6,493 matches
-
mamei. Nu știu eu de plânsul ei ascuns, dar îl cunosc. Cu cine vorbesc? Privitori indiferenți dar cu suflet. Și cică lacrima spală sufletul. Ce ușor! Am simțit un rid cum sapă în sângele meu și de-acolo aud un strigăt de durere. Durerea a luat chipul meu. Am desenat pe o pânză neagră un înger cu aripi în sânge. E foarte frig. Oare dorm? Puterea stă în lupta pe care o duci în fiecare zi pentru a ajunge în ziua
SUFLET CĂLĂTOR, ÎNGROAPĂ-MĂ ÎN CER de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366711_a_368040]
-
plans, dar plânsul meu de-o viață. Ființele umane sunt singurele care se comportă irațional în numele rațiunii purtându-și sufletul prin toate durerile, fericirile, iubirile, împlinirile, dezamăgirile, pentru ca la final să învețe să zboare. De-aș putea să-mi opresc strigătul, de-aș putea să trec mai departe peste prea curând, de-aș putea... Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: suflet călător, îngroapă-mă în cer / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 197, Anul I, 16 iulie 2011
SUFLET CĂLĂTOR, ÎNGROAPĂ-MĂ ÎN CER de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366711_a_368040]
-
întreaga zi, Vom zburda și tu și eu. Să uităm orice va fi! În cameră îmi e prea greu... A XIII-a poezie pentru Ali Întoarce-te, nu-ți fie frică, dragă Ali; Revino la femeia care te iubește! Aștept, strigătul meu îți cere a veni. Nu-ți pese dacă lumea ne bârfește! Vino, iar în brațe să mă iei ; Uită că ne-am arătat colții... Îmi lipsesc urmele pașilor tăi Și fruntea ta, deasupra bolții. Îmi lipsesc parfumul și căldura
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
pună-n lanțuri, ca pe Kunta Kinte (era un serial atunci, cu un sclav, ce se revoltase și stăpânul îl pusese în lanțuri). Țin minte asta pentru că directorul școlii a venit la noi acasă, îngrijorat de poveștile vecinilor și de strigătele mele. Pentru prima dată mama și-a călcat pe inimă și, după zeci de ani, s-a dus la Direcția Taberelor, unde era director fostul ei prieten din tinerețe. Nu în serie cu ei, ci mai târziu, în aceeași vară
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului înaintez sau stau între două necuprinsuri cu neputința de a mă contura alunec înafară într-un cineva care rămâne mereu altcineva pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi înafara inimii e absența neauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui început și pasărea albă, pasărea pasăre suflet oare o să tacă până atunci am să-i păzesc cântarea să nu înceteze pentru tine și pentru mine și
ÎNAINTEZ SAU STAU... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365660_a_366989]
-
eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui început și pasărea albă, pasărea pasăre suflet oare o să tacă până atunci am să-i păzesc cântarea să nu înceteze pentru tine și pentru mine și pentru ea pasărea albă strigăt de lumină. Referință Bibliografică: Înaintez sau stau... Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎNAINTEZ SAU STAU... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365660_a_366989]
-
aparent hibrid, exprimând o experiență interioară inedită, având ca reper aventura lirică a unui alt diplomat, Saint-John Perse, cel care între periplurile ulyssiene și între anabasicele perindări își fura timpul să regăsească talazurile egeice ale poeziei cea îmbogățitoare a unor strigăte de bucurie la zărirea țărmurilor dorite spre care te întorci întotdeauna”. Cele douăzeci de grupaje (Solilocvii, În fața ușii - Mirarea, Epifanii, Visul lui Quasimodo, Natură moartă cu poet, Efemeride, Divagații și alte magii, La cap de pod, Joc de doi - Incantații
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
-o la față! La un poet ca, de exemplu, Mario de Andrade, conținutul, forma, expresivitatea lingvistică și cuvântul, cu toate funcțiile lui de comunicare, transmit, certamente, fior! Misticismul viziunilor poeziei lui Andrade rămâne la un anume stadiu, la Theodor Răpan „strigătul liric” taie respirația cititorului. Dezvoltarea comparației Patrie-femeie, compasiunea uneori delicată, alteori tumultuoasă, acuratețea lirică etc. sunt puncte forte ale poemului răpanian. Nu mai vorbim de curajul rostirii crudei realități într-o invocație a cerului „golit”, sodomizat. Tonul când liric, când
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
publicat în Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014. SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
și gloanțelorîi purta prin clipe de groază. Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL IIMâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
un binom nesigur, da, ai auzit foarte bine, unul nesigur, compus din două singurătăți. Spun nesigur, deoarece în această sferă a incertitudinii, fericirea își găsește locul și motivația. Asta mi-aș dori să poți constata și tu ori de câte ori vei auzi strigătul de disperare, care se repetă la nesfârșit, al Cascadelor, condamnate și ele la însingurare.” Intrăm și în culisele unei afaceri oneroase pe care, un om de afaceri, însoțit de tânăra lui asistentă, i-o propune tânărului Elizeu. Un amănunt interesant
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
Este capitolul cel mai generos din carte, presărat cu versuri pline de dragoste și dor, căutări, dorințe, așteptări regrete, dar mai ales, întrebări. Dacă poezia „ Întrebări” are caracterul de a salva oarecum iubirea printr-o serie de întrebări ca un strigăt de disperare către un iubit imaginar (...)„ Aripile mi s-ar frânge/ Cum te-nvăț apoi să zbori?”, (...) „Cum să te cuprind în zare/ Pe un țărm de nemuriri?”, (...) „Cum să te învăț a trece/Prin tărâmul dragostei?”, în poezia „Te
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o prăpastie-adâncă și-n durere E-un suflet părăsit ce-așteaptă mângâiere. Acolo, atârnat de-un fir de speranță, Zace-ngenuncheat, plin de cutezanță! Răgușit de strigăt, neputând să fugă A deschis mari ochii lacrimi să mai curgă. Dar, privind în sus ridicând din gene, Văzu firul rupt, mușcat de hiene!... Rămas fără sprijin zbieră în tăcere Adunând ecouri din patru unghere! De-atunci singur zace sângerând
UN MUCEGAI DE SUFLET ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366155_a_367484]
-
cunoaștere, în aspirația spre Absolut și de aceea, iubirea, cel mai nobil dintre toate sentimentele, este de o frumusețe unică în poemele autoarei. Poeta se revoltă împotriva caracterului contradictoriu al vieții noastre. Această dihotomie o răscolește: “Amintirile, grădina fermecată,/ Sunt strigătul neputinței mele/ De a deveni lumină/ Din lumină adevărată” (Istorie). Ea crede că dragostea are putere nemărginită: “Tot plumbul meu din suflet s-ar topi,/ De ți-aș simți pe-aripi de vânt chemarea!” (Desfrunzire). Atingerea absolutului este pentru poetă
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
iar răul să fie atât de evident încât ești îngenuncheat, pur și simplu. Numai credința în Dumnezeu te poate ridica de jos împreună cu voința de a trăi mai departe, și, bineînțeles, puterea de-a ierta. Cartea de față este un strigăt de durere, o spovedanie a autoarei, a nedreptăților pe care le-a întâmpinat chiar de la oamenii de la care nu se aștepta. Citind cartea, am avut în fața mea un „meșterul Manole” care construia în zadar. Numai că, autoarea nu a găsit
O ANĂ A LUI MANOLE SACRIFICATĂ PE ALTARUL NEDREPTĂŢII de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366140_a_367469]
-
momente la cea mai înaltă intensitate. Cu căștile puse pe urechi și o dezordine de trăiri, mi-am antrenat gândurile în visele unei fete de 18 ani, la început de viață, la sfârșit de copilărie, la limita suspinelor feciorelnice cu strigătul pasional al împlinirii feminine. Probabil nu aș vrea să intervin prea mult în scenariul deja scris al vieții mele. Poate doar un pic mai multă atenție la detalii... lucruri mărunte, care însă mi-au adus clipele de nefericire, transformate în
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366156_a_367485]
-
lumina zilei, nu cunoșteam un adevăr pe care l-a spus monseniorul Vladimir Ghika că: „Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet și care trec cel mai repede!” Era anul Domnului 1942, luna iunie, 13, când strigătul primului copil al familiei Ion Țene și al Ecaterinei, născută Roșianu, ce atunci se năștea, dădea semnalul începerii unei vieți. Era anul când începea ofensiva lui Montgomery împotriva lui Rommel la El-Alamein, în Egipt. În orașul Drăgășani, mai târziu, s-
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
toate celelalte enumerate de dumneavoastră. Scriitorul este creator de frumos, iar frumosul are și valoare morală, într-o accepțiune mai largă a termenului. Poate nu servește eticii sociale, dar creează ethos. Frumosul purifică, descătușează, chiar și atunci când este doar un strigăt de disperare... Îl exprimă ori pe om, ori divinitatea. Până și opera artizanală a acelor artiști cu sufletul urât, turnători la securitate, prin jocul liber al formelor sale, prin cuvintele scrise frumos, prin lumea ce-o aduce în suflet, întărește
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
Presentimentul thanatic se amplifică, dar dinspre o adevărată „măreție a frigului“ existențial: Înfășurat într-un val, / strângând în brațe un pește, / simt malul cu iarbă natal / cum mă izbește. / Înfășurat într-un corp, / strângând în sine un cuget, / mi-e strigătul orb / lovit de un muget. // Înfășurat într-un semn / cu gura pe-o cifră, / te-aud cum mă chemi / dulce hidră. («Marină» - SOrd, II, 82 sq.). XV. Treapta de sub „dușul ontic“: Spălarea cu pietre (1973 - 1976). În «Nichita Stănescu - album
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
ideii», îndeosebi, în poezia «Evocare», structurată în două catrene și un distih - adică în zece versuri ale „decadei“ / „secțiunii“ de aur: Ea era frumoasă ca umbra unei idei - / a piele de copil mirosea spinarea ei, / a piatră proaspăt spartă, / a strigăt dintr-o limbă moartă. // Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. / Între ape, numai ea era pământ. (SOrd, II
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
unei idei“, idealitatea / inefabilul apare ca „reper comparativ“; dinspre acest reper reflectorizant, Ea / Iubita / Poezia se corporalizează, capătă un contur pur, aidoma unui nou-născut - de vreme ce „a piele de copil mirosea spinarea ei“, întrucât mirosea „a piatră proaspăt spartă“ și „a strigăt dintr-o limbă moartă“; își deslușește mireasma și prezența prin această stare „odorizantă“ / „odorantiformă“. Desigur, ca și la nou-născut, ființarea poeziei se certifică prin strigăt, dar dintr-o „limbă moartă“, în numele unei dialectici a viului. În catrenul al doilea suntem
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
a piele de copil mirosea spinarea ei“, întrucât mirosea „a piatră proaspăt spartă“ și „a strigăt dintr-o limbă moartă“; își deslușește mireasma și prezența prin această stare „odorizantă“ / „odorantiformă“. Desigur, ca și la nou-născut, ființarea poeziei se certifică prin strigăt, dar dintr-o „limbă moartă“, în numele unei dialectici a viului. În catrenul al doilea suntem atenționați asupra reperelor / dimensiunilor imponderabile: „ea nu avea greutate“, fiind ca aerul respirat; dar are gust ca sarea atât de „slăvită la ospețe de barbari
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
și stele“ Marian Barbu - „Poeme“ Mircea Dorin Istrate - „Îndulcitele Iubiri“ Maria Prahoveanu - „Freamăt de lumină“ Rodica Ulea - „Căutări în amurg“ Mariana Cristescu - „Amor prohibit“ Teodor Barbu - „Retorica balansoarului“ D.G. Cătinescu - „Poezii din suflet“ Puiu Răducanu - „Ispita cuvântului“ Iosif Kovacs - „Trilogia strigătului scris“ Miron Țic - „Când ne ucide floarea de crin“ Menuț Maximinian - „Noduri în haos“ Diana Ana Maria Zlibut - „Poezii “ Proză scurtă Leon-Iosif Grapini - „Capăt de linie“ Carmen Alexandrina - „Sub semnul apei și al dragonului“ Toader T. Ungureanu - „Strop de rouă
NOMINALIZĂRILE CĂRŢILOR APĂRUTE ÎN ANUL 2012 PENTRU PREMIILE ANUALE ACORDATE DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351777_a_353106]
-
Acasa > Strofe > Amintire > FELINĂ Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 175 din 24 iunie 2011 Toate Articolele Autorului FELINĂ Alunecă în pas ușor și toată-i încordată, privește prada lung și fix și sare... ce ciudată! Un strigăt lung, sfâșietor, răzbate dintr-o dată, este regretul viselor din noaptea înstelată. Ș-atunci când prada-i devorată, Ea pleacă iar, călcând ușor, șireată, iute și vicleană, cu ochi avizi, sclipind de amor. Urmează aceeași nemișcare, o așteptare de moment, fixându-și
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
dulce așa îmi spuneai de câte ori mă apropiam de mal eu sunt malul tău iubito și mă împingeai cu furie spre locurile în care știai că mă agăț de tine anaforul apelor tale învolburată foame de noi din vârtejul apelor un strigăt Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - anaforul / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ANAFORUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351816_a_353145]