1,879 matches
-
marea de oameni înspre bazilica San Pietro, împărțind semnul binecuvântării în dreapta și în stânga peste mulțimea cuprinsă de frenezie. — Oremus pro Pontifice nostro! Din marea de oameni, niște călugări, aflați mai într-o parte, își ridicară glasurile în cor. Noroiul de pe straiele lor simple dovedea că bătuseră cale lungă pentru a ajunge aici la sărbătoarea Învierii. — Dominus conserveto eum. Papa se uită la călugări cu mulțumire și îi binecuvântă făcând semnul crucii. Văzând acest lucru, mulțimea începu să se frământe. Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în această privință. — Dar nu vă cer să le îndepliniți cerințele. Numai că solii sunt așa de... vrednici de milă. Cel puțin pentru mândria, pentru onoarea lor, o întrevedere cu Papa... Un val de lacrimi se prelinse în jos pe straiele sale călugărești decolorate de soare. — Doar atât... vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
primul eveniment zguduitor pe care l-am trăit, m-a marcat și mi-a relevat transparența, calea de acces către abisalul ființei, Moartea a fost singura care "mi-a dezlegat limba"... mai târziu însă, pe nesimțite, Moartea și-a dezbrăcat straiele cernite și mi s-a arătat în toată splendoarea goliciunii ei de tânără femeie, de vas sacru turnând în el ichor divin și l-am băut și el pe mine m-a băut și locul morții l-a luat iubirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Inter faeces et urinam nascimur și, cu nițică strădanie, vincimus, trecând din eșec în eșec până la victoria finală... a coasei asupra lanschenetului. Grației soluțiilor ei atipice, marginale, nu rareori amintitoare de metodul lui Coue, compari, evaluezi, observi altminteri; numai supralicitezi straiul de fir aurit și... așternut peste țărâna cea grea (vezi numai cu câtă dignitate a deconstruit Liviu Ioan Stoiciu caninele dejecții apusene, de îi va fi șocat pe toți pașoptiștii actuali); în capul tău se face tilt și-ți glăsuiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai vii Într-o carte, În cei unsprezece ani de lumină ai lor, ochii mei nu au vă zut, iar file mai plăcute la atingere, nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și spectacolul din San Marco, la scena principală. Lume multă, curioși, aparate de fotografiat. În deschiderea spectacolului, Mihai Mălaimare ține să le spună celor prezenți o „frumoasă poveste românească“: în fiecare duminică, tinerii țărani se adună în fața bisericii, îmbrăcați în straie de sărbătoare, încing hora și își aleg viitoarele soții. Fotografiile expuse în Pavilionul Italiei din Grădinile Bienalei, Pavilion pus la dispoziția României pe toată perioada carnavalului (25 ianuarie - 5 februarieă: peisaje însorite, biserici scăldate în lumină, tinere îmbrăcate în ii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mării! Amir rămase paralizat câteva clipe. Era, oare, posibil? Era, oare, adevărat? Omul care Îi Înfrunta pe Cuceritori putea fi Nimeni? Trase perdeaua și rămase Încremenit. În fața lui, În picioare, se aflau cei Patru Cuceritori și un tânăr Îmbrăcat În straie de ienicer. Nu mai avea cuca pe cap, iar părul lung, adunat Într-o coadă la spate, era de un castaniu deschis. Tânărul Își Întoarse Încet privirea spre el și umbra unui zâmbet Îi trecu, fugitiv, pe chip. Era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bine să apară la Murgeni. - Să ne apropiem... șopti Erina. Vreau să-l văd. Vreau să fiu lângă el. Cei doi descălecară și legară caii În pădure. Oană Își scoase centura cu spada, atârnând-o de șa. Erau Îmbrăcați În straie țărănești, iar căpitanul avea la el o furcă lungă, cu trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care Încărcate cu ghiulele, apoi traversară drumul și intrară pe pajiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri și cu barba lăsată să crească până la piept. Era Îmbrăcat Într-o rasă călugărească ce fusese, poate, neagră cândva, dar acum devenise cenușie. Chilia mirosea a lemn Încălzit de soare, a straie curate și a cărți vechi. - Preasfinte, spuse voievodul, Îți tulbur liniștea fiindcă simt că am ajuns la un capăt de drum. Și am nevoie de un sfat. Sau, măcar, de o binecuvântare. - Știu, Ștefan... Nu te-am văzut de mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mii de oameni masați În câmpie, unde Ștefan nu poate angaja lupta din cauza diferenței numerice. 28 august. Bătălii În munții Vrancei. Ne apropiem de zonele joase. Mesaje vin și pleacă. Cei doi voievozi pregătesc ceva. Pedestrimea s-a schimbat În straie ciobănești. Arcași travestiți au fost trimiși În avangardă. Mâine s-a ordonat... somn!!! Dacă nu mă Înșel, În 1462 Vlad a masacrat trupele lui Mahomed Într-un atac de noapte... 30 august. Seara. Copitele cailor sunt Învelite În cârpe. Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arat de catolicism. Ute, fiind protestantă, a fost puțin uimită de existența tihnită de zi cu zi a bătrânului domn în mijlocul acelor femei care-și duceau traiul lor monahal, pe care numai la sosire le-am văzut la față, în straiele acelea ce acopereau totul. Cochet, așa cum nu se arătase niciodată ca profesor de latină, monseniorul își spunea „cocoș pe cuibar“. Ședea în fața mea, mai rotofei decât îl aveam eu în memorie: bucătăria mănăstirească îi pria. Am trăncănit numai puțin despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre miezul orașului la zgomot și lumină, strângând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sub aripa cerului dureros de alb vătămător de cald al șoptelor, retrăind în chemările sângelui. Zidește-mă, în timpul luminii ce-ți mângâie lucirea încremenită și mișcătoare a trupului inert și stângaci spre mine. Simt atunci cum mor încet arzându-mi straiele de dor peste cuvintele tale, și încerc să mă satur ținând în mâini mâlul oaselor albe. Începe un infinit al tăcerii în primăvara unde statuile au ochii tăi au tremur haotic ce dansează în asfințituri precum sufletul luminii în care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
oasele lui rare în acest oraș al suferințelor... Iubitule, ca o vânătoare a început totul. Eu eram singura pradă ce se putea gusta. Nu era un loc prea ferit în acea zăpadă de vise. Numai speranțele obosite și-au îmbrăcat straiele de secole și au pășit alături de trupul tău în gustarea inocentului respirat prin lentilele haosului. Toată această vânătoare a durat foarte mult, aproape că nu mai știu cum încorsetată în durere îmi așteptam moartea și-n gustul de ură, îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clipe amăgitoare Tu taci și-n calmul Sfânt, O rodie te-a vrut, Să mai săruți tăcerea, dintr-un destin de Zare. 28-08-2007 DECOR DE CEARĂ Domnului Tibi Hâncu Tu înger de vecie, ce-n alb te-ai îmbrăcat Cu straiele-ți de nopți încet ai suspinat Că m-ai pierdut și-n viață îți este interzis Ca o dorință vie, să-ți moară încet în vis, Și-n terminări de spirit, o voce mă învață Să pot să fiu o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trup ca de fantasmă Ochii lui de nopți rebele ce-au rămas în fior de sânge Sărutând un CER DE STELE, tremurând ca o mireasmă Și prin lumi de pribegie, doar un chip ușor se stinge. Lăsând zarea ca să-mbrace straie de lumini prin nopți Unde amintirile-s uitate prin pământuri legendare Întunericul din umbre se destramă printre sorți, Lăsând sufletul de lună dezmerdat în ploi de vară. FĂRÂMĂ DE SOARE Sunt un Ochi din OCEANUL DE NOAPTE Și m-am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt direct în creier, că i-a străpuns gândurile. Musa o privește cu ochi înguști, ca pe un obiect de preț, dezvelit de veșmântul ei lung, de prințesă cusută de vie în straiele ei creștine. Nu, nu e frumoasă. În cinci ani pielea ei se va văluri în cute fine, la început, apoi din ce în ce mai adânci. Se va strânge deasupra buricului, se va încreți în josul pântecelui, pe deasupra coatelor și la începutul coapsei, va atârna
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Dreaptă, fără un cuvânt, Omalissan a înțeles să-și poarte safirul ca pe o chezășie a faptului că nu va sfârși ca Blanca, cel puțin nu în noaptea aceea. Musa, mai puțin sângeros, a lăsat-o să-și lepede singură straiele albastre, închise până sub bărbie. Sub ochiul lui, care o cerceta cu o atenție netulburată de prea multă dorință, Omalissan a înțeles că se află în puterea unui colecționar, interesat mai mult de trupul mortului căruia-i aparținuse ea înainte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tocmai ai trecut pe lângă seraiul lui Musa. E o stație de autobuz acum acolo, înflorită în buza unui parc. Ai mai rămâne o vreme cu ea, cu străina asta blondă și atât de supusă, de închisă în ea și-n straiele ei transparente, sub care bate grav și egal o inimă aproape opacă. Nu-ți face griji. Am să-ți mai povestesc despre ea. Am să-ți mai povestesc și mâine... Îmi cer scuze. M-ați așteptat mult? Doar vreo douăzeci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși iatacul ei era plin de mătăsuri și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea mâinile cu henna și își colora pleoapele încă de la zece ani. Devenise repede eleva favorită a lui Aabid și vocea ei unduia leneș într-o arabă fără greș. Era neîntrecută la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de la malul mării, Isabel, care urăște ghergheful, dar pictează cu degetele muiate în șofran și-n suc de smochine pereți albi pe care învie, pe care foșnesc colțuri de grădină, Isabel, care poartă rochii de mătase când primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai apoi, cu fratele ei, pe înserat, Isabel, care știe să facă farmece, să amestece ierburi și să închidă răni, să-și vopsească
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe destoinicia băietanilor, în timp ce altora le-au fost de ajuns doar câteva guri de aer puternic ozonat al locului și bine mirositor a trifoiaș sălbatic de pe pajiști însorite și a floare de cireș de pe versanții gazde ale arborilor înveșmântați în straie de mireasă. Spectacolul naturii este completat de simfonia albinelor culegătoare, de trilurile privighetorilor și de chemările insistente la nuntire ale păsărilor fără cuib. Și bogăția asta de mireasmă și culoare durează câteva săptămâni că, odată cu încheierea stadiului de maturizare, încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Eu, precum vezi, tai frunze la câini. - Rău ai ajuns mo, râse ea, dar dacă spui tu, doar te-ai școlit pentru meseria asta, nu!? Măi fălosule, mă uit la tine și mai, mai să nu te cunosc. Ai lepădat straiele noastre și ți-ai luat boarfe domnești. - Ce tot croncănești acolo, Diamanto! Ce știi tu ce vânturi îmi usucă mie sufletu’! Hai, nu fi rea, spune-mi ce face Voica, de ce nu mi-a dat nici un semn că vă aflați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
multe săptămâni și nenumărate eforturi, oglinda hotar între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]