2,123 matches
-
el neputând fi niciodată sigur de lealitatea celor cu care era nevoit să colaboreze. Thorson adulmecă aerul, ― Interesant, parfumul dumitale, remarcă el. ― N-am băgat de seamă ― răspunse Gosseyn. Acum că i se atrăsese atenția, sesiză și el o urmă suavă. Probabil ca urmare a vizitei Patriciei. Fata asta ar trebui să fie mai atentă la asemenea detalii. Fără a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
eu că o brodești ca unul născut pe-aicea. Preț de câteva minute, Gosseyn abandonă conversația. Se duse la locul lui și se așeză. Fluxul neural care se revărsa de la uriaș nu era amical. Conținea viclenie și un fel de suavă și ucigătoare satisfacție personală. O problemă: de ce acest om se prefăcea? La forța musculară yalertanul făcea parte dintr-o categorie aparte. Dacă ajungeau la bătaie, Gilbert Gosseyn va trebui să-și folosească creierul secund pentru a se similariza în diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
el neputând fi niciodată sigur de lealitatea celor cu care era nevoit să colaboreze. Thorson adulmecă aerul, ― Interesant, parfumul dumitale, remarcă el. ― N-am băgat de seamă ― răspunse Gosseyn. Acum că i se atrăsese atenția, sesiză și el o urmă suavă. Probabil ca urmare a vizitei Patriciei. Fata asta ar trebui să fie mai atentă la asemenea detalii. Fără a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn 50Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistue în sin. " În van stau locului, stau să mă-ndeamăn
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
respectivi. Am un zarzăr minunat care face fructe mari, aspectuoase, apetisante. Când înflorirea lui a atins apogeul e o plăcere să privești ca la cel mai măreț candelabru din cine știe ce catedrală a lumii, acea frumusețe albă, delicată, cu un miros suav ce-ți îmbată privirea și vrând-nevrând te duce la mirosul specific al fructului ajuns la maturitate, precum și al sâmburelui care-i perpetuează specia. Dacă mai pui alături și zborul harnic al albinelor de curând trezite și ele din hibernare, cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fire de lăcrămioare, grupate în buchete de 101 fire pe care să le ofer ca de obicei colegelor fiicei mele, avându-le ca invitate pentru ziua următoare, ca să le culeagă personal. Și de data aceasta am îngenuncheat în fața frumuseții acestor suave flori, și le-am oferit cu bucurie maximă, rezervându-ne timp de discuții elevate pe parcursul unui timp ce a depășit o oră și jumătate. Le-am făcut promisiunea că în anul viitor să le ofer prilejul de a le culege
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-se în dreptul garajului îngust, adulmecă exalațiile Paradisului cu deosebită plăcere, țepii de păr care îi ieșeau din nări analizând, catalogând și clasificând mirosurile distincte de crenvurșt, muștar și lubrifiant. Inspirând adânc, se întrebă dacă nu simte și o mireasmă mai suavă, aroma delicată a chiflelor calde. Privind la ceasul de mână pe care un Mickey Mouse cu brațe înmănușate indica orele, constată că prânzise doar cu o oră în urmă. Totuși, ciudatele arome îi lăsau gura apă. Intră în garaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Rose interpretă ticul nervos ca pe un semn de timiditate. Îi zâmbi tânărului ca să-i arate că Îl ierta și apoi se uită la fața lui aproape fără să clipească, făcându-l să se simtă și mai nervos. În afară de expresia suavă, de iepuraș care i se Întipărise pe chip, Rose avea alte trei expresii de animal inspirate de Mama Natură, pe care le folosea pe rând În relațiile sale cu sexul opus: expresia blândă, de câine pe care o folosea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iubita Unde te duci? Continua Încet, trist pe când tempoul ținea pasul cu tonalitatea ridicată distinctă a clarinetului și cu sunetul greu de stăpânit al daburk-ăi de pe fundal. Glasul lui Aram s-a Înălțat și apoi s-a prăbușit În valuri suave. La Început vocea lui era timidă, Însă apoi tonul ei a devenit din ce În ce mai hotărât. Ea e lanțul de aur Al amintirilor mele E calea spre Povestea vieții mele. Armanoush și-a ținut respirația, neînțelegând toate cuvintele, Însă simțind tristețea pătrunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu doar optzeci de ani Înainte de nașterea tatei, un mare scriitor și un mare Îndrăgostit, după cum lăsau să transpară textele la care izbutisem să am acces. Și eu, de Îndată ce va fi cu putință, mă voi lăsa În voia unor iubiri suave cu vreo Lili sau vreo Frédérique, cu vreo Zuleika și atîtea tinere italience, care cu siguranță erau mai atrăgătoare În viața de zi cu zi decît În poemele prost traduse care mă plictiseau. Înainte de a putea duce viața de pierde-vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din carne crudă, care părea formidabil, dar nu era. Acest uriaș era Îngenuncheat și nu se putea ridica decât dacă elibera un stol de porumbei. Kitty citi explicația de pe exponat - câteva cuvinte simple, fără nimic politic, care ofereau un comentariu suav despre o reînnoire metaforică. Aceeași lipsă de subiectivism apărea și În descrierea unei armate de dinozauri roșii, din plastic - Fabricat În China. — Pe vremea când eram copil, comuniștii bătrâni, din conducere, inamicii schimbării, erau supranumiți dinozauri, le explică Kitty lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o fotografie și să ia numele unei persoane de contact. Dar continuă să meargă și trecu de studio simțindu-se eliberată și parcă mai ușoară. Se opri să se odihnească pe o bancă. În stânga ei stătea o tânără blondă și suavă, Îmbrăcată În niște pantaloni scurți, zdrențuiți, de blugi și Într-un tricou. Fata nici nu păru s-o observe. Se uita În jos, Îngrozită. Kitty trase cu ochiul spre stânga. Văzu un gândac imens, care urca pe piciorul fetei. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fie dintr-un punct de vedere pur teoretic, fie din perspectiva consecințelor lor practice. Să nu credem totuși că spiritul câinilor e ca un nor de vreme bună care trece ușor, ca o dimineață de primăvară scăldată într-o lumină suavă, ca un eleșteu de grădină pe care plutesc lebede albe, dacă ar fi așa n-ar începe Găsit să scheaune, brusc, jalnic, Și eu, și eu, spunea el. Pentru a răspunde la o asemenea dezlănțuire a unui suflet necăjit, Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
idee că pomenitul zeu ar fi întors spatele, indiferent, propriei sale opere. Da, e adevărat, nimeni nu l-a mai văzut după aceea, dar ne-a lăsat poate ce avea mai bun, suflul, răsuflarea, briza, zefirul, adierea, care acum intră suav în nările celor șase păpuși de lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu știe și să scrie drept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îi suiră în nas și-l obligară să strănute, așa cum face uneori Găsit. Pe măsură ce sapa se apropia de fundul gropii, cenușa devenea tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și moale și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-și cufundă amândouă mâinile în cenușă. Atinse fina și inconfundabila asprime a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul mare și degetele arătător și mijlociu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tunica ta de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii iubiților tăi, nuditatea unei statui! Vârful sfârcurilor tale atinse dinainte suav cu penelul de sclava ta din Malabar, muiat În același carmin ce-ți Însângerează buzele, pline de ademeniri ca o rană! Rodin abia mai respiră. Lungile-i abstinențe, viața cheltuită Într-un vis de putere n-au făcut altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
plângă că era târziu, că el voia să se Întoarcă acasă, că nu mai avea salivă, etcetera etcetera, punându-l În Încurcătură pe don Tico, care aștepta rușinat În fața comandantului. Și În momentul acela, Jacopo, Întrezărind În aureola amiezii imaginea suavă a Ceciliei, spusese: „Dacă-mi dă el trompeta, mă duc eu“. Lumina recunoștinței În ochii lui don Tico, transpirație de ușurare a bietului trompet titular. Schimb de instrumente, ca Între două sentinele. Iar Jacopo Înaintase În cimitir, condus de psihopompul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se întrupeze-n vale alte umbre sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare albul inului sorbind. Să întindă pînza-n iarbă fete, alte sunt la rând. E același, nu-s aceiași. E același unic soare tâlc suav învederînd. Ca să coloreze ceasul fluturi - alții sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare ce-nfierbîntă roua, vânt. Sa îndure moartea-n vară alte spice sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fără a depăși vreun pic limita de viteză, iar mama era bucuroasă, ca și când ar fi mers pe Lună, nu la o grămadă de pietre, și, la un moment dat, Începuseră chiar să cânte. Când cânta, avea o voce limpede și suavă, care nu semăna deloc cu vocea ei. De câtva timp, În fiecare joi, mergea să cânte Într-un piano-bar, al unui prieten În spatele Pieței Navona. Gratis, sau aproape gratis - dar mama spunea că fără muzică n-ar mai putea trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar Într-o sută cincizeci de exemplare și era destinat prințeselor, vedetelor pop și nevestelor de sultani - ea Îl obținuse doar datorită prieteniei sale de mai bine de zece ani cu directoarea de marketing. Cele mai bune sunt polonezele, spuse suav mama Matildei. Parohul nostru ar putea... — A, nu! Polonezele nu! Nu-ți lua o poloneză, doamnă Fioravanti, spuse o femeie al cărui nume Maja se străduia zadarnic să și-l amintească. Aceasta Îi fusese deja prezentată și n-avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bărbații duc o femeie pe care o vor În patul lor. Dar În seara asta ea și tati puteau să mănânce scoici și să se prefacă că sunt logodiți. Îi surâse și se agăță de brațul lui. Îl ademeni, dulceagă, suavă, ca un demon. Hai să lăsăm aici monstrul, i-l plasăm mamei, În seara asta și mâine și duminică, ce ne pasă? Plecăm doar noi doi. Antonio Îi mângâie părul. Avu ciudata impresie că Valentina, fără a-și da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să taci. Să taci din gură Și să asculți ce vreau să spun! Când te gândești tu, inimă nebună, Că m-ai făcut să plâng atâta timp, Ar trebui să taci! Să te avânți și să te prăbușești! Și noi, suav, asemeni muzei Ne-om întâlni pe mare, în furtună. Dar până atunci tu, inimă nebună, Taci din gură! Destin alb-negru Mă înfățișez spre adevăr Și caut să fiu înțeleasă De doi stâlpi muți Ce mă îmbrățișează. Sunt eu Și aș
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Adesea eu mă regăsesc, Copil cuminte ce învață S-asculte o povață-n viață. Din glasul dulce, părintesc, Am învățat să mă căiesc, Să cresc precum stejaru-n viață, Privind întotdeauna-n față. Să știu să cânt și să iubesc Și suav să povestesc, Să fiu prietenos în viață Să am răbdare și speranță. Copilăria e un joc Plin de lumină și noroc, E cartea mare, larg deschisă Eu să pătrund pe-a ei foiță. Să fii eroul pozitiv, S-alungi gândul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împlinirea unui vis, Un vis în care să zbor mi-aș dori Și aș vrea să pot vedea adeseori Nu falsitate, nu actori Ci mulți oameni doritori De-adevăr. Zburător În mintea mea lucruri ciudate se petrec: Ca un cântec suav Gândurile îmi curg șiroaie În fața mea doi ochi albaștri se găsesc Aducând cu ei o ploaie de fericire Sunt tandri și buni. Și m-atrag înspre ei Dar nu-nțeleg cum de sunt capabili Să mă prindă-n vâltorile lor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea doi ochi albaștri se găsesc Aducând cu ei o ploaie de fericire Sunt tandri și buni. Și m-atrag înspre ei Dar nu-nțeleg cum de sunt capabili Să mă prindă-n vâltorile lor. Toamna mea Toamna, dulce și suav surâs Cântec nemuritor și lin Veșnic și curat, Ușoară adiere, E-un vis purtat Pe aripi de timp Firavă și sublimă tăcere Aceasta este toamna mea. Toamna mea. Totul din albastru Plouă cu albastru de toamnă Peste cerul infinit. Plouă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]