3,280 matches
-
lumea. I-a tras-o destul de tare Încă de vreo două ori și apoi undița s-a Îndoit și mulineta a Început să scîrțîie și - bum! - iată-l ieșind, făcÎnd o săritură lungă și dreaptă, argint strălucind În soare și stropind În jur ca un cal aruncat de pe o stîncă. — Slăbește piedica, i-am spus. — S-a dus. — S-a dus pe dracu’. Slăbește piedica, repede. Firul s-a curbat și, a doua oară cînd a sărit, peștele era la pupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se prinde și mai tare ne luăm după el. Nu trage piedica prea tare. Avem destul fir. BĂtrînul pește se-ndrepta spre nord-vest, cum fac toți peștii mari, și, frățioare, ce se mai prinsese. Începuse să facă plonjoane lungi și stropea În jur ca o barcă cu motor. Ne-am luat după el și, după ce am Întors vasul, am menținut sfertul de kilometru dintre noi. Eu eram la timonă și tot strigam la Johnson să nu tragă piedica prea tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din ochi. Chiar că era un pește frumos. — Îl simt cum trage, zice Johnson. — Simți greutatea firului, atît. — Abia pot să mulinez. Poate-a murit. — Uite-l, Îi zic. Sare-n continuare. Se vedea În larg, la juma’ de kilometru, stropind Încă În jur. Am pus mîna pe piedică. O strînsese tare. Nu mai aveai de unde să lași fir. Normal că se rupsese. — Nu ți-am zis să nu tragi tare piedica? Da’ tot trăgea fir. — Și? — PĂi, și-am strîns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca printr-un jgheab, cel mai mare pește-cu-spadă pe care l-am văzut În viața mea a mușcat la Johnson. Puseserăm o moluscă cu care prinseserăm niște ton, și negrul Îl agățase pe unul ca momeală. Mergea destul de greu, dar stropea În jur. Johnson scosese mulineta din harnașament ca să-și poată pune undița peste genunchi, pentru că-i obosiseră brațele tot ținînd-o pe poziție. Și pentru că obosise să țină piedica la mulinetă, o desfăcuse cînd nu mă uitam. Habar n-aveam c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Chiar În clipa aia a Început totul. Un civil Într-un costum maroniu, cu o cămașă albă și cravată neagră, cu părul pieptănat lins peste cap și cu o frunte destul de Înaltă, care făcuse pînĂ atunci circ pe la mese, Îl stropi pe unul dintre chelneri cu un pistol cu apă. RÎseră cu toții, În afară de chelnerul care tocmai ducea o tavă Încărcată cu pahare. Era indignat: — No hay derecho, spuse chelnerul. Asta Înseamnă „nu ai dreptul să faci asta“ și e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În considerare faptul că se intrase demult În al doilea an de război și că se află Într-un oraș asediat În care toată lumea e tensionată și că mai erau doar alți trei civili În locul Ăla, se apucă să-l stropească pe alt chelner. MĂ uitai În jur după un loc În care să mă ascund. Și al doilea chelner era indignat, dar bărbatul Îl mai stropi de două ori, plin de veselie. Unora Încă li se părea haios ce se-ntîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și că mai erau doar alți trei civili În locul Ăla, se apucă să-l stropească pe alt chelner. MĂ uitai În jur după un loc În care să mă ascund. Și al doilea chelner era indignat, dar bărbatul Îl mai stropi de două ori, plin de veselie. Unora Încă li se părea haios ce se-ntîmplă, printre ei numărÎndu-se și forțoasa. Dar chelnerul Înghețase pe loc clătinînd din cap. Buzele-i tremurau. Era bătrîn și doar eu Îl știam de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
loc clătinînd din cap. Buzele-i tremurau. Era bătrîn și doar eu Îl știam de zece ani la Chicote. — No hay derecho, Îi spuse demn. Dar oamenii continuau să rîdĂ și, fărĂ să observe că muzica Încetase, bărbatul Îl mai stropi o dată pe ceafă. Chelnerul se Întoarse cu tava-n mînĂ. — No hay derecho, Îi spuse. De data asta nu mai era vorba de nici un protest. Era deja o inculpare și am observat cum trei bărbați În uniformă se ridică de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi trebuit să fii indian. Așa ai fi scăpat de multe necazuri.“ Mergea În susul pîrÎului ținîndu-se la distanță de buza malului, Însă la un moment dat păși Într-o băltoacă - pîrÎul curgea pe sub pămÎnt acolo. Un păstrăv mare țîșni violent, stropind În jur și tulburînd apa. Era atît de mare Încît nu vedeai cum de are loc să se miște În pîrÎul Ăla Îngust. — Tu de unde-ai mai ieșit, spuse Nick după ce peștele dispăruse pe sub mal. Doamne, ce păstrăv. Mai prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
văduvă? — Da, am observat diferența. — Hai să nici nu mai aprindem lumina. — Bine, spuse Roger. MĂ duc să fac un duș, sau vrei să faci tu prima? Nu. Du-te tu. Apoi, așteptînd-o În pat, o auzi la duș, cum stropește și apoi se șterge, după care veni În pat foarte repede, lungă, răcoroasă și minunată la atins. — Iubita mea, spuse el. Draga mea iubită. — Te bucuri să mă ai? — Da, iubita mea. — Și e bine, nu minți? — E minunat. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se pare cam aprinsă. Ar fi bine să-l lase în pace pe Finn. Numai de farmecele ei nu mai are el nevoie acum. Nu știu ce-am putea noi să facem, ridic eu din umeri. Poate doar să-i stropim cu niște apă rece. Lui Daisy îi fulgeră ochii a război. — Numai atâta știi! mă apostrofează ea triumfătoare. Mai există și alte metode! Tocmai mă gândesc s-o întreb ce are de gând, dar Barney intră în cameră. Are părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
atunci răcnește: „Curvă! Târâtură! Lăsați-mă, cretinilor, lăsați-mă să-i rup gâtul!“, până când Charlotte intră în baie cu o vază cu garoafe, zvârle florile pe jos și toată apa i-o toarnă doamnei Jim în cap și pe față, stropind și o polițistă. Charlotte e uluitoare. Exact de asta era nevoie. Doamna Jim amuțește și intră în stare de șoc; apoi începe să plângă încetișor. —Finn, ești întreg? îi spun eu, luându-l de mână. Parcă mi-a dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fundul unui lighean ruginit și dirijez găinile din curtea din spate. Le împing până sub geamul de la camera mea, unde se aude glasul Sabinei. Pentru găini asta e o zonă umedă, parșivă, întrucât pe fereastra aia ies eu să le stropesc în ochi cu seringa pregătită din timp. Cocoșul Romică se agită și se înfoaie, nevestele lui cotcodăcesc, cârâie. Aud vocea iritată a Sabinei: non capisco affato che cosa stai dicendo! Apoi scoate capul cu permanent lung pe fereastră: Leo, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acumulare și că noaptea cobora până la mal, să facă dragoste cu el. De ciudă, inginerul-șef prinse un păstrăv de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de coșmaruri showbizz a fost curmată de vestea dispariției subite, în timpul unei certe cu femeia venită să spele vasele, a lui tanti Clemanza. Mătușă-mea Cucu mi-a țipat în telefon că dacă proasta de servitoare nu l-ar fi stropit, din greșeală, pe Chilot, pechinezul, tanti Clemanza ar fi trăit bine merçi și acum, ba mai mult ca sigur ar fi depășit o sută de ani. Ce fac, nu vin la înmormântare? Nu, nu vin, trebuie să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mamă-sa trăgând-o și pe Prințesa după ea. — Mumă, mumă, mă fac paparudă și începe să dea jos hainele de pe ea rămânând în pielea goală fără pic de rușine. Fă-te și tu Prințăso paparudă, să mergem să ne stropească femeile cu apă. Hai, hai! Mi-e rușine să merg goală. — Nu-I rușine că ne îmbrăcăm în frunze și crenguțe. Se duce în pielea goală cum era, noroc că Isamil și frații ei nu erau prin preajmă, face rost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aceasta îl face de a-l susține. — Tată, tată, ce ai?se străduiește Teofana, ajutată de Alexandru, să-l ridice. Îl așează pe canapea. Teofana îl bate cu palmele peste fața palidă, Alexandru aduce o cană cu apă și-l stropește. Spune ceva tată! Spune ceva!strigă la el, plângând, Teofana. Încet, încet, Vasile își revine din șoc, deschide ochii, ia mâinile Teofanei și el sărută podidit de lacrimi. Cât te-am căutat! Cât am suferit! Toți anii ăștia, mulți, au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe umerașe în garderob ca să-i fie la îndemână. Ziua întâlnirii s-a nimerit să fie o zi de vară frumoasă, cu cer senin, cu soare. Parcul în care trebuiau să se întânească parcă se pregătise să-i aștepte. Florile, stropite de femeile ce-l îngrijeau, erau vesele și răspândeau în jur o mireasmă plăcută. Plopii zvelți străjuiau aleele. În ronduri, trandafiri de toate culorile își etalau frumusețea. Vrăbiile se zbenguiau printre ramurile pomilor ornamentali. Banca pe care obișnuiau să stea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Seara fetele își pun busuioc sub pernă pentru a și visa ursitul. Următoarea zi,de Bobotează, se merge la biserică și se ia apa sfințită. La animale li se dă să mănânce turtă cu nucă numită ”pelincele Domnului” și se stropesc grajdurile cu aghiazmă luată de la biserică pentru a proteja aminalele de boli. Ticu Andra -comuna EPURENI
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA EPURENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Ticu Andra () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2056]
-
învățătorul Dragoș înadins, pentru a face o surpriză bătrânului Iuga, care fu într-adevăr mulțumit. Porunci să-i ospăteze bine pe toți, iar pe Dragoș îl felicită și-l opri la masă. Firește, cina se prelungi până spre miezul nopții, stropită cu vinuri variate, animată de muzica vestitului Fănică de la Pitești și de inevitabilul toast al prefectului, pe care bătrânul colonel pensionar Ștefănescu se simți dator să-l completeze cu complimente galante la adresa Nadinei și a celorlalte cucoane prezente... Pe urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reținând cenușa. După război, veneau prin sate și școli echipe de deparazitare. Aveau un aparat ca o stropitoare de pomi în care puneau DDT. Stropitoarea avea o tijă cu care pompa și ți-o introducea pe sub cămașă, prin haine, îți stropea și părul de pe cap. Mai veneau cu o mașinărie pe care noi o numeam tulumbă. Ne aliniam, în șir indian, ca și la untura de pește și ne pufăia cu praful de care ți-am vorbit. Cam o dată pe lună
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Ioan și cea a lui Matei și a fugit Diavolul de mult. Și tot cu Diavolul am avut odată o poveste, acum, mai de curînd. Pătrunsese Inochentie și p-aici pe la noi și le spusese oamenilor să nu-și mai stropească vița cu piatră-vînătă, că are pe Diavol în ea. Și oamenii îl ascultau. Dăduse filoxera și stricase bunătate de viță franceză, în tot satul. Nu puteam stropi nici la mine, că mă bănuiau. M-am gîndit, m-am răzgîndit, și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și p-aici pe la noi și le spusese oamenilor să nu-și mai stropească vița cu piatră-vînătă, că are pe Diavol în ea. Și oamenii îl ascultau. Dăduse filoxera și stricase bunătate de viță franceză, în tot satul. Nu puteam stropi nici la mine, că mă bănuiau. M-am gîndit, m-am răzgîndit, și la urmă tot am stropit-o. Au venit să-mi ceară socoteală. Le-am răspuns : Sigur că are pe Dracul, da’ eu am aghezmuit-o, piatra-vînătă, și, iaca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
are pe Diavol în ea. Și oamenii îl ascultau. Dăduse filoxera și stricase bunătate de viță franceză, în tot satul. Nu puteam stropi nici la mine, că mă bănuiau. M-am gîndit, m-am răzgîndit, și la urmă tot am stropit-o. Au venit să-mi ceară socoteală. Le-am răspuns : Sigur că are pe Dracul, da’ eu am aghezmuit-o, piatra-vînătă, și, iaca, Dracul a fugit. M-au crezut și am ajuns de făceam butoaie întregi și mă chemau să le
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu am mai mormăit nici un „mda” și am trecut mai departe, lăsîndu-l pe bietul nebun cu cuvintele sale încrucișate pe aceeași bancă din parc. Ieri nu l-am mai găsit însă la locul său. Nici azi. A dispărut. Gertrude în timp ce stropeam grădina, mă gîndeam la șerban, băiat de asfalt, care, după ce nu ne mai văzuserăm ani la rînd, ne-a chemat o dată să ne arate cum i-a înflorit nu știu ce copăcel. Era atît de încîntat și se uita cu atîta duioșie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]