10,586 matches
-
trecând la povestea cu plumbii care-l ciuruiseră, civilul prieten s-a apropiat de mine, gata-gata să mă îmbrățișeze, dar s-a temut de ochii care erau martori de la distanță și nu și-a putut manifesta sentimentele de dragoste decât strecurându-mi, zâmbind, "Dumnezeul cui te-a lepădat, dacă nu-ți tace clanța prin vecini, te-am curățat, drac împelițat ce ești! Ne mai vedem..." Iar eu, apărat de ochii curioșilor, stăpân pe situație, i-am zâmbit, dându-i a înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rămân singur cu prietenul meu, Ucu. Și când m-am întors spre casă, tocmai când să dau colțul spre strada mea, mi-a ieșit în cale doamna Valy, m-a însoțit câțiva pași, m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care-mi făcea insistent cu mâna; un fel ironic de "bye, bye, stimată doamnă..." Era, neîndoielnic, discretul domn care mă "convocase" la recepția hotelului... Am început și eu să mă rog nonconformist lui Dumnezeu; ca tine și ca bunicul. Uneori strecor în confesiunile mele și un fragment din țicnita ta rugăciune: "... mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este ea nu". Cred că ne-am dorit atât de mult libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
normal, nu voia să vină la reuniunile lor științifice. A fost prima oară când am înțeles-o pe mama, când am reușit să intru cu mintea în sufletul ei. Târziu, când ninetistele au plecat, ca și magiciana Olimbiada, m-am strecurat ca o nălucă pe lângă Nineta, m-am dat dus atât de repede, încât am și uitat să spun "săru' mâna pentru tot", vorbe care îmi făcuseră intrarea definitivă în sufletul scorpioancei. Și când, a doua zi, a venit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era distractiv acolo, deoarece mulți, fiind probabil prieteni foarte buni, se legaseră unul de altul, tot cu niște cătușe, și eu abia așteptam să ajung acasă, ca să le arat băieților mei din cartier acest joc nou. Și când m-am strecurat pe ușa pe care intrase mama, după nea Grătărel și milițieni, am văzut, mai mult printre picioarele oamenilor, niște domni cu halate negre și papioane mari și albe de tot, care învârteau niște cărțoaie mai mari decât al Ninetei. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de sub perna lui nea Onuț. Mă apropii de nea Onuț și mai mult. Pun capul pe masă, lângă capul lui, și intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân. Nu mă mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
geantă și m-a întrebat ca și cum era patroana fabricilor de bomboane: "Îți plac dulciurile?..." Mi-am adus aminte că-s un mucos de țânc și am scos pe gură clasicul îhî. În clipa aceea, cu mare dragoste, Lili mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv. Mustață tunsă la șubler, pantofi văcsuiți, Sportul popular oleu, e citit omu'! la purtător, la vedere, zâmbet în dungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fără să mă rănească și-mi atinse ușor buzele de ale lui. Într-o clipă de pauză ne auzirăm răsuflările grele. Îi mușcai ușor buza de jos. Atunci el îmi apăsă gura de a lui, îmi desfăcu buzele și-și strecură limba înăuntru, intim, puternic, devastator. Apoi îmi sărută gâtul și din nou buzele, pe care le mușcă nesătul, în timp ce mâinile noastre grăbite ne desfăceau hainele. Curând rămăseserăm goi. Ne oprirăm. Coborâi din pat, în toată splendoarea mea, în lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
numai atât. În zorii unei zile de sâmbătă trecui prin fața casei mele. Casa o găsii îngrijită, văzui flori, panseluțe și petunii proaspăt plantate, aleea fiind măturată și curată, totul avea un aspect îmbucurător. Trandafirii roșii erau mari și proaspeți. Mă strecurai în casă și o văzui pe Elizabeth. Aceasta mă îmbrățișă cu tandrețe și exuberanță. Irin, scumpa mea, pe unde ai umblat? Cum putuși să pleci? Nu știi că îi sfâșiași sufletul conașului Angi? Și tot așa, Elizabeth promisese să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plin. Toți mă privesc. Fără ca ținuta-mi să fie sfidătoare, ochii să-mi sclipească. Mă uit în jur. Toți sunt așa cum îi văd. Cu mintea mea îi văd, înțeleg, citesc cu ușurință. Mă învăluie toate aceste lucruri care mi se strecoară în suflet. Cristalul albastru clincăie. Sunetul se aude ca și cum pe el aș păși. Se prea poate că sunt singură, însă știu să fiu cu toți. Fața mea unora le zâmbește cordial, altor indivizi le aruncă o privire cu sictir. Altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să fie o claie de artificii! · Să picure vertical! Să cadă săgeți! Să se așeze apoi cerul peste tot ce-i ființă! · Și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să fie o claie de artificii! · Să picure vertical! Să cadă săgeți! Să se așeze apoi cerul peste tot ce-i ființă! · Și se făcu roșu Sângeriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lucrurile. Așa ne-a fost soarta. Trebuie s-o îndurăm că nu avem ce face. Impresionată de cele discutate, de mărturisirile Ilincăi, de starea precară a celor două femei, când a plecat, Simona, ca să n-o jignească pe Ilinca, a strecurat sub fața de masă o hârtie de cinci sute de mii de lei. S-a ridicat de pe scaun și-a luat la revedere, Ilinca însoțind-o până la ieșire. Simona a îmbrățișat-o, compătimind-o în gândul ei, stare ce i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Se tot întreba: Ce va face dacă este adevărat? Ce va spune Cecilia când va afla? Dacă rupe relația lor? El nu mai poate trăi fără ea. Dacă se va naște copilul, îl va accepta? Trebuie. Un alt gând îi strecura speranța că a fost mințit.S-a ridicat ca beat și cu toate că ar fi vrut să dispară definitiv, s-a îndreptat spre masa unde era așteptat. —Nu-mi spui nimic, iubitule? — Ești o nemernică, asta ești. —Nemernică, dar sunt mama
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-o atât de implicată pe Cecilia îi venea să-i spună tot adevărul, dar teama de a nu o pierde l-a oprit. Până când au plecat acasă, ei doi n-au mai fost în tonul veseliei celorlalți. Aceeași îngrijorare se strecurase în inima lor. Seara, au pornit spre casă, toți patru cum veniseră. —Te-ai întristat și tu, Cecilia, au observat logodnicii. Ce naiba s-a întâmplat, Matei, ce i-ai făcut? — Nu mi-a făcut nimic, l-a apărat Cecilia, dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
caut niște materiale la Biblioteca Academiei și să rezolv niște treburi la Ministerul Educației și Cercetării. Dacă reușesc mâine, poimâine, iau primul avion înapoi. Matei îi povestește cu lux de amănunte cum a fost în America, deși tristețea i se strecura în suflet la vestea întoarcerii rapide a Ceciliei în Germania. —Eu ți-am spus despre mine, acuma spune-mi tu ce-ai mai făcut? —M-am logodit. —Cuum? Nu se poate! Nu poți să faci lucrul acesta, Cecilia. Tu nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-a bărbierit, a mers la cea mai apropiată florărie și a cumpărat iarăși un buchet de trandafiri pentru Cecilia. A încercat ușa de la camera ei foarte încet, că dacă doarme să n-o trezească. Nu era încuiată. S a strecurat în cameră, a pus trandafirii în apă, pe măsuța din mijlocul camerei și-a pus geaca în cuier, s-a așezat pe un scăunel lângă patul ei privind-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
logodnă și să-i ajute în continuare să aibă o viață frumoasă. La ceasul acela nu era nimeni în biserică. Liniștea deplină, luminile lumânărilor care ardeau, mirosul de ceară amestecat cu cel de tămâie, imaginile sfinților din icoane le-au strecurat atâta pace în suflet, încât la ieșire s-au simțit mai buni, mai împăcați cu ei înșiși. O bucată de vreme au mers ținându-se de mână fără săși vorbească ca și când n-ar fi vrut să risipească nimic din starea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
umed. În timp ce Cecilia se spăla, Matei a mai aruncat o ultimă privire prin dormitor să vadă dacă toate sunt aranjate la locul lor. A căutat în sertarul lenjeriei, a scos de acolo cămașa de noapte a Ceciliei și i-a strecurat-o prin ușa de la baie. Ca să nu-ți mai iei halatul ți-am adus cămașa de noapte s-o îmbraci după ce te speli. Ce grijuliu ești, dragul meu. Chiar îmi făceam probleme în ce mă voi îmbrăca. — La orice nedumerire
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou din toate părțile, strecurându ise-n suflet una câte una și formând, ca într-o horă sinistră, cercuri negre de îndoială, care îi stingeau, puțin câte puțin, flacăra de dragoste proaspăt aprinsă-n el, sporindu-i, totodată, vigilența și aplecarea către respingere, ce trebuia - credea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ori! Și, în fond, cum să nu fi existat, când eu dintotdeauna pot spune că am simțit o slăbiciune pentru ea. De la picioru-i bine desenat, până la șoldurile-i bine arcuite, și terminând cu acea privire a sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prea tare inima omului este mai bine să nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-l mai spună la nimeni altcineva. „Am să verific eu, pe pielea mea, dacă-i așa sau nu-i așa!”, se ambiționă el. Așa încât, nici nu mai vru s-aștepte, navea deloc rost. Prin urmare, către prânz, băiatul se strecură abil, cu pași ușori și ageri, pe ascuns, pe ocolite, în locul din casă, unde știa el că se află o sumă apreciabilă de bani, o rezervă pusă de maică-sa deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură) de acolo cam
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el intră direct. Locul era de-a dreptul ticsit. Cu siguranță că era mult mai aglomerat, oricum, decât locașul sfânt din vecinătate. Iar lucrul acesta, între paranteze fie spus și pe scurt, nu este deloc o noutate nemaiîntâlnită. Eroul meu, strecurându-se printre mese foarte iute, ca un țipar, se duse direct și fără poticniri către locul 166 Rareș Tiron pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
necredincios pervertit până-n străfunduri, atât! Iar, pentru asta, Istorisiri nesănătoase fericirii 183 sigur trebuie să existe și un factor declanșator, unul puternic. De ce nu recunoști, de ce? Oare cine putea, în asemenea măsură, să arunce tulburarea în sufletul tău, să-ți strecoare îndoiala în gândire și să-ți înghețe cu totul cugetul și evlavia? Tu Îl mai ai pe Dumnezeu în tine, măcar cât de puțin, și mai crezi în El cu inima deschisă și supusă? Ar trebui, căci omul, prin firea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]