mere / vă închipuiți un poet de tip clasic / sugând la sânul muzei sale”)... Dacă Autobozul cu cocoșați reprezintă un fel de extremă a creației poetei, în sensul relativizării ironice
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
lirismului. Acest succint “roman de provincie 1920”, construit ca schimb epistolar între un “El” și o “Ea”, alimentat de reverii de sursă livrescă (“despre timpul pierdut / în romane cu prieteni frumoși în amurgul fanat / din saloane”; Mai știi melodrama / din strada Bastiliei zece” /.../ Șoseaua e plină de albe femei cu landouri, / de bănci tăinuite-n tufișuri, de chitare, / de pantaloni în carouri”...) propune o lirică de atmosferă, de album vechi, cu evocări de interioare și mici întâmplări domestice ori de viață
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
bacoviană” de a mai coagula în poem o imagine a lor coerentă: “o tempora o mores / când în tramvai îți găsești timp să scrii un vers / ce îndurare divinul / s-a aplecat la urechea mea / și eu rup filmul acestei străzi / și trec după colț fără urmă”. Sentimentul că literatura și poezia s-au devalorizat în fața realului dezagrega(n)t domină, vremea vorbelor mari a decorurilor somptuoase a trecut (“se poate începe somptuos și departe / cuvântul cartagina albele cetăți cretane / mama
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
vremea vorbelor mari a decorurilor somptuoase a trecut (“se poate începe somptuos și departe / cuvântul cartagina albele cetăți cretane / mama mea în chimonoul verde / tata în fața catedralei” /.../ dar nu mai e vremea / să-ți scoți pieptul alb la lumină / pe străzile fără iarbă / crește o lume critică / mai bine în neștire să mergi / cu capul în pânze de heliu”), distanța dintre trăire și posibilitatea expresiei, regizată de “arbitri” constrângători, insinuează sentimentul inautenticității și cere tăcerea: “aici sunt vorbele / dincoace e inima
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de accent expresionist, ca în suita de reîntoarceri în piața cerului, datată, ca să se știe despre ce este vorba, 13-15 iunie 1990: “eu nu m-am născut oarbă!/ unde sunt luminile mele / îngropate în galerii subterane / de oamenii nopții /.../ pe străzi o curtezană a prevestirilor / îmi poartă pantofii / cineva înfige un par / în creierul unei piețe / un bot râde un bot se apără /.../ ploi negre oameni negri / țeste zdrobite în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
M. Dragomirescu Ioana Pârvulescu - tînără de talie mijlocie, brunetă cu ochi căprui care, în intimitate, visează în mod sigur să fie albaștri - s-a înfățișat, într-o zi de toamnă, oarecum pe la sfîrșitul lui noiembrie, în salonul meu bibliotecă din strada Gramont. Născută în ținutul Brașovului, își făcuse școalele cu note absolut eminente și ajunsese lector universitar la Literele bucureștene. Dar scrisul era marea ei menire pe pămînt și astfel căutase de timpuriu să colaboreze la diferite publicațiuni, ba chiar să
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
mi-am luat bicicletă și am gonit spre apartamentul Alinei. Am lăsat curînd în urmă cartierul rezidențial, elegant și decadent, cu steaguri și santinele la poarta și cu stranietatea înspăimîntătoare a noilor lor ocupanți și m-am regăsit pedalînd pe străzile aproape puștii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx și Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sîrmă, deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturînd în vînt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
aproape puștii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx și Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sîrmă, deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturînd în vînt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă din oraș, la fel ca si afișele și stindardele de tot felul, care repetau, pînă la sațietate lozincile de propagandă ale noului nostru paradis. Pe arterele principale, muzica obligatorie urlă de dimineață pînă seara. Mi-am dat seama, cu groază
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
ea. Preț de o clipă, Alină a rămas adîncita în gînduri. - Probabil că cea mai bună cale va fi că Andrei să plece o dată cu Vasilica, mîine dimineață, cînd ea se duce la lucru, iar apoi să ia un taxi, din stradă. Se poate preface că trebuie să prindă un tren și-i poate cere șoferului să-l ducă la gară, așa cum ați făcut data trecută, cînd ați venit amîndoi aici de la Anca. Apoi o să vină aici pe jos. - Pe stradă, la
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
din stradă. Se poate preface că trebuie să prindă un tren și-i poate cere șoferului să-l ducă la gară, așa cum ați făcut data trecută, cînd ați venit amîndoi aici de la Anca. Apoi o să vină aici pe jos. - Pe stradă, la ora aia? Precis o să-l recunoască cineva. - Cum o să-l recunoască, dacă are barbă? Nu fii proastă! - Vrei să spui că și-a lăsat barbă? - Bineînțeles, si de ce nu? Mai mult, Vasilica e de părere că e de o
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
de respect de sine; era ca și cum, odată atins un anumit prag de sărăcie, numic nu mai conta. Această disperare atotstapinitoare a făcut să mi se pună un nod în gît. Mă pregăteam să dau colțul și să intru pe penultimă stradă înainte de a ajunge la familia Dumbrava, cînd, deodată, s-a trezit în mine instinctul de autoapărare și m-a avertizat că mă paste o primejdie. Nu auzisem nici un sunet cu exceptia vîntului, nu văzusem nici o mișcare în umbră, totuși sentimentul unui
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
sentimentul unui pericol iminent era atît de puternic, încît m-a făcut să mă opresc și să descalec. Mi-am sprijinit fără zgomot bicicletă de zidul cel mai apropiat, m-am strecurat după un gard rupt și am privit în stradă printre uluci. Și atunci l-am văzut. Era un camion al Securității, parcat la o aruncătura de băț de locul unde mă aflam. Tipii dinăuntru coborau fără zgomot în stradă. O umbră după alta săreau pe trotuar, alergînd fără zarva
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
am strecurat după un gard rupt și am privit în stradă printre uluci. Și atunci l-am văzut. Era un camion al Securității, parcat la o aruncătura de băț de locul unde mă aflam. Tipii dinăuntru coborau fără zgomot în stradă. O umbră după alta săreau pe trotuar, alergînd fără zarva să-și ocupe pozițiile, astfel încît stradă să fie înconjurată de un cordon viu. În pofida întunericului, am putut vedea mitraliere și pistoale în mîinile oamenilor. Întreaga mișcare nu a durat
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
văzut. Era un camion al Securității, parcat la o aruncătura de băț de locul unde mă aflam. Tipii dinăuntru coborau fără zgomot în stradă. O umbră după alta săreau pe trotuar, alergînd fără zarva să-și ocupe pozițiile, astfel încît stradă să fie înconjurată de un cordon viu. În pofida întunericului, am putut vedea mitraliere și pistoale în mîinile oamenilor. Întreaga mișcare nu a durat mai mult de cîteva minute. Mi se uscase gură și m-am trezit scăldata într-o sudoare
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
viu. În pofida întunericului, am putut vedea mitraliere și pistoale în mîinile oamenilor. Întreaga mișcare nu a durat mai mult de cîteva minute. Mi se uscase gură și m-am trezit scăldata într-o sudoare rece la gîndul că oamenii de pe strada nu bănuiau nimic. Vreun nefericit fusese, probabil, denunțat, iar Securitatea se și repezise să-l înhațe. Acum, fiecare casă de pe strada va fi percheziționata și, cu puțin noroc, oamenii Securității vor prinde în plasă nu numai suspectul pe care-l
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
minute. Mi se uscase gură și m-am trezit scăldata într-o sudoare rece la gîndul că oamenii de pe strada nu bănuiau nimic. Vreun nefericit fusese, probabil, denunțat, iar Securitatea se și repezise să-l înhațe. Acum, fiecare casă de pe strada va fi percheziționata și, cu puțin noroc, oamenii Securității vor prinde în plasă nu numai suspectul pe care-l căutau, ci și cîteva victime suplimentare. Imaginea lui Andrei mă obseda. Ar fi fost atît de ușor ca el să fie
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
spălat și am revenit. Ilinca m-a privit îngrijorată: - Te simți bine? - Acum mă simt perfect, mulțumesc. Cred că a fost vorba de un șoc întîrziat. Tocmai am văzut cum oamenii Securității se pregătesc să facă o razie pe o stradă din apropiere. Am fost întreruptă de zgomotul unui foc de armă, tras la oarecare distanță. Apoi, totul s-a liniștit. - Cred că l-au prins, am șoptit. Ilinca a încuviințat din cap, fără o vorbă. Deodată, zgomotul unui foc de
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
pe brînci prin spărtura din zid, am văzut cum în casa se aprindea o lumină după alta. Percheziția începuse. M-am ascuns printre copaci și m-am gîndit la următoarea mișcare. Pe de o parte, puteam să mă strecor pe strada paralelă, punînd o distanta cît mai mare între mine și familia Dumbrava. Pe de altă parte, aș fi putut rămîne unde eram, pînă cînd situația s-ar fi calmat. Cum nu aveam nici o posibilitate să-mi dau seama cît de
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Bacalbașa, Paul Morand, Emanoil Hagi-Mosco, George Potra sînt cei mai importanți dintre ei) au scris pagini memorabile despre specificul și farmecul capitalei României. S-au spus lucruri capitale despre istoria orașului, evoluția sa arhitectonică, modul de viață al locuitorilor, civilizația străzii. Impecabile din punct de vedere documentar, cărțile acestor exegeți ai Bucureștiului rămîn, sînt lucrări cvasi-științifice � chiar dacă un anumit sentimentalism nu este cu totul absent) care transmit informații mai mult decît emoții. Ele sînt excelente descrieri ale Capitalei în diferite
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic uleiul canibal fierbând în tubele monumentale trupurile răvășite în spațiul cartezian nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după ea genți pline cu nisip îngroșând deșertul pe străzile plăpânde oarbe ca gelatina cu becuri fumurii și sori preistorici în limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică procreând taifunuri de siliciu
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
într-un turnir destrămat demitizat acul atinge osul și gravează pe el ca pe un papirus o epopee instinctivă pătrunde dincolo și prin gaura făcută se aud odele și vuietul printr-un laringe topit țurțurii sunt sonori xilofon multiplicat pe străzile goale voci libere se strecoară în casă sub plăpumile călduroase ale fricii și speranței voci în care ne oglindim dimineața când ne bărbierim ne privim fața ne privim conștiința pornim la lucru agățați de remorcile de rumeguș ale tramvaielor înghețând
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
pe un zănatic respins de oraș pentru că nu înțelege nimic din cărțle pe care le citește. Urmează o etapă extrem de critică. Mai trecuse nu de mult prin asemenea situație, când internatul se închisese din cauza cutremurului din 1940. Și atunci colindase străzile căutând silișteni, colegi de școală, cantine publice, unde să poată servi o masă. La unele puncte ale orașului, legionarii dădeau de mâncare săracilor, notează scriitorul în Viața ca o pradă, deci e posibil să fi supraviețuit și astfel. Oricum, a
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
obține un mic entuziasm ce-mi declanșează mîna pentru cîteva zeci de minute. Fiindcă, sînt sigur de asta, scriu cu mîna! Am momente în care aș cumpăra mii de chiloți de damă și i-aș dărui, umil, la colț de stradă! Fetișism? O, nu, e un vis de-al meu să deschid o prăvălie de lenjerie intimă feminină, într-un orășel de provincie, într-o piațetă obscură, cu intrarea printr-un gang subțire și umed. Aș auzi, de la tejghea, tropăitul minuscul
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]
-
mă depărta de ceea ce toată viața jinduisem încă din tinerețea mea lipsită de experiență. Eram ca un rîu, care șerpuia ascuns sub albia lui săpîndu-și drumul cu îndrăzneală și stăruință. În această vară a anului 1937 ocupam un apartament pe strada Sandu Aldea într-un cartier aflat lîngă Școala de Agronomie, liniștit, cu o grădină largă cu un spațiu mare, rezervat fetiței mele și guvernantei ei. Inaugurasem noul apartament cu o mobilă nouă realizată de faimosul Găietan, fostul iubit al doamnei
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
seamă tîmplari de mobilă aleasă. De-abia întoarsă din vacanță la sfîrșitul acelei veri, intrarea în posesia noii mele garnituri de mobilă era un prilej de preocupare. Dincolo de ferestrele noului meu apartament, zăream tăcutele vilișoare înșirate de-a lungul liniștei străzii a cartierului. Nimic nu se schimbase în desfășurarea vieții vecinilor din dreapta vilei de peste drum și nici în peisajul aparent imobilizat. O liniște letală părea că înghițea strada noii mele locuințe. Totul era calm, imuabil și lipsit de inedit, nimic nu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]