2,032 matches
-
față cu cineva - cineva foarte absent și îndepărtat, care nici nu îl observase. Fata i-a smuls hârtia din mâini și a pălit. — Idiotule! Handicapat egoist și lipsit de suflet ce ești! a ți pat la el, cu un glas strident, plin de ură. Stau aici de mai bine de o oră, ca proasta, și de-abia acum îmi dai desenul lui Edi! De când așteptam! Mi-a povestit de câteva zile că o să-mi facă portretul! Când sosise Edi, târziu în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
câteva ore pe plajă. Lui Eduard îi displăcea să vină pe plajă în timpul zilei. în timpul zilei, marea - dezbrăcată impudic de privirile obraznice sau nepăsătoare ale turiștilor, atinsă cu dispreț sau chiar bruscată de gesturile lor obscene și de glasurile lor stridente - îi părea o prostituată care, pentru a-și permite luxul de a-și petrece noaptea singură, trebuia să lucreze tot restul zilei într-un bordel promiscuu. Plaja fusese aca parată de turiști la ora prânzului. Multe fete îi aruncau ocheade
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în primăvară, de hoituri de ciori și de cadavre de câini eutanasiați de către veterinarii de la Consiliul popular municipal. Oooo! acolo se juca fotbal cu un bidon de vopsea, pe post de minge, a cărui crustă uscată în interior tempera hodorogitul strident. Erau numai cinci jucători în teren doi, într-o echipă, și trei, în cealaltă și n-aveau portar, care să apere o spărtură aleasă drept poartă, pentru buturile sale imaginare, dintr-un perete acoperit cu un subțire, fin și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la Sans-Souci, care, ca și în ajun, intonă, mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații, îndopându-i pe toți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pipernicit latră subțire, jucăuș, încurcându-se printre picioarele lor. O femeie corpolentă, în halat și papuci, având părul pe bigudiuri acoperit cu un batic în culori țipătoare, ieșită să spele scările din fața intrării înguste a simigeriei, se plânge cu voce strident ascuțită unui anume Mitică că nu se mai poate dormi de chirăiturile prichindeilor dezlănțuiți care scoală lumea cu noaptea-n cap fără nici o umbră de rușine. Din interior, răspunsul respectivului Mitică se aude clar și tare: "Nu găsesc untdelemnul!". La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire se rostogolește în ecouri lungi, ca o chemare repetată ce face armăsarul să fornăie zgomotos și agitat. Ușor Bălane, ușor...spune bătrânul în timp ce strânge puternic hățurile în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
masa compactă a dansatorilor se agită frenetic pe ringul parchetat, devenit dintr-o dată prea strâmt, în isteria ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
totuși o nedumerire și un început de teamă. Cu toate că este ziua cea mai fericită din viața ei, Cella privește către Viorel cu ochi verzi plini de neliniște, abil mascată sub forma unor glume cu iz amar. Un hohot de râs strident sparge murmurul conversațiilor. Aparține lui Iorgu Licheardovici, ai cărui părinți se aflau în vizite atât cu Marineștii, cât și cu doamna Hagiaturian. Acesteia din urmă, familia Licheardovici îi era extrem de recunoscătoare pentru că datorită relațiilor ei din lumea înaltă, făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Respiră adânc, ca și cum odată cu aerul din încăpere primește și puterile care-l pot ajuta să treacă peste senzația de sfârșeală încercată de la începutul acestui coșmar. Se așează într-un fotoliu, proptindu-și capul în palme. Câteva ore mai târziu, țârâitul strident al telefonului îl scoate din concentrarea gândurilor sale. Grăbit, stinge țigara in scrumiera ce aproape că dă pe dinafară și încearcă să se ridice din fotoliul unde stătuse până atunci. Nu reușește. Genunchii deveniseră moi ca o cârpă. Mai simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rezemat de genunchi. Degetele subțiri bat darabana pe buza superioară. Un gest arhicunoscut, semn că are o greutate pe inimă și dorește să-i vorbească, dar cuvintele ei nu ajung la el. Se pierd într-o asurzitoare cacofonie de voci stridente, dușmănoase. Încearcă să se apropie de ea, dar picioarele, plumbuite parcă, nu vor să-l asculte. Privește în jos și constată îngrozit că încep să se afunde în pământ. Fata dispare doar ca să apară în altă parte, haotic, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu se aude nici un zgomot, ca și cum toată lumea așteaptă cu sufletul la gură ceea ce avea să urmeze. Nu după mult timp, dinăuntru ajung până la el răcnete și înjurături ce însoțesc gemetele înăbușite ale unui om lovit cu brutalitate, toate pe un strident fond muzical. "Cât o să dureze, oare?" Schultz nu o să renunțe, decât în momentul când victima lui îi va spune tot ceea ce vrea el să afle. Și indiferent cât de hotărât poate fi un om să tacă, până la urmă tot cedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
repaus ar fi mai mult decât bine venit. Soldații nu mai au nici suflet și vlagă. Cât credeți că vom sta aici? Depinde cum merge frontul. Deocamdată nu se prevede nici o operațiune majoră. Brusc, zgomotul unor motoare acoperă cu intensitate stridentă vocile tuturor. În mica piață își face apariția jeep-ul căpitanului Licavkin. Din atașul celor patru motociclete care-l urmează, țevile mitralierelor vizează amenințător grupul prizonierilor germani. Cu miros de spaimă, tăcerea cuprinde totul în jur. Fără prea multe fasoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care îndreaptă spre el o pușcă Mauser. Cu o mișcare rapidă bagă baioneta în gâtul soldatului. Cu ochi holbați, acesta dă un pas înapoi și scapă arma din mână. Face o piruetă lentă înainte să cadă la pământ. Brusc, sunetul strident al mitralierelor pătrunde brutal în urechea lui Marius. Privirea se mai limpezește puțin și poate să vadă bine. Vizează un grup compact de vreo cincisprezece-douăzeci de soldați inamici, smulge siguranța grenadelor și cu o mișcare largă, specifică unui discobol, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mîinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemînări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stînjenea, dar după puțin timp intră În normal, recăpătîndu-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit În negru, dar grija cosmetică era stridentă, Încercare inabilă de a salva o vîrstă intrată În neînșelare. Vocea Însă Își păstra voiciunea pe care i-o știam. - Domnule judecător, Începu, anii au trecut și m-am gîndit să fac la mormînt o cruce de marmură, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un țigan poreclit Greață, după care, distrusă, face un avort și aruncă fătul în Lacul Morii! "Către seară, Giulia era altă ființă: veselă, fermă, cu priorități." (p. 215). Episodul nu se integrează nicicum în fluxul și în desenul epic, devenind strident. Doina Ruști excelează, în schimb, în reconstituirea (invenția) epocilor trecute, prinse în secvențe vii, proaspete, de un firesc socio-uman bine elaborat. Așa cum Zogru este umanizat fără să-și piardă trăsăturile distinctive, Vlad Dracul și Mihnea, Târgoviștea și Înalta Poartă, boierii
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
scrie acum. Sunt încă într-o excitație de spirit, care mă împiedică să scriu ca lumea o pagină. Vă voi povesti însă multe despre el, despre casa lui - care e magnifică - despre Balcic", scrie Sebastian. Satisfacția lui e vizibilă, chiar stridentă. De ce l-a reținut Nae? De ce s-a dus Sebastian să-l caute? De ce l-a îmbrăcat Nae în "mariner"? De ce s-a lăsat Sebastian deghizat ca o păpușă? Nu cumva pentru că Nae rămăsese, în ciuda prefeței, "stăpînul", iar Sebastian simțea
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
așa cum socotesc scepticii? Cei dintîi descoperă "un document istoric și cultural de excepție", "un alt Sebastian", "scriitor mare", "cel mai mare român dintre evrei" , iar incredulii acuză, în scrierea sa diaristică, un exces de subiectivitate, dezvăluiri "nedrepte", "accente discutabile", "generalizări stridente", o "virulență" nemotivată față de Mircea Eliade, resentimente față de Camil Petrescu, duplicitate, delațiune și chiar "mediocritate intelectuală". Cum am putea media cele două extreme? Manifestarea lor ar fi legitimă? Departe de-a ne scandaliza, o atare confruntare ni se înfățișează în favoarea
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
unor evenimente sportive, culturale sau expoziționale, cu respectarea următoarelor condiții cumulative: a) să existe acordul organizatorului evenimentului respectiv și al titularilor de drepturi; ... b) să nu aducă atingere integrității, valorii și/sau specificului evenimentului în care este plasată, să nu fie stridentă și obositoare din punct de vedere vizual; ... c) telespectatorii să fie informați asupra utilizării acestui procedeu publicitar, la începutul transmisiei evenimentului și după fiecare pauză, prin mențiunea „Acest program conține publicitate virtuală.“, afișată lizibil pe o durată de minimum 5
DECIZIE nr. 573 din 25 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299703]
-
sunt aici! ― Calm, Hudson, făcu Ripley care încerca să străpungă tenebrele culoarului. Vasquez, ar trebui să confirmi. Operatoarea criblorului desenă un arc de cerc cu detectorul și cu arma. Mișcarea se sfârși exact în spatele ei și aparatul emise un bip strident. ― Mi-e că Hudson are dreptate. Ripley și Hicks se priviră. Măcar nu mai aveau de așteptat. Evenimentele se vor precipita. ― Începe sezonul de vânătoare, zise caporalul. ― Voi doi, veniți înapoi, strigă Ripley la infanteriști. Replierea imediat în centrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
una dintre ele continua să înainteze și femeia trebui să utilizeze vibratorul pentru a o arunca în aer. Apoi Ripley trebui să bată în retragere. Când se lăsă în jos pentru a trece pe sub o masă cilindrică, lucioasă, un sunet strident o asurzi ― vaietul unor sirene și strigătele creaturilor care dădeau năvală. Ar fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se propagă ca o undă, traversând oblic coridorul. Și păru că se transmite mai departe, răspândindu-se în celelalte părți ale navei. Acum, unda dispăruse din locul unde se afla el. Chiar deasupra lui se auzi o sonerie. Apoi vocea Stridentă a unui bărbat rosti agitată: - Toată lumea la posturi. O super-navă inamică tocmai a pătruns în zona noastră de spațiu... Datorită intensității tonului, îi trebui un moment să identifice vocea ca fiind a lui Draydart Duart. În interiorul creierului său, realiză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
îi pusese pe toți pe jar dispăruse. Odată cu ea, și bunicu’ Vitalian. Urmele nu s-au șters însă definitiv. Îl vom reîntâlni pe Vitalian Robe în al doilea război mondial, la manșa unui Messerschmitt, deasupra Bucureștilor. Avionul scotea șuieratul ăla strident, ca de sirenă, când intra în picaj, copiii îl confundau cu Stuka, dar nimeni nu se supăra pentru atât: bunicu’ era doar în misiune de patrulare, nu bombarda orașul. Văzută de sus, dintre aripi, Calea Victoriei arăta ca o doamnă cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în siguranță, rafturile erau duble, impresionante, înțelegeai că ai nimerit lângă „Titanul literaturii române“. Te prăbușeai de respect și recunoștință. Mi-am întins gâtul și, cu Mihnea alături, morți de curiozitate, am scos capul peste balustradă. Auzeam zgomotele neclar, dar strident, ca atunci când intri într-o cameră la Circa Financiară. Puteam distinge fâșâitul hârtiilor întoarse, pocnetul ștampilelor și clămpănitul teancurilor de dosare, dar nu-mi dădeam seama nici câți oameni se-află înăuntru, nici ce vorbesc. Să fi fost în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poporului nu trebuie să mai rămână nici un moment în aparatul de stat". Discursul din Scânteia nu este unul rațional, întrucât nu utilizează forme de argumentare valide. Dimpotrivă, aduce argumente doar în interesul său, legitimarea regimului comunist. Este o operațiune zgomotoasă, stridentă. Vom analiza în capitolul următor strategiile retorice preferate ale acestui tip de discurs. VI.1.2.3. Interesul publicului și manipularea În primii ani de după 1944, anul de apariție al Scânteii, temele abordate cu predilecție erau legate de război, de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fiul lui Pavlișcev“, grăbindu-se și bâlbâindu-se. — Vladimir Doktorenko, se recomandă nepotul lui Lebedev clar, răspicat și chiar parcă lăudându-se că el este Doktorenko. — Keller! îngăimă locotenentul în retragere. — Ippolit Terentiev! zise ultimul, cu o voce neașteptat de stridentă. În sfârșit, toți se așezară unul lângă altul, pe șirul de scaune din fața prințului; după ce se recomandară, se încruntară imediat și, ca să-și facă puțin curaj, își trecură șepcile dintr-o mână în alta, pregătindu-se să vorbească; tăceau totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]