6,207 matches
-
vor ca garoafele sau bobocii de trandafir să dureze mai mult... * În decursul unui singur an în Republica Sud-Africană s-au născut 12 perechi de gemeni siamezi. Profesorul Trevor Jenkins consideră acesta ca pe un fenomen extrem de rar care trebuie studiat, pe pământ născându-se anual cel mult o pereche de asemenea gemeni. 22. Curând după aceea, într-o după-amiază, eram obosit, aveam în față niște poheme, stăteam cu obrazul lipit de ele, Zenobia nu era acasă, mă aflam pe muchie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tânăr numit Cayle Clark. Ce s-a întâmplat? - Întrebările le pun eu, replică Martin, și din nou înfruntă privirea lui Hedrock. Ia spune, dumneata cine ești? De data asta, întrebase pe un ton mai umil. Hedrock făcu un gest, bine studiat ca timp și valoare. Unul dintre inelele de pe degetele lui dizolvă materialul din care era făcută plasa. Se desfăcu sub el ca o ușă care se deschide. Când ateriza pe picioare, zise: - Hai, vorbește, prietene, mă grăbesc. Fără să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
duce un secret diferit de al celorlalți. Puse laolaltă, aceste povești fac o lume altfel, asemănătoare cutiei obscure dintr- un dagherotip. Pozarul își vâră fața îndărătul ramei acoperite cu pânză neagră și spune: „zâmbiți!“ alcătuind dintr-un singur flash tăcerea studiată a unei umanități pe jumătate înghețate: copiii și mamele la picioarele taților sau doar fetele între ele, o mireasă cu mirele și nuntașii, în ordinea înălțimii, patronul și calfele, un mullah cu degetele împreunate pe burtă. Viața e întotdeauna în spatele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a cazurilor care ne interesează, o „ipoteză de lucru” este, în realitate, o teză preconcepută care ghidează cercetarea: aceasta din urmă constă în a arăta că faptele justifică ipoteza. Dacă voi obiectați că ea nu este practic menționată de scriitorii studiați, autorul vede în această tăcere o dovadă a autenticității ei: dacă acești scriitori nu vorbesc de asta, vrea să spună că o acceptă în mod natural, fără a fi conștienți. Din păcate, acel fel de a proceda se dispensează prea
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
fi mai bine să se abandoneze dorința, imposibil de realizat, de a se ajunge la un adevăr istoric conceput după maniera scolastică drept o adaequatio intellectus et rei, în vreme ce atâtea circumstanțe îl separă pe istoric de scriitor și de faptele studiate? Oare nu este mai bine să se accepte această imposibilitate și să se resemneze la a goli istoria de ambiții irealizabile? Acesta, atunci, nu ar fi altceva decât sensul pe care istoricul îl dă el însuși scrierilor și evenimentelor trecute
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
anumit adevăr, trebuie să aibă la bază o muncă considerabilă asupra unui material obiectiv, în sensul etimologic, adică aparținând ordinului obiectului, ea vrea să ajungă la aspectul de coincidență subiectivă, o coincidență de mentalitate dintre istoric și scriitorii sau persoanele studiate: cuvântul „subiect” nu înseamnă aici imaginar sau imaginativ, ci aparținând ordinii subiectului. Faptul că această dorință nu se poate realiza în mod perfect este absolut clar: istoricul este un om diferit de cel pe care-l studiază, trăiește într-o
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
istoricului: el caută acolo un stimul pentru propria reflecție, folosește ceea ce au spus filosofii din trecut, dar este propria gândire cea pe care o precizează, face sinteza propriei gândiri. Dimpotrivă, istoricul filosofiei caută să găsească gândirea, sinteza și mentalitatea autorului studiat. Mutatis mutandis, putem vorbi în același fel de teolog și de istoricul teologiei. Studiul Scripturilor și al tradiției este, desigur, parte esențială a sarcinii teologului, dar scopul acestuia din urmă este aplicarea mesajului lui Cristos, transmis de Biserică oamenilor timpului
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
sau canoniști decât istorici, nu ar fi perceput această exigență, cu riscul de a face o operă inutilă, sau chiar nocivă. 5. „Argumentum et silentio” Unii scriitori din antichitate caută să împiedice femeia căsătorită să se recăsătorească, dar în textul studiat nu vorbesc despre bărbatul divorțat: de aceea, aceștia acceptă căsătoria bărbatului într-un caz similar. Cei care raționează astfel nu se întreabă dacă ar exista alte texte ale aceluiași autor care interzic căsătoria bărbatului divorțat, dacă în scrierile lui nu
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
repetiție a textului din Mt 5,32, care nu sugerează aceleași concluzii. Dificultatea privitoare la argumentum et silentio rezidă în faptul că prezintă o mare doză de arbitraritate: criticul judecă textul urmărind propria logică, fără a intra în mentalitatea autorului studiat și fără a ține cont de intențiile și problemele care-l privesc pe acesta, cât și de instrumentele de lucru aflate la dispoziția lui. Acest fel de argumentație poate fi deseori îndreptată în sens invers: totul depinde de mentalitatea celui
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
moment. O muncă care s-ar baza pe astfel de argumentări riscă să fie perfect arbitrară, pentru că proiectează asupra Părinților din antichitate o mentalitate care este cea a autorului modern, fără a se preocupa să caute care era mentalitatea celor studiați. 6. Preferința acordată aluziei obscure în dauna afirmațiilor clare În lipsa unei afirmații explicite a acceptării unei noi căsătorii după divorț - pentru că nu există altele în afară de cea a lui Ambroziaster - trebuie să se apeleze la pretinse aluzii implicite. Raritatea extremă a
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
și nu poate avea același impact jurnalistic ca cea aleasă de Cereti, dar este unica ce poate salvgarda obiectivitatea așteptată de la un istoric. Ceea ce am văzut privitor la Tertulian se poate spune și despre cea mai mare parte a autorilor studiați aici. D. Atunci când Cereti nu poate trece sub tăcere o mărturie care deranjează, face tot posibilul pentru a o minimiza în orice fel. Un exemplu izbitor este tratamentul acordat Păstorului lui Herma. Acesta s-ar reprezenta numai pe sine, și
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
nenumărate rânduri. Numai că Mia spunea altfel: "În fiecare legendă"... Dispunea de o colecție întreagă de banalități, tot felul de învățăminte serbede, didactice, de un penibil care îți zgâria epiderma, emise totdeauna pe același ton pretențios de dăscăliță cu clătinări studiate ale gâtului lung și încovoiat... " În viață nu fizicul contează! Caracterul"..."Între un bărbat și o femeie, prima minciună are însemnătatea ei"..."Vîrsta e un ce care nu iartă pe nimeni..." Odată formulată ipoteza, perora la nesfârșit. Îi plăcea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gaz atomic. Era atît de puternică efervescența, încît o clipă rămase incoerentă. Dar cînd se concentra, mintea uluită a lui Hedrock înțelese că gîndul titanic nu este pentru el ci despre el. ―...locuitor de pe... fără sens... informații nouă sute de minute... studiați valoarea tensiunii unu... Trebuie distrus? Gîndul secret, aproape demențial care-i veni în cap lui Hedrock în timp ce stătea acolo, cu mințile zdruncinate, așteptîndu-și moartea, era că o vorba de valoarea de relație a întregii lupte disperate de pe Pămînt pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
poarte ca unul. Nasul, mai ales, lung și drept îi dădea feței sale putere din profil. Văzut din față însă, o despicătură mică la vârf nasului fascina privirea. Gura, generoasă în comparație cu cea a tovarășului său, se unduia sub un zâmbet studiat și, în același timp, după cum Porfiri putu să observe, se încrunta la celălalt. ă Bună ziua. Aici este biroul editurii Atena, nu-i așa? întrebă Porfiri. ă Așa este, veni răspunsul simultan de la amândoi. ă și dacă nu mă înșel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
primele poeme ale lui Tzara. Afinitățile imediat recognoscibile sînt mai curînd clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nou clasicism”, „Ordinea-sinteză pentru Integral însemnează haos dizolvant, iar ordinea-esență constructivă, desordine distructivă. Dovada ne-o dă impresia generală de ideologie negativă ce se desprinde din manifest...”. Ca și E. Lovinescu, Emilian constată că „În opoziție cu cele două manifeste studiate anterior, cari atacau formele mai vechi de artă, Integral atacă dimpotrivă chiar pe cele mai nouă (...) Avea dreptate nu știu ce critic literar cînd spunea că e cu neputință să poți eticheta pe un scriitor modernist ca aparținînd unei anumite școale, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mijloc și prin deschizătură cade pe pământ un fald de lumină galbenă. Una, două, trei, patru.... Poftim, unsprezece secunde. Apoi norii posomorâți se închid iară și prin frigul cenușiu încep să cadă fulgi aspri, mici. Și ninge iarăși. Pe lângă materialele studiate ieri, Kerch tocmai a primit o nouă porție. De data aceasta e un document cu un caracter mai precis și mai enigmatic. Se vorbește în el despre un sediu al puterii, un soi de talisman. Cine îl stăpânește, poate controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
astfel de evidență, ei trecându-i cu vederea părintelui unele derogări, cu de la sine putere, de la conduita oficială a preoțimii. Goncea îl asigurase că era vorba doar de chestiunii mai mult de protocol, privind ordinea și disciplina în oraș. Centralizate, studiate atent de-a lungul lunilor anilor, acele însemnări puteau însă sugera ce mișcări interne aveau loc și în lumea celor de odinioară. După slujbă, cei câțiva „istorici “ mergeau pentru o țuiculiță la o zahana de lângă cinematograf, unde mai târziu părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e să-ți povestesc de istorie cum ziceam și mai adineauri, părinte, nici n-o să-ți vină să crezi ce este la istorie. Asta care o știu eu, bunînțeles. Că asta e istoria adevărată. Care e la dosare, la documente studiate și șnuruite de mine, nu la ce vorbește lumea. Că poporul, de... Trăiește el ce trăiește, și p-ormă moare. Și vine uitarea. Dar urma rămâne la dosare. Și dacă uită, că poporul mai uită, atunci deschidem dosarul și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aer. - Nu, n-ai spus nimic, nu mai vorbi prostii. Uite, râd, zâmbesc, chiar n-am nimic. S-a auzit o pisică miorlăind de la Negruțiu. Mama Mare s-a ridicat și a pornit-o prin grădină. Avea un mers suplu, studiat, deși încheieturile ruginite o făceau să pășească puțin legănat. - Fir-ar ele să fie de pisici, șuieră întorcând capul spre mine. Nu le mai suport. Iar fac pipi peste grădină și nu mai vine mierla să cânte dimineața. Negruțiu ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în anumite poziții, când lumina îi venea din dreapta sus. Pentru a zăpăci băieții, purta mereu pantaloni sau fuste foarte strâmte peste fesele mari, aflate la granița dintre voluptuos și excesiv. Se legăna pe tocuri și întorcea capul cu o mișcare studiată, punându-și în evidență buzele și sânii mici (avea o teorie complexă referitoare la buze și sâni). Din cauza acestor însușiri, dar mai cu seamă fiindcă era interesant să-i asculți poveștile care curgeau cu nemiluita, Ioana și Elena îi căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dă-te de trei ori peste cap și trage-i-o vicarului, ne sfătui Hugo. Altfel suntem toți blestemați. Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de praf pe fund. Eu m-aș duce înapoi înăuntru, zisei, adăugând cu o nepăsare studiată: deși faza zilei fuse și se duse. Parcă-l vedeam pe Hugo ciulind urechile. —Sam? Îmi miroase a bârfă. Ne sări în față, împiedicându-ne, pe mine și pe Sophie, să ieșim pe poarta cimitirului. Nu pleacă nimeni de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el și a fost foarte prietenos. De ce te-ai dus la teatru? întrebă Janey cu inocență. Era evident că Helen ne explicase deja de ce, dar am așteptat cu interes să văd ce scuză inventează. Ah, zise ea pe cel mai studiat dintre tonurile sale obișnuite, voiam să văd cam cum e spațiul. Și am crezut că-l găsesc și pe Sally acolo. Și l-ai găsit? intervenii eu cu răutate. — Tocmai că nu, spuse Helen țintuindu-mă cu o privire care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înalte, cu blană falsă de leopard. La urechi purta cercei mari, sub formă de cerc, iar genele ei foarte grele aveau nuanțe de maro atent amestecat, mergând până la un bej delicat sub arcurile delicate ale sprâncenelor. Efectul era unul extrem de studiat și voit exotic, de genul celor pe care numai femeile asiatice pot să-l susțină; o femeie din vest costumată astfel ar fi arătat la fel de ieftin ca o aspirantă la glorie 1. Bucătarul îmi făcea semn să-i dau bolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mă bucur se aud asta, zise Sally, înviorându-se un pic. —Totuși, Hazel are ceva, ceva care te fascinează într-un mod ciudat, zisei eu gânditoare. Își este suficientă; n-are nevoie de nimic din exterior, cu excepția oamenilor care trebuie studiați și a posibilității de a lucra. Știe foarte bine ce vrea, o lăudă Sophie, cam cu jumătate de gură. —E ceva mai mult de atât, reflectai eu. În afară de momentele când este pe scenă, Hazel nu e nici femeie, nici bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]