3,015 matches
-
Îi punea Încă un cub de gheață În pahar amintindu-și de gluma formidabilă pe care i-o spusese cu adevărat rotofeiul cînd Îl condusese pînă la apartamentul lui, În drum spre casă. Îl lăsase pe bietul Romero lac de sudoare de atîtea gustări pipărate și băuturi tari cîte dăduse pe gît la barul Cuneo. De la sudoare au ajuns la căzi, care, după formă, numai căzi nu păreau și plăcile de faianță transformau apa Într-un petec de cer, parcă intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i-o spusese cu adevărat rotofeiul cînd Îl condusese pînă la apartamentul lui, În drum spre casă. Îl lăsase pe bietul Romero lac de sudoare de atîtea gustări pipărate și băuturi tari cîte dăduse pe gît la barul Cuneo. De la sudoare au ajuns la căzi, care, după formă, numai căzi nu păreau și plăcile de faianță transformau apa Într-un petec de cer, parcă intri Într-o piscină, darling. Deodată, la pagina o sută douăzeci și trei dintr-o revistă, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e culoarea cea mai potrivită cu viața ei sau poate fiindcă fata ei nu s-a mai Întors niciodată, cu un chip de bocitoare și părul negru ca pana corbului, ud din pricina transpirației, căci e veșnic asudată și picăturile de sudoare Îi șiroiesc pe față și poate fi recunoscută de la mare distanță și Carlos o zărește cel dintîi și-și spune În sinea lui: uite că vine Coana-mare, așa-i zice el. Arminda Îmbătrînește În slujba stăpînilor legîndu-și soarta de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou se transformase Într-un robot, devenise femeia care calcă, ascunzîndu-și fața Între șuvițele lungi și negre ale părului și nimic mai mult. Cel puțin dacă ar fi fost Nilda, ar fi Întrebat-o și ea, cu broboane de sudoare pe frunte, ar fi bolborosit cîteva cuvinte printre care Florida și rudă, abia șoptite, iar Nilda ar fi Înțeles imediat. Dar Nilda nu mai era acum și ea o să calce la nesfîrșit cămășile stăpînului, Îmbătrînind și topindu-se de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a lua legătura cu bucătăria: vă rog să strîngeți și să ascundeți sticlele de whisky, mulțumesc. CÎnd Își ridică privirea și se uită de jur Împrejur cu aceeași bună dispoziție, văzu că Julius Îl țintuia acuzator. O picătură grea de sudoare se prelinse pe părul lung și negru al Armindei, udînd, cînd căzu lîngă un nasture, mătasea cămășii de culoarea fildeșului. Arminda descoperi picătura, dar, alături de ea, la un capăt al scîndurii de călcat, avea un vas cu apă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se contopea cu căldura soarelui, care Încă ardea pătrunzînd prin fereastră și uneori făcea să scapere scîntei În geamuri, acum cînd ea stătea lîngă fereastră și se uita din cînd În cînd, deschizînd și Închizînd mereu ochii... Picături grele de sudoare se prelingeau pe părul lung și negru al Armindei, udînd, În cădere, mătasea albă a cămășii. Ea le vedea, era ostenită; Își ștergea atunci palmele de rochia neagră și apăsa din nou fierul. Începuse să obosească, soarele asfințea, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că n-avea nevoie de ele, fiindcă el nu voia să devină un Tarzan ca ăștia doi. „Nici nu mă gîndesc, Își spunea; e curată sclavie“. Era de ajuns să te uiți la ei cum ridică necontenit halterele, lac de sudoare, Îmbrăcați În plastic ca să asude și mai tare și să elimine cel mai mic surplus de grăsime; grăsime pe care de altfel numai ei o observau, ca urmare a celor trei sau patru zile cînd, din pricina călătoriei și a Crăciunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult scandal, cu cît era mai mare scandalul cu atît o plăteau mai bine, cu cît o plăteau mai bine cu atîta avea și ea din ce plăti taxa la colegiul iezuit unde Învăța băiatul ei, voia să scalde În sudoare o carieră de avocat pentru băiat, nu o lăsau să plece, o chemau, o nouă gamă de lovituri tabu, coate și palme, palme și coate, lovituri numai cu coatele, două lovituri cu un singur cot. toate le știa bateristul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
loviturilor lui, o subjugase iar: tun-tun... tun-tún... tun-tún tun-tún tun-tún tun-tún tun-tún tun-tún tun-tun tun-tún tun-tun-tac tun-tun-tac tun-tun-tac tún-tun tún-tun tun-tun tun-tun tun-tun-tac-tac tac-tác tac-tác tac-táctac-tac-tún tun tun, Gloria Symphony căzu moartă, a murit În ropote de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale bețivilor și clienților care băuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în timpul celei mai dulci dintre tor turi, am văzut-o rugându-mă să vin mai aproape de gura ei cu buzele tumefiate de dorință. Am văzut urmele de degete care înfloreau purpurii pe pielea ei aurie. Am văzut un bob de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
alb, mărunțel, furios ca un taur, comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sfîșiați, ca și noi, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit, fără cuvinte, oare n-au purtat și ei - acești tineri din trecut, Garfield, Arthur, Harrison și Hayes -, așa cum am purtat și noi, În micile lor sălașuri de oase, sînge, țesuturi, sudoare și agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței și a foamei mistuitoare pe care o poate Îndura un om, pe care a cunoscut-o omenirea? Nu s-au rătăcit și ei? Nu s-au rătăcit și ei, cum ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ironie plină de regret, dar și de Îngăduință: — Ei, iată-ne din nou Împreună! Omul Înalt trăiește o ciudată aventură, are parte de o educație aspră, dar prețioasă. Căci În cele din urmă ajunge să cunoască, cu prețul trudei și sudorii și al frămîntărilor amare, o omenire aspră, dar nu Însingurată. Ajunge să capete un fel de Înțelepciune rară, pe care n-o mai cunoaște nimeni pe lume. Și, prin forța misterului straniu și pătimaș al destinului său, se simte atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cîteva ori de la un capăt la altul al străzii, Jim“ - și-au Început să fugă, soldatul și bătrînul Mackery, cît Îi țineau picioarele, de la un capăt la altul al străzii În soarele arzător. Ei, și cînd s-au oprit curgea sudoarea șiroaie pe el, adică pe Mackery, și se zice că yankeul s-a apropiat de el, l-a mirosit și-a strigat: „Așa e, fraților, pe cinstea mea. E negru. Dați-i drumul!“. Oricum, așa a rămas povestea. Ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
moale. Trei sau patru cai într-un galop lînced în drumul lor spre grajd. Trupurile lor enorme au trecut pe lîngă mine pe amîndouă părțile; era prea tîrziu să mă feresc din cale. Coaste, frîie, piele scrîșnind. Le-am simțit sudoarea caldă, mirosul de bălegar și pămînt. Cineva sudui și spuse că ar trebui să am grijă pe unde merg. S-a auzit înăbușit printre arbuștii înalți ca și cum ne-am fi găsit sub apă, chiar mișcarea cailor părea să fi devenit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și cu îndemânare. Acest lucru ne era confirmat de grafica alb-negru a clasei muncitoare, cu profilurile abstract colțuroase ale oțelarilor lângă lingurile lungi cu care scormoneau în furnal. Îmi amintesc că lumina șuvoiului de oțel topit făcea ca bobițele de sudoare să strălucească pe fruntea lor asemenea unor mărgăritare de preț. Tot așa încinse de vipie erau și femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în așa fel încât torpoarea de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când spun treaba asta tocmai îmi ridic puțin chipiul mai spre creștetul capului ca să-mi șterg fruntea de tribun năpădită de sudoarea omenească. La taifasul european Tare mă încearcă o nestăpânită curiozitate acu, în vremea campaniei electorale, să ascult ceea ce prea puțini sunt interesați să audă: și anume discursuri și mese rotunde, povești și povestioare electorale, clipuri menite să facă și să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cale Călări pe cai sălbatici vrăjmașii vin încoace Vestind a lor sosire săgețile ce zboară Și rămânând drept urmă pamântul despoiat. Țăranii fug departe lăsând cîmpia pradă Și barbarul râpește puțina-i avuție Tot ce putea să strângă săteanul prin sudoare Și carele și turma și sărăcia-i toată. Apoi pe robi îi leagă cu mânele la spate; Se duc, se duc sărmanii, privind cu disperare În urma lor ogoare ce nu o se mai vadă, Și focul ce se înalță din
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și ai grijă de Lanark. încearcă să-l aperi de chestiile nasoale care i s-ar putea întîmpla. Eu nu pot. O luă spre scări. Toal, McPake și Sludden se hliziră unii la alții și se prefăcură că-și șterg sudoarea de pe frunte. Se ridicară cu toții. Sludden îi zise lui Lanark: — Vino cu noi, ar putea fi distractiv. Cine dă petrecerea? — Gay și cu mine. E petrecerea noastră de logodnă. Dar casa e a unui prieten și armata ne dă pileala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
om rănit, să moarte. Există ceva mai distins decît un muribund? Vocea lui moale se transformase într-un murmur slab. Domnule! spuse Lanark aprins. Sper să nu mori! Bărbatul zîmbi și murmură: — îți mulțumesc, fiule. Peste cîteva clipe broboane de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura cu ambele mîini și se ridică de pe pernă spunînd pe un ton de comandă: — Iar acum mi-e foarte frig și oarecum frică! Veioza se stinse. Lanark sări pe podeaua lustruită, alunecă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tăpșane. O jumătate de oră își folosi atît mîinile cît și picioarele, tot sucindu-se și cățărîndu-se, prin pîlnii strîmbe, tîrîndu-se peste micile văgăune, apoi trîntindu-se pe spate pe cîte o margine de stîncă, în umbra vîrfului, pentru a lăsa sudoarea de pe cămașă să se usuce. De la acea înălțime auzea sunete care nu-i ajungeau la ureche jos, din mlaștină: lătratul unui cîine la una din ferme, o ușă care se trîntea la cămin, o ciocîrlie, copiii care țipau pe țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să aibă grijă de ea și să o mențină frumoasă, iar omul a dat-o Diavolului. De atunci, lumea este teritoriul Diavolului, o anexă a Iadului, și toți născuți într-însa sînt blestemați. Trebuie să ne cîștigăm pîinea fie prin sudoarea frunții, fie s-o furăm de la vecinul nostru. Oricum ar fi, trăim într-o stare de neliniște, și cu cît sîntem mai inteligenți, cu atît ne simțim mai mult blestemul și devenim tot mai neliniștiți. Tu, Duncan, ești inteligent. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar bărbia era puternică și părul castaniu era strîns la spate într-un conci; vîrful unei urechi se prizărea ca o felie delicată de scoică. Capul i se întoarse și-l privi întrebător. Pe fruntea lui se prelingeau fire de sudoare. — îmi dai... voie să te țin de mînă? — Desigur, Duncan. — Ciudat. Atunci cînd cer ceva, sînt de regulă sigur că vei fi de acord, dar eu transpir de parcă n-aș avea nici o șansă. Gîtul se scutură de un șuvoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
copil. El s-ar supune cu un surîs sardonic, dar în cele din urmă i-ar lua mîinile și i le-ar pune pe inima lui, ca ea să simtă cum i se izbește. S-ar sprijini unul de celălalt. Sudoarea i s-ar scurge pe frunte, odată cu toată încordarea din trup și în cele din urmă ar adormi. Acum îi era frică de somn și rămase cît putu de țeapăn pentru a-l alunga. într-o zi de vară, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treizeci ar fi trebuit să se comporte ca el. Noile pastile își pierdură efectul, și doctorul îi prescrise altele, care nici ele nu avură efect. în una dintre cele mai rele nopți, domnul Thaw stătu lîngă pat ștergînd picurii de sudoare de pe fața lui Thaw cu un prosop și ținîndu-i un lighean în care să scuipe flegma galbenă și groasă. Thaw era total preocupat de boală. O simțea ca un război civil care-i sabota respirația, permițîndu-i să primească suficient oxigen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]