3,238 matches
-
din care cunoașterea izbutește să iasă, sfidând natura fizică, decât dacă ajunge ca însăși cunoașterea să nu fie o altă gaură neagră. În fapt, cunoașterea specifică științelor sociale mereu are o problemă care o ține aproape de o dramă: ideea creează subiectivitate dacă aceasta creează la rândul ei obiectualul care se întoarce împotriva subiectualului. În științele sociale ideea nu este sigură dacă nu luminează sau întunecă perspectivele acțiunii conștiente, dacă limitează ignoranța prin extensia consecințelor acțiunii sau lasă intactă ignoranța, cum ar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
confruntă cu probleme din clasa celor de haos și au funcțiuni dedicate raționalizării surselor de haos localizate în logica intersubiectivității. SME sunt esențial diferite de sistemele și modelele fizice pentru că orice legitate, orice recurență și orice singularitate se originează în subiectivitate și intersubiectivitate. SME, cum spun epistemologii, conțin observatorul, iar acesta influențează evoluțiile ca parte indisolubilă. SME, deși pot fi analizate ca macroentități precum planetele, ele au comportamente de tip cuantic; incertitudinea și nelocalizarea sunt la ele acasă, deși într-o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
setului de valori, rejectarea unora din arsenalul de încredere pentru forța lor explicativă diminuată sau epuizată și adoptarea altui set învestit cu încredere gnoseologică și de legitimare a consecințelor ce acutizează perceperea ca nou a altui context pune accentul pe subiectivitatea procesului de schimbare, ca nivel de înțelegere și explicare a utilității de confort spiritual și material. Cele trei concepte, până la urmă, nu descriu evoluția ca istorie factologică propriu-zisă, ci ca traseu al conformării omului la tensiunile dintre condiția umană și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pregătesc pentru învățământ sau pentru cercetarea filosofică. Ei se adresează pescarului, dulgherului sau țesătorului care trec pe acolo și care, uneori, se opresc, ascultă, aderă, apoi se convertesc la un mod de existență specific orientat spre crearea de sine ca subiectivitate fericită într-o lume dominată de negativitate. Prin urmare, filosofia nu este o jonglerie vizând arta pentru artă, închinând un cult fetișurilor ideale și conceptuale; și nicio disciplină închisă destinată unei elite care, practicând-o într-un mod incestuos, confiscă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și neobișnuite, stranii și exotice, bizare și pitorești! Sensul nu este dat a priori, ci a posteriori. Dionisiace în purul „fapt-de-a-fi-în-lume”, producțiile filosofice devin apolinice după o operație a spiritului: ordinea decurge dintr-un efort intelectual subiectiv. Eu revendic această subiectivitate - și nu cred în obiectivitatea revendicată de sufletele nobile care disimulează logica prelevărilor lor la fel de ideologice ca ale mele. Diferența dintre ele și mine? Faptul că eu îmi mărturisesc presupozițiile: eu propun istoria unei filosofii care nu se constituie împotriva
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fac dificil - dacă nu chiar imposibil - efortul de autopurificare. Țelul este autonomia, independența, absența suferinței, a tulburărilor, existența fericită și viața filosofică ce o permite. Exercițiile spirituale, reflecțiile, dialogurile, meditațiile, relațiile de la magistru la discipol, toate acestea vizează edificarea unei subiectivități radioase, solare, independente și libere. Iar din făurirea acestei individualități se naște o plăcere, plăcerea în sine. Eudemonismul face atunci posibil hedonismul - pe care-l definește capacitatea de a te bucura de tine însuți ca de o ființă ce trăiește
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără a risca să fie acuzat de plagiat. Pseudonimele erau frecvente, iar acum trebuie să descâlcim ițele: un text semnat Platon nu este neapărat al lui, dar îl are cu siguranță ca sursă de inspirație, în ciuda ansamblului de distorsiuni datorate subiectivității epigonului. 2 Vademecum hedonist. Scurtul text al lui Hipparh pare mai apropiat de înțelepciunea populară decât de filosofia propriu-zisă. O înmănunchere de sentințe semnate Democrat (sic) și prezentate în mod obișnuit ca aparținându-i lui Democrit. Îmi vine greu să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist apără cauza individului, atacând comunitatea, vinovată că fabrică în serie subiecți docili și formatați astfel încât să se supună ordinii colective. Etica individualistă și antisocială presupune o opțiune net hedonistă. De altfel, ea generează situația
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
politica și la etică, pe care o cheamă, o solicită și de care are nevoie. Colectivitatea se reduce la suma indivizilor care o compun. Nu există transcendență făurită prin intermediul legăturii ori al relației și care s-ar naște din agregarea subiectivităților. Nu există mistică comunitară la Antiphon, ci doar o imanență care recuză toate fabulele grecești bazate pe nomos: indexarea gândirii dominante asupra legii civile permite o diferențiere între cetățeni și sclavi, între ființe de prima categorie și indivizi de mâna
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
asemănătoare cu ale noastre, noi cei care trăim astăzi, formați de imaginarul dualist creștin. Astfel încât plăcerile sufletului și cele ale trupului, deosebite doar artificial, desemnează niște jubilări similare, deoarece sunt resimțite, trăite și percepute de aceeași identitate corporală, de aceeași subiectivitate carnală. Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează a face din cele cinci simțuri modalitățile cunoașterii și căile de acces la certitudine - ea însăși conjecturală și relativă față de subiectul care percepe și își redă percepția. Această plăcere corporală dă măsura
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate -, de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
indivizi solicitați de gândire și convertiți la înțelepciune, performanța merită să ne oprim puțin asupra ei. Philodem și ai săi aduc mărturie în acest sens. Iar tensiunea lor vizează o capodoperă ciudată: edificarea sinelui, scrierea și confecționarea propriei identități, sculptarea subiectivității proprii ca și cum ar fi o operă de artă - o marmură asemenea Doriforului sau lui Heracle ale lui Policlet ori Amazoanei lui Phidias, trei dintre operele expuse în vila lui Piso. Pentru a atinge acest țel, mijlocul potrivit este buna întrebuințare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unui preot ori al unui filosof... În vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu Pitagora...), surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... 4 Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenoanda manifestă câte o particularitate față de maestrul său. Ocaziile de subiectivitate rămân rare în acea epocă, pentru că pe atunci nu se alerga, ca astăzi, după originalitate cu orice preț. Nimeni nu gândea noutatea ca o garanție sigură a profunzimii. De unde un număr considerabil de texte semnate Platon sau Aristotel, în literatura
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un timp mort, de așteptare. Noi epuizaserăm toate întâlnirile, mai discutam cu ei la ședințele cu părinții, că e posibil, că foarte repede” (lider proiect, Topești, Gorj). Diferențe în evaluare. Mecanisme de control al calității procesului de evaluare Evaluarea, între subiectivitate și lipsă de omogenitate Problema subiectivității umane în evaluare este frecvent abordată de specialiști, indiferent de aria specifică în care aceasta se poate manifesta. Poate reprezenta ea un risc și în domeniul evaluării proiectelor de dezvoltare comunitară? Cu ce implicații
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
epuizaserăm toate întâlnirile, mai discutam cu ei la ședințele cu părinții, că e posibil, că foarte repede” (lider proiect, Topești, Gorj). Diferențe în evaluare. Mecanisme de control al calității procesului de evaluare Evaluarea, între subiectivitate și lipsă de omogenitate Problema subiectivității umane în evaluare este frecvent abordată de specialiști, indiferent de aria specifică în care aceasta se poate manifesta. Poate reprezenta ea un risc și în domeniul evaluării proiectelor de dezvoltare comunitară? Cu ce implicații? Organizarea unor vizite în teren, construirea
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
apariției diferențelor în evaluare? În cazul programelor de dezvoltare comunitară adresate unei arii geografice largi, confruntate, astfel, cu o cantitate, o diversitate și o răspândire mari ale inițiativelor locale, a căror evaluare presupune implicarea unei echipe largi de evaluatori, problema subiectivității umane este dublată de cea a posibilei lipse de omogenitate în evaluare: dacă un evaluator, oricât de „subiectiv”, poate fi egal în toate evaluările realizate, problema care se pune este în ce măsură 50 de evaluatori, să zicem, vor ajunge întotdeauna la
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Dat fiind faptul că numărul proiectelor depuse explică 86% din variația totală, permisivitatea evaluatorilor contează doar pentru 2%. Oricum, influența acesteia din urmă e mai degrabă neimportantă, comparativ cu a celuilalt predictor. În cazul proiectelor de dezvoltare comunitară, riscul intervenției subiectivității umane în evaluare este cu atât mai ridicat cu cât aceasta își propune să abordeze aspecte sociale complexe, precum, în cazul FRDS, nivelul de încredere în interiorul și în afara comunității sau istoricul și perspectivele participării comunitare (capitalul social), capacitatea comunității de
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
angajat să-i ajute cu oameni calificați, cu material, dacă e cazul, iar oamenii sunt conștienți că trebuie să aibă grijă de ce e al lor. Punctaj: 10 Mecanisme de control al calității procesului de evaluare Cum poate fi diminuată incidența subiectivității umane și a celorlalți factori ce pot genera diferențe în ceea ce privește rezultatele evaluării unei propuneri de proiect? Analiza cazului FRDS scoate în evidență câteva astfel de mecanisme, care au asigurat reușita demersurilor organizației. Un prim mecanism este cel de recrutare și
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
cotidiană normală sunt, după C.I. Gulian, „infime și insignifiante” pentru omul normal; ele capătă o expresie tulburătoare, dramatică și plină de consecințe grave doar la nevtopați: „Nu originea biologică a vieții sufletești a eului, nu existența instinctelor, a inconștientului, a subiectivității etc., ca atare, sunt hotărâtoare din puct de vedere global antropologic, ci rolul lor faptul dacă ele pot fi transformate în pârghii ale vieții sufletești, dacă pot fi «supraetajate» și integrate ca mijloace de către conștiință, voință, etos”. (op. cit., p. 146
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un statut social, un rol social etc. nu face să dispară nevoile lui individuale de securitate, adaptarea, realizare de sine, cerințele lui axiologice, complexele de superioritate sau inferioritate, experiența biografică, cuprinzând anume asociații afective, reușite și ratări, într-un cuvânt subiectivitatea lui”. Important este ca momentul contradicției între interesul individual și cel general (cel al comunității în care trăiești) să poată fi depășit; acesst fapt poate fi realizat printr-un proces care vizează necesitatea unei compatibilizări a intereselor proprii cu cele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
latură blestemată a existenței care cade sub incidența Legii și să-și dedice toate forțele edificării unei interiorități creștine. Dintre cei doi, Münzer ar fi mai perspicace, Întrucît el prevede că, saturat de mierea rugăciunii și a harului, sufletul (interioritatea, subiectivitatea) va ajunge atît de copleșit de dulceață, Încît va Înceta să mai existe: Wer den bitteren Christum nicht will haben, wird sich am Honig totfressen (Cine Îndepărtează de la el amărăciunea lui Cristos va mînca atîta miere, că va muri). Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajunge atît de copleșit de dulceață, Încît va Înceta să mai existe: Wer den bitteren Christum nicht will haben, wird sich am Honig totfressen (Cine Îndepărtează de la el amărăciunea lui Cristos va mînca atîta miere, că va muri). Într-adevăr, subiectivitatea luterană avea să se dovedească precară și toate Încercările de a-1 Întîlni pe Dumnezeu pe terenul interiorității se vor lovi În curînd doar de Înfricoșătoarea lui tăcere. O dată cu Hegel, locul autenticității istoriale se mută definitiv din religie În filozofie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
discipline matematice au dezvăluit caracterul organizat al acelor fenomene care au o aparență cît se poate de anarhică, iar matematicianul Rudy Rucker (Mind Tools, 1987) a mers pînă la a da o definiție matematică celui mai anarhic fenomen dintre toate: subiectivitatea individuală. Practic nici un sector al lumii și al existenței umane nu poate să nu fie definit ca un joc mental, cu reguli certe și deseori cu rezultat incert. Printre obiectele ideale sau jocurile mentale avînd ca obiect idei, devine astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]