5,752 matches
-
ajutaseră deloc să vadă lumina zilei, că era cu nervii îngropați în tortură, dar iată că azi renăscuse, azi vedea soarele în toată splendoarea lui, simțea cum căldura și strălucirea lui o cuprinsese în mreje, așezându-i pe chip plăcerea sublimă. Frunzele scânteiau, iar florile din curte erau ca niște copii jucăuși ce-și dansau corolele prin văzduh și-și împleteau policromiile în natura vie, plină de viață și lumină. Era o minune, era un miracol, iar Catrina îi mulțumea lui
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Fericirea_suprema_cristea_aurora_1367044795.html [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
Lector de carte: Maricica Stroia. Traducere în limba franceză: prof. Virginia Bogdan Editor: Gheorghe A. Stroia Poeziile lui Sebastian Golomoz, integrate în paginile unei scrisori au în ele simțirea, gândirea și spiritul candorii primare dăruite Alexandrei din necesitatea unei receptivități sublime, deschiderii lui - asemeni unui cavaler, prin a scrie vers după vers care stă la baza trăirilor sale sufletești, interferențelor sentimentale de la care învață din propia-i experiență. ,, Lucrând la fabrica de vise A deschis porțile închise Rămâne o baladă pentru pian
UN CUVÂNT, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1423484604.html [Corola-blog/BlogPost/375979_a_377308]
-
primit ca o revelație.[1] Andrei Tarkovski este considerat Cel Întâi Chemat al artei a șaptea și nu întâmplător, deoarece el stabilește prin filmul său o legătură deosebită între creație și cel care o privește, încât acesta “experimentează o stare sublimă și purificatoare. În această aura care unește producțiile si audiența, cea mai pură parte din noi se descoperă și avem o dorință intensă de a o face liberă. În aceste momente ne recunoaștem propriile adâncimi spirituale și cele mai profunde
TARKOVSKI ŞI CĂLĂUZA SPRE SACRU de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aliona_munteanu_1406453165.html [Corola-blog/BlogPost/349385_a_350714]
-
fenomenul, fie și pe scurt. A DEBUTA - înseamnă a te pregăti și a-ți asuma să înfrunți încercări letale, capcane seducătoare spre neant, spre orgolii sterpe, spre...tot ce te va apropia, treptat și teribil-grav, secătuitor de forțe obișnuite și sublim (întru ne-obișnuire/grea-obișnuire!), de Revelația Sinelui-Cel-Ocultat, de fanta cosmico-spirituală, prin care începi să vezi/recunoști/identifici și smulgi măștile oribile și exaspera(n)te, ale aparențelor unui fenomenal pervers și pervertit, chiar și/mai ales în inima Dumnezeirii Artei
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU by http://uzp.org.ro/un-debut-pe-deplin-onest-meandre-de-catalin-nicolae-moldoveanu/ [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
un târziu, amețit, s-a oprit pe floarea unei crăițe cărămizii. Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reușit să-i descifrez misteriosul mesaj. Dar crăița s-a înclinat delicat sub îmbrățișarea lui, de parcă ea ar fi înțeles sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele... căci aveau scânteieri diamantine. Nu știu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanță de albastru-cenușiu, asemănătoare cețurilor
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/Craiul_indragostit_floarea_carbune_1371720244.html [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
crăița. Atunci, mi-am spus: poate că și el este un crai! Am să-i schimb numele și am să-i spun, „craiul îndrăgostit”. Când își contempla cu atâta iubire crăița, i-am făcut câteva poze pentru a imortaliza clipa sublimă. Fluturele acesta este un îndrăgostit cu atitudine, un Don Juan zburător...Frânt, de atâta zbor și căutare, Craiul a găsit, în sfârșit, ceea ce căuta, atașându-se tot mai mult de floarea iubită... Mantia nopții a coborât peste tărâmul Cetății Soarelui
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/Craiul_indragostit_floarea_carbune_1371720244.html [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
Limba romilor- deși romii niciodată Nu au scris nimic despre limba lor. Culmea doctoratelor este Să-ți dai doctoratul în limba țigănească Cu profesoara de...thailandeză! Se poate în România! Avem doctori în istoria romilor... ISTERICII romilor sunt doctori în Sublima necunoaștere țigănească. Îl invit pe un doctor rom în istorie Să-l întrebe pe un rom ce înseamnă numele de rom. Tăcere, catafaticul catafalc al istorie tace... Dar totuși, se poate! Îl invit pe un doctor în antropologie romă Să
MIJI-KAREA KASHTALEILOR DOCTORI ÎN KHUL-TURĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1467791706.html [Corola-blog/BlogPost/375710_a_377039]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > DEFININD IUBIREA Autor: Remus Strugar Publicat în: Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Definind iubirea Despre iubire, suflet, Măi lasă-mă să cuget, Nu-i teatru nici nu-i film, E doar ceva sublim. Mai mult ca o trăire, O flacărä-n simțire, E chiar o puritate, De gânduri și de fapte. E veche de când lumea, Și-a înflorit în timp, La fel precum o floare, Ce-a răsărit pe câmp. Acum îți spun pe
DEFININD IUBIREA de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/remus_strugar_1480019636.html [Corola-blog/BlogPost/342698_a_344027]
-
vieții controversate roluri, Sub măști, în ore mute, reinventăm povești. Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri, Tribut ne pun pe vise toți vămeșii lumești. Ne pierdem în hătișuri, cotrobăind în gânduri, Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive. Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi De-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe, Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine
CER DREPTUL LA IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1426152361.html [Corola-blog/BlogPost/365647_a_366976]
-
vorba - era tradiția, educația din familie și teama de Dumnezeu!?...Ni se propunea un Dumnezeu al iubirii (loc rezervat ceva mai târziu Partidului „biruitor” și atoateocrotitor și dictatorului „demiurg” , supralicitat de poeții de curte cu imberba, găunoasa și regretabila metaforă - sublimă în imanența ei - de „Dunăre a gândirii”!?) cu un Dumnezeu pervertit în tot atâtea instanțe superioare câte pedepse ar fi „meritat” natura, gravitatea abaterilor și abdicărilor necredincioșilor de la conduita și morala creștină. În locul unui Dumnezeu al iubirii necondiționate și nemărginite
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Confesiunile_unui_nedus_la_biserica_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
pare așteptarea. Surâde trist, cuprinsă-i de dorință Și ochii-i umezi te-mbie la amor, În brațe-o port, în drum spre dormitor, E vremea ca să fim o singură ființă! Serena luna prin geamuri ne veghează Cum clipe trec sublime, din ceruri, lăcrimează. **** Ce vrăji mi-i fi făcut de sufletul îmi arde Și doar la gândul tău simt valuri de răcoare Când tu nu ești rău inima mă doare Și doar tristețea alăturea îmi sade. Ce taine-ascunzi în tine
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Incantatii.html [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
tu mă înalți spre vârf de munte și mă coborî în fund de mare. te trec în lung, te trec și-n lat sub trupul meu , fermecătoare, tu deschizandu-te în floare m-ademenesti înspre păcat. și-n clipa-aceea de sublim noi stim cu moartea pentru ce plătim. **** Tu mi-esti și întuneric și lumina, Privirea mea pe trupul tău îmi scald , Mă oglindesc în ochii-ti de smarald Și îți contemplu întreaga ta grădină. Iubirea , acest templu de bazalt Cu
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Incantatii.html [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
mi se pare rece și zilele îmi par deșarte. pe buza mea ești strop de roua la gâtul meu mărgăritar frumoasă că și-o luna nouă, ești vinul dulce din pahar. tu cântec mi-esti și poezie cărarea mea către sublim a nopților îmi ești feerie și-a inimii veșnic suspin. mă dor și zile ,nopți mă dor, să-ți simt arsura buzelor. **** De s-ar întoarce clipă să fim iar împreună, Să ne plimbăm zâmbind sub razele de luna , Săruturi
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Incantatii.html [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
atenuat și înmlădiat pe corzi vocale de mătase, fără urmă de asprime, cu acuratețe, cu melancolie, cu dulceață de fruct copt. Era un muzician care nu șovăia cu o singură notă muzicală, nu falsifica, armoniza, cânta complex, clar, pasional, puternic, sublim, totalmente acaparator! Din păcate, prea puțin - spre deloc - știut în România, Toše Proeski a avut un har, un umanism și un destin atât de pătrunzător în istorie încât până și neființa sa s-a transformat din schemă convențională abstractă a
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1437493143.html [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
Toate Articolele Autorului Ecou de viață Oftările în colier se-adună Ca salbă unui ticăit de ceas. Stele-s împletite în cunună... Ascult cum calcă al clipitei pas. Secunda zboară spre senin, Cu aripile albe de mătase... Să-mbrățișeze iar sublim Popasul veșniciei la fereastră. Bătăi de pleoape-n taină se aud La poarta infinitului a rugă... Scânteia-n brațe de amurg Se scaldă în privirea taciturnă. Deși e noapte, cred în dimineață Versuri din mine zorii revărsând, Un ceresc ecou
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1461754841.html [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
genele ierbii s-au aplecat. Norii plâng sub lumina ce țese Raze de soare ce s-au revărsat. Încântată de vreme, mierla Dă recitaluri voioasă prin crâng... Florile atinse stau neclintite. Întreaga natură-i vrăjită de cânt. În aer plutesc sublime miresme Îngeri se plimbă în zorii de zi... Cerul tainic iar tandru șoptește Versuri de iubire pentru a ne trezi. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Alai Mâinile vântului mângâie duios Pletele lungi ale câmpului, Fredonând tandru și melodios Simfonia de iubire
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1461754841.html [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
ierbii-s unduitoare Sub palmele adierii seninului... Bat timid la porțile de soare, Pline de lumină ale răsăritului. S-au înfrățit florile-n tăcere, S-aducă în privire colț de rai... Să-nmiresmeze lumea în simțire Cu-al vieții veșnice sublim alai. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Ecou etern de viață / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1461754841.html [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
care uneori prind contur în jurul unor fire împletite din senin și frumos, din ele izvorând și înălțându-se vise plutitoare în voie printre nori albi traversând necontenit ceruri azurii, ce duc cu dânsele departe de tot emoții, povești și stări sublime, îmbrăcând adesea suflete în haine ușoare, sclipind de euforii ale timpurilor vesele!... Miracolul coboară pe neașteptate pe scările Universului, aducând cu sine întruchipări ale irealului de dincolo de rațiuni pătrunse ale firescului uman, pentru o clipă pământeană conducând spiritul printre alei
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1474998737.html [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
o preferă, Rușinii lașe-i pune barieră Și se jertfește cu curaj, îndată. Doar înainte, drept și cu răbdare El merge, cu încredere senină Spre țelul său, prezent mereu în zare. Cu inima de dor și patimi plină Ajunge la sublima transformare, Și capătă putere de regină. PIONUL NEGRU Deși e negru, nu e rău deloc, E tot ca noi, pe tablă, un pion, Nu e nici asasin și nici spion, Doar un actor, în cel mai aprig joc. Vegheat de
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1443256002.html [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ALTARUL SUFLETULUI MEU Altar ceresc visam azi-noapte Și mă rugam cu legământ, Mi se părea că tainici șoapte Se slobozesc către pământ. Acolo un sublim veghează, Cu lucruri bune ne deprinde, Pre chipul Lui, copil botează Și cu credință îl cuprinde. Când m-am trezit spre a trăi, M-am întrebat cu-ngrijorare De ce există „a muri” Când viața-i binecuvântare? DESTIN DE POET Cuvinte
ALTARUL SUFLETULUI MEU (POEME) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1412150113.html [Corola-blog/BlogPost/353074_a_354403]
-
Se strâng și se combină-n joc, Se derulează în destin, Și ard ca lemnele în foc. Din gândul cald se contopesc, Din harul vieții, cel divin, Și toate-n suflet se unesc Să facă totul nestrăin. Din ele prin sublim ceresc Se nasc doar versuri în secret, Și cei din jur le pomenesc, Sub semnul unui nou poet. BRIZA MĂRII Val de aer, dinspre mare, Vine ca o mângâiere, Într-o briză iubitoare, Ce aduce-n gând tăcere. Cu privirea
ALTARUL SUFLETULUI MEU (POEME) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1412150113.html [Corola-blog/BlogPost/353074_a_354403]
-
formă și culoare, mireasmă preacurată venită de la Soare, Iar printre-a ei petale broboane de lumină culese-n zor cu grijă de magica albină. Ce-o-ndeamnă pe albină să strângă din grădină polenul cu nectarul trimis de unda lină, sublimă și divină? În lumea asta strâmbă din noaptea pribegiei, e dreaptă doar Lumina din clipa veșniciei, eternă e iubirea și firea preacurată care ne-o dă Bătrânul, ce-i bunul nostru Tată. S-ascunde veșnicia în satul românesc, în tot
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_borbei_1446990052.html [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
știu dacă va fi așa curând un alt Sebastian în brațele mele și eu în patul lui. Să știi că te-am iubit, chiar dacă am făcut-o ca o școlăriță, uneori cu teamă, alteori cu jenă, dar mereu când trăiam sublimul, uitam de toate acestea și eram fericită în brațele tale, chiar dacă mă mai pot numi încă mult timp o copilă. - Repet, ai grijă de tine și ne-ai face bine la amândoi dacă vei păstra în continuare discretă relația noastră
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1455515773.html [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
numi subcomisar în locul zbirului pe care-l dezarmasem.” Apărută la 21 noiembrie 1896 în „Epoca”, scurta povestire a lui Caragiale, intitulată Boborul, ne prezintă istoricul unui stat: Republica de la Ploiești. Luptând împotriva „tiraniei”, Caragiale ne va supune altei tiranii: tirania sublimului, pentru ca imediat după aceea, la numai câteva rânduri să ridiculizeze totul. Tirania sublimului va lua forma hilarului, grotescului, bufoneriei. Dealtfel însuși Călinescu se întreba cu obstinație dacă se poate pune vreun temei pe confesiunile sale de levantin. Sedus de marea
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
în „Epoca”, scurta povestire a lui Caragiale, intitulată Boborul, ne prezintă istoricul unui stat: Republica de la Ploiești. Luptând împotriva „tiraniei”, Caragiale ne va supune altei tiranii: tirania sublimului, pentru ca imediat după aceea, la numai câteva rânduri să ridiculizeze totul. Tirania sublimului va lua forma hilarului, grotescului, bufoneriei. Dealtfel însuși Călinescu se întreba cu obstinație dacă se poate pune vreun temei pe confesiunile sale de levantin. Sedus de marea farsă a utopiei, prea tânărul pe atunci, Caragiale, proferă pe un ton catilinar
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]